427,387 matches
-
apoi de România, în timp ce Rapoutikas a fost împușcat mortal de către facțiunile grecești implicate în activități de gherilă în afara Larisei (mai apoi, grecii au legat cadavrul pe spatele unui măgar și au defilat cu el prin satele aromâne din Pind, în scopul de a speria populația locală.<br>
Alcibiade Diamandi () [Corola-website/Science/336050_a_337379]
-
fost prezenți observatorii Uniunii Europene. În anii 1991-1995, în care s-au desfășurat Războiul Bosniac și cel croat, poliția și forțele militare din Muntenegru s-au alăturat celor sârbești în perioada atacurilor din Dubrovnik, Croația. Aceste acte de agresiune, cu scopul de a dobândi mai mult teritoriu, au fost caracterizate de grave încălcări ale drepturilor omului. Generalul muntenegrean Pavle Strugar a fost condamnat pentru participarea să în bombardamentele din Dubrovnik. Refugiații bosniaci au fost arestați de către poliția muntenegreană și duși în
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
reprezentat două de voluntari recrutați din rândul prizonierilor de război austro-ungari de naționalitate română, organizate pe teritoriul rus în timpul Primului Război Mondial. Sub această denumire se regăsesc 2 entități - separate temporal și geografic, precum și, în bună parte din punct de vedere al scopurilor: În raport cu ceea ce s-a petrecut cu prizonierii etnici români proveniți din armata austro-ungară în alte zone geografice, unde au fost state situate de aceeași parte a baricadei, activitatea de mobilizare a voluntarilor români în Imperiul Rus a avut o amploare
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
națiunile implicate în conflictul siberian. Repatrierea Legiunii, alături de cea a restului prizonierilor de război români din Siberia, a avut un caracter amplu și complex, implicând dificultăți de regrupare și deplasare a acestora, precum și de asigurare a finanțării operațiunilor. În acest scop, a fost trimisă de către Guvernul României o Comisie Militară, care a ajuns în estul Siberiei în aprilie 1920. În luna mai a ajuns și Legiunea - aflată în ariergarda corpului expediționar, la Vladivostok. În lunile mai, iunie și august 3 eșaloane
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
făcute de către persoane sau asociații filantropice, cerințele financiare au putut fi acoperite doar într-o foarte mică proporție. La declanșarea Marelui Război, mulți dintre politicienii, scriitorii, publiciștii și profesorii din Transilvania au mers pe drumul refugiului în Vechiul Regat, cu scopul de a organiza de aici lupta pentru eliberarea Transilvaniei. În fruntea lor s-au aflat vechiul memorandist Vasile Lucaciu și poetul Octavian Goga. Dată fiind închiderea graniței României cu Rusia pe perioada neutralității, imigrația ardelenească din Regat nu s-a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
mână de lucru pe marile moșii și în fabrici, a privit cu rezervă eliberarea prizonierilor și s-a împotrivit acesteia. La manifestarea rezervei politicii guvernului rus a contribuit și lipsa de simpatie pentru o acțiune care nu ar fi corespuns scopurilor politice postbelice, existența unui stat român puternic rezultat din unirea provinciilor locuite de români, fiind de natură să constituie o piedică în calea planurilor ruse de expansiune spre Peninsula Balcanică și Europa Centrală. Totuși în octombrie 1916 la insistențele guvernului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
primăvara anului 1917, prizonierii români internați în lagărele rusești și-au exprimat liber și deschis, dorința de se înrola pentru a lupta împotriva Puterilor Centrale. Comitetul românilor ardeleni și bucovineni constituit din rândul acestora, ar fi urmat să aibă ca scop constituirea unei unități militare operative - preconizată a fi un corp de armată și structurat pe divizii, brigăzi și regimente destinate frontului din Moldova. Intelectuali transilvăneni și bucovineni precum Victor Deleu, Vasile Chiroiu și Ioan Vescan s-au implicat personal în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
s-au atribuit regiuni întinse, au avut indicație de a acoperi cât mai multe localități și de a propaga prin viu grai și prin difuzarea publicațiilor naționale, obiectivele voluntariatului. La 16 iunie ajunseseră pe teritoriul rus toate cele 7 comisii, scopul acestora fiind acela de a urgenta recrutarea și trimiterea voluntarilor în țară. Numărul mic al subcomisiilor și instabilitatea acestora, alăturate faptului că unii dintre propagandiști au plecat cu primele eșaloane de voluntari în țară, au făcut ca munca de propagandă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Ministerul de Război, condus de către Vintilă Brătianu, au fost divizate fiecare în parte în câte două servicii specifice identice, denumite: central (la Kiev) și exterior (cu acțiune în teritoriul rus, prin intermediul comisiilor de recrutare și a celor care conferențiau cu scop de propagandă). La 13 octombrie 1917, totuși, cu scopul grupării tuturor voluntarilor, atât a celor veniți din prizonierat, cât și a celor din România, Marele Cartier General Român a luat decizia de a înființa, la 28 noiembrie, un "Corp al
