43,157 matches
-
rare cenușii și brune închise, cu o bandă terminală mai lată. Femela are spatele cafeniu, iar partea inferioară este albă cu dungi transversale cafenii. Cuibul este plat, construit cu precădere de femele din crengi uscate intercalate și căptușit cu ramuri verzi. Cuibul este reînnoit în fiecare an și amplasat în zona de tranziție dintre ramurile uscate și ramurile verzi, la o înălțime de 5-8 metri. Ponta cuprinde 3-6 ouă, depuse la intervale de 2-4 zile din mai până la începutul lui iunie
Uliu păsărar () [Corola-website/Science/330965_a_332294]
-
este albă cu dungi transversale cafenii. Cuibul este plat, construit cu precădere de femele din crengi uscate intercalate și căptușit cu ramuri verzi. Cuibul este reînnoit în fiecare an și amplasat în zona de tranziție dintre ramurile uscate și ramurile verzi, la o înălțime de 5-8 metri. Ponta cuprinde 3-6 ouă, depuse la intervale de 2-4 zile din mai până la începutul lui iunie. Ouăle de 40 x 32 de mm sunt sferice, mate, alb-calcaros, punctate neregulat cu gri-violet până la maro închis
Uliu păsărar () [Corola-website/Science/330965_a_332294]
-
anul IX, nr. 377, 26 februarie 1928), iar apoi în volumul "Firimituri" (Editura Cartea Românească, București, 1929). Pornind de la aceeași întâmplare, Ion Pillat a scris poezia „Vrăjitorul de șerpi” pe care a publicat-o pentru prima dată în volumul "Caetul verde" (Editura Cartea Românească, București, 1932), cuprinzând versuri scrise în perioada 1928-1932. Această întâmplare l-ar fi inspirat pe Mircea Eliade în scrierea nuvelei „Șarpele” (1937). Unele ediții tipărite în anii '40 ai secolului al XX-lea au completat volumul "Împărăția
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
laterală neagră sau cafenie, mărginită deasupra cu alb sau galben, care se întinde de la nări, trece prin dreptul ochilor, timpan și ajunge de-a lungul flancurilor, până la baza membrelor posterioare, unde formează o prelungire orientată postero-anterior. Această dungă separă partea verde a corpului de partea albă. Cromatoforii din dermă prin mișcările lor amiboidale pot să schimbe într-un timp scurt culoarea brotăcelului, punând-o în armonie cu substratul (homocromism), pe vegetație el are o culoare verde intens, făcându-l nevăzut în
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
postero-anterior. Această dungă separă partea verde a corpului de partea albă. Cromatoforii din dermă prin mișcările lor amiboidale pot să schimbe într-un timp scurt culoarea brotăcelului, punând-o în armonie cu substratul (homocromism), pe vegetație el are o culoare verde intens, făcându-l nevăzut în frunzișul arborilor, iar pe sol devine verzui-brun-pământiu. Datorită coloritului de protecție, el nu se ferește când este descoperit și nu încearcă să fugă. Diferența între mascul și femelă se face după gușă. La mascul pielea
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
cabane de munte denumite „jasseries”. Se prezintă sub forma unui cilindru, cu diametrul de 12,5-14 cm, înălțimea de 17-21 cm și greutatea între 1,9 și . Pasta este de culoare albă spre crem, cu mucegai ("Penicillium roqueforti") albastru sau verde. Brânza face obiectul unei denumiri de origine controlată (AOC) în Franța și al unei denumiri de origine protejată (AOP) în Uniunea Europeană. Zona delimitată a denumirii se întinde pe . Producția de Fourme d'Ambert AOP era de în 2005.