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
divizate fiecare în parte în câte două servicii specifice identice, denumite: central (la Kiev) și exterior (cu acțiune în teritoriul rus, prin intermediul comisiilor de recrutare și a celor care conferențiau cu scop de propagandă). La 13 octombrie 1917, totuși, cu scopul grupării tuturor voluntarilor, atât a celor veniți din prizonierat, cât și a celor din România, Marele Cartier General Român a luat decizia de a înființa, la 28 noiembrie, un "Corp al Voluntarilor" cu baza la Hârlău, sub comanda colonelului Marcel
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
au primit ordin de a pătrunde pe căi pașnice în Basarabia, evitând lupta cu unitățile bolșevice. Motivul ales a fost acela că unitățile sunt dislocate pentru a prelua de la Armata Rusă și a păzi diferite depozite de alimente și armament, scopul lor fiind, însă, acela de a întări forța voluntarilor ardeleni veniți de le Kiev pentru a fi puși la dispoziția guvernului basarabean și de a le aduce armamentul și muniția necesare. Cu o zi înainte de incidentul de la Chișinău trupele au
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
urmat să fie rușii albi, cazacii de pe Don, cele 2 divizii ale "Legiunii Cehoslovace" și cei aproximativ 5.000 de români concentrați în regiunea Kievului. Aceste elemente ar fi urmat să fie întărite cu unități transportate din vest. În acest scop în Siberia fuseseră concentrați în 1918 următoarele forțe: 30.000 de japonezi comandați de generalul Oi (1 divizie rămasă în 1919), 8.000 de americani conduși de generalul Graves (2 batalioane rămase în 1919), 50.000 de cehoslovaci, 3.000
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Siberia pentru a ajuta la formarea noului corp de voluntari dintre prizonierii români ai Armatei Austro-Ungare. În mod secret, un grup de ardeleni oficial demobilizați din Armata Română - deghizați și cu nume schimbate, au fost trimiși în Siberia cu același scop. Aceștia s-au împărțit la rândul lor în 3 grupuri, care s-au îndreptat spre Samara făcându-se prieteni când cu bolșevicii când cu albii, în funcție de împrejurări. Printre misiuni, au avut și sarcina de a continua propaganda în rândul transilvănenilor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
luat decizia ca ofițerii români să se întâlnească pe data de 5 iunie 1918 la Samara, întâlnire care nu a putut avea loc decât pe 3 august 1918 la Celeabinsk, din cauza luptelor dintre cehoslovaci și bolșevici. Conferința a decis, cu scopul continuării luptei alături de Aliați împotriva Puterilor Centrale, crearea unui al doilea "Corp de Voluntari Transilvăneni și Bucovineni". A fost format un "Comitet Național Român" cu rol executiv și militar, sub conducerea lui Voicu Nițescu. Valeriu Dimbu a fost desemnat șef
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
formarea unui prim regiment - numit „Horia”. La data de 24 august 1918 a fost semnat de către "Comitetul Național Român" o înțelegere de colaborare și sprijin reciproc cu "Comitetul Național Cehoslovac". Potrivit acestuia, partea română s-a angajat să organizeze în scopul eliberării teritoriilor care făceau parte din Austro-Ungaria un "Corp de Voluntari Români", care să fie sub îndrumarea "Comitetului Național" sau a unui alt organism al Guvernului României. De asemenea, "Comitetul Național Român" a elaborat regulamentul intern, a organizat instanțele de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
redactate de Victor Braniște). Din lipsa unei tipografii, ziarul a apărut aici scris de mână și parțial șapirografiat. După repatrierea lui Braniște, tot la Irkutsk a apărut "Neamul Românesc" condus tot de Voicu Nițescu. Noul ziar a militat pentru aceleași scopuri și a apărut în perioada 1919-1920. La Irkutsk a mai apărut în 1919 "„Vestitorul”" (scris și multiplicat de mână), iar la Vladivostok în anii 1920-1921 Elie Bufnea a scos ziarul "„Țara Noastră”" (cu titlul scris de mână și cu textul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
câtorva mii de voluntari desfășurată la Celeabinsk, a fost citit un răspuns dat "„Manifestului către popoarele mele credincioase”" al împăratului Carol I al Austriei. Prin