Fourme d'Ambert () [Corola-website/Science/334987_a_336316]
-
la sosirea în etape și de sprinturile intermediare. Acest clasament atribuie liderului său, începând cu 1919, purtarea tricoului galben. Clasamentul general final, calculat la sfârșitul ultimei etape, dă câștigătorul Turului Franței. Câștigătorul primului Tur al Franței a purtat o brățară verde, nu un tricou galben. După al doilea Tur al Franței, regulile s-au schimbat și clasamentul general nu s-a mai calculat ținând cont de timp, ci de puncte. Acest sistem de puncte a fost menținut până în 1912, după care
Clasamentul general în Turul Franței () [Corola-website/Science/334979_a_336308]
-
din turul precedent. Liderii echipelor primesc, de obicei, primul număr din serie (11, 21, 31 și așa mai departe). dar acești concurenți nu sunt în mod necesar concurenții favoriți pentru clasamentul general - echipele conduse de sprinteri vor desemna adesea tricoul verde ca lider al echipei. În 2007 nu a existat nici un tricou galben la începutul cursei, nici un număr de 1; câștigătorul anterior, Floyd Landis din Statele Unite a fost depistat pozitiv la un control doping după cursă și organizatorii au refuzat să
Clasamentul general în Turul Franței () [Corola-website/Science/334979_a_336308]
-
până la Războiul de Șase Zile, în care Iordania a intrat de partea Egiptului și Siriei. Organizația Națiunilor Unite și Curtea Internațională de Justiție utilizează termenul de „teritorii palestiniene ocupate”, care este aplicat, aproximativ, teritoriilor din ex-Palestina mandatară aflate dincolo de „linia verde” - linia de armistițiu dintre Israel și țările arabe vecine de pe urma Războiului din 1948-1949 și care devenise frontiera Statului Israel până la 5 iunie 1967. Alți termeni care au fost sau sunt folosiți pentru descrierea acestor teritorii sunt: „teritoriile deținute”, „teritoriile administrate
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
2005 - pentru Iudeea, Samaria și Gaza - Yehuda, Shomron, 'Aza), „Malul de Vest și zona Gaza”, etc Pentru mulți arabi și musulmani, inclusiv palestinieni, „Palestina” sau „Palestina ocupată” include tot teritoriul Palestinei mandatare britanice, inclusiv teritoriul Statului Israel din interiorul „liniei verzi”. Este de precizat că Platoul Golan care până în iunie 1967 aparținuse Siriei și care a fost ocupat atunci in cursul războiului de către Israel, nu face parte din teritoriile palestiniene ocupate sau din teritoriile revendicate de către palestinieni. În rândurile evreilor exista
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
Zonă. Spre deosebire de demo-ul prezentat la E3, Brooklyn, Long Island și Staten Island nu vor fi incluse în versiunea finală. În timpul Black Friday, o pandemie de variolă transmisă prin virusuri plasați pe bancnote se împrăștie prin New York City. Boala, denumită "Otrava verde", cauzează haos, iar Manhattan-ul este pus sub carantină. Guvernul Statelor Unite îi însărcinează pe agenții Strategic Homeland Division (Divizia Strategică a Patriei), sau Division, pentru a întreprinde misiuni de urgență în încercarea de a restaura ordinea. În Brooklyn, protagonistul, un agent
Tom Clancy's The Division () [Corola-website/Science/335424_a_336753]
-
importante și de a combate grupurile criminale, precum grupul Rikers, evadații de pe insula Rikers sau grupul Cleaners, ultimul dintre ele fiind format din muncitori sanitari, care ard pe oricine bănuiesc că este infectat. Agenții găsesc și o mostră a Otrăvii verzi. Studiind mostra, este dezvăluit că virusul a fost dezvoltat de un biolog controversat, numit Gordon Amherst. Eventual, agenții găsesc un material video în care un agent al Diviziei, Aaron Keeler, a omorât alți agenți și a dispărut. Este dezvăluit și
Tom Clancy's The Division () [Corola-website/Science/335424_a_336753]
-
ostilă Guvernului SUA. Lucrând împreună, aceste două grupuri distrug VTOL-ul și îl omoară pe Comandant. Interceptând un semnal din partea consulatului rus, agenții încearcă să-l salveze pe Vitaly Tchernenko, un virolog rus, care pretinde a avea informații despre Otrava verde. Cu toate acestea, el este răpit de Keeler și de LMB înainte ca Divizia să ajungă la el. După ce ajută JTF-ul să obțină provizii și arme, agenții Diviziei atacă baza LMB-ului, sediul evacuat al Națiunilor Unite. Agenții găsesc
Tom Clancy's The Division () [Corola-website/Science/335424_a_336753]
-
-ul începe să revină la normal, dar un semnal necunoscut îl duce pe agent către un laborator izolat. Acolo, ei găsesc un mesaj de la Keeler, în care el spune că are tehnologia de a dezvolta un nou val de Otravă verde și că intenționează să facă asta, dar și că agenții trebuie să exploreze centrul Manhattan-ului, numit “Zona întunecată”. Agentul este informat că probele strânse de laborator ajută la dezvoltarea antidotului, dar și că a fost recuperat un mesaj de la Amherst
Tom Clancy's The Division () [Corola-website/Science/335424_a_336753]
-
trebuie să exploreze centrul Manhattan-ului, numit “Zona întunecată”. Agentul este informat că probele strânse de laborator ajută la dezvoltarea antidotului, dar și că a fost recuperat un mesaj de la Amherst. În acel mesaj, Amherst dezvăluie că el a plănuit Otrava verde ca parte a planului său ecoterorist de a decima rasa umană și a conseva planeta. "The Division" a fost, inițial, dezvoltat exclusiv pentru consolele generației a opta. La puțin timp după dezvăluirea jocului, Ubisoft a declarat că alte platforme nu
Tom Clancy's The Division () [Corola-website/Science/335424_a_336753]
-
așa încât el nu atrage atenția dușmanului sau a prăzii, fiind greu de descoperit de către dușmanii lor naturali sau de către pradă. Homocromia are un rol important în relațiile intra- și interpopulaționale. Homocromia se întâlnește la numeroase specii de insecte (ex.: culoarea verde a cosașilor și a lăcustelor, omizile fluturelui "Sphinx ligustri" imită culoarea frunzelor de liliac, iar dungile oblice de pe cap seamănă cu nervurile frunzelor), la pești (ex. cambula), batracieni (ex. brotăcelul); reptile (la multe șopârle din genul "Lacerta", liniile negre de pe
Homocromie () [Corola-website/Science/335472_a_336801]
-
Colorația homocromă poate fi permanentă și uniformă sau schimbătoare. Exemple de colorație homocromă permanentă (care durează toată viața): culoarea albă a animalelor polare asemănătoare cu a zăpezii (iepuri, vulpi, păsări); culoarea asemănătoare cu a nisipului a animalelor din deșert; culoarea verde a numeroase animale care trăiesc în pădurile tropicale. Mecanismul biochimic și fiziologic al producerii colorației homocrome este foarte diferit; ex. culoarea verde a omizilor se datorează unui derivat al clorofilei, ingerat din plante, care nu se descompune la lumină; la
Homocromie () [Corola-website/Science/335472_a_336801]
-
polare asemănătoare cu a zăpezii (iepuri, vulpi, păsări); culoarea asemănătoare cu a nisipului a animalelor din deșert; culoarea verde a numeroase animale care trăiesc în pădurile tropicale. Mecanismul biochimic și fiziologic al producerii colorației homocrome este foarte diferit; ex. culoarea verde a omizilor se datorează unui derivat al clorofilei, ingerat din plante, care nu se descompune la lumină; la unele mamifere, ex. la leneș ("Bradypus tridactylus") culoarea verde este rezultatul simbiozei cu o algă protococală al cărei loc de viață îl
Homocromie () [Corola-website/Science/335472_a_336801]
-
Mecanismul biochimic și fiziologic al producerii colorației homocrome este foarte diferit; ex. culoarea verde a omizilor se datorează unui derivat al clorofilei, ingerat din plante, care nu se descompune la lumină; la unele mamifere, ex. la leneș ("Bradypus tridactylus") culoarea verde este rezultatul simbiozei cu o algă protococală al cărei loc de viață îl constituie blana animalului; culoarea albă este rezultatul lipsei de pigment. Colorația homocromă schimbătoare (homocromie variabilă) se manifestă prin modificarea în diferite condiții a coloritului de protecție în funcție de
Homocromie () [Corola-website/Science/335472_a_336801]
-
moral sau prin acțiuni concrete libertatea de expresie a persoanelor LGBT. De-a lungul istoriei, persoanele gay foloseau culori deschise pentru a-și semnala homosexualitatea cu alte persoane de aceeași orientare. Oscar Wilde a fost faimos pentru purtarea unei garoafe verzi atașată de rever, iar floarea se crede că a fost folosită de el și alți londonezi și parizieni ai sfârșitului de secol XIX-începutului de secol XX pentru a-și exprima tacit orientarea lor. Robert Hichens descrie fenomenul în "Garoafa verde
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
verzi atașată de rever, iar floarea se crede că a fost folosită de el și alți londonezi și parizieni ai sfârșitului de secol XIX-începutului de secol XX pentru a-și exprima tacit orientarea lor. Robert Hichens descrie fenomenul în "Garoafa verde" (1894), și, în parte, cartea a fost un catalizator în procesul lui Wilde pentru sodomie. Galbenul era folosit în același scop în Australia. Potrivit cărții "Sunshine and Rainbows", un studiu al culturii gay din Queensland, „dacă doreai să atragi atenția
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
oameni care au manifestat pe străzile San Francisco-ului. În 1979, steagul a fost adoptat de Pride Parade Committee, după asasinarea activistului pentru drepturi LGBT Harvey Milk din 27 noiembrie 1978. Deși steagul original avea opt benzi (roz, roșu, portocaliu, galben, verde, turcoaz, albastru și violet), actualul steag LGBT are doar șase benzi (roșu, portocaliu, galben, verde, albastru și violet). Curcubeul cu șase culori a devenit foarte popular, ajungând să fie recunoscut oficial de către Congresul Internațional de Vexilologie. Cu timpul, steagul a
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
Pride Parade Committee, după asasinarea activistului pentru drepturi LGBT Harvey Milk din 27 noiembrie 1978. Deși steagul original avea opt benzi (roz, roșu, portocaliu, galben, verde, turcoaz, albastru și violet), actualul steag LGBT are doar șase benzi (roșu, portocaliu, galben, verde, albastru și violet). Curcubeul cu șase culori a devenit foarte popular, ajungând să fie recunoscut oficial de către Congresul Internațional de Vexilologie. Cu timpul, steagul a devenit un simbol global. Designul s-a dovedit versatil; oamenii au incorporat curcubeul în variații
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
sub forma castrării. Hitler și-a schimbat politica privind homosexualii instaurând pedeapsa capitală în 1942. Prizonierii din lagărele de concentrare naziste erau etichetați în concordanță cu crimele lor, prin intermediul unor triunghiuri orientate cu vârful în jos. Infractorii „obișnuiți” purtau triunghi verde, deținuții politici - triunghi roșu, iar evreii două triunghiuri galbene suprapuse astfel încât să formeze Steaua lui David. Deținuții homosexuali erau marcați cu câte un triunghi roz, iar evreii homosexuali - cea mai joasă categorie de prizonieri - purtau două triunghiuri suprapuse, unul roz
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
de timp, alte culori au fost considerate simbol al homosexualității. În anii 1890, galbenul era văzut ca un simbol al decadenței homosexuale, probabil din cauza publicației favorite a decadenților, "The Yellow Book". Garoafa era un simbol tradițional al anusului, iar culorile verde și roșu au un istoric vechi în ceea ce privește asocierea cu homosexualitatea. Rozul a dobândit conotații homosexuale abia în anii 1900, însă verdele a fost o culoare a homosexualilor vreme de secole. În Roma antică, precum aflăm din "Epigramele lui Marțial", bărbații
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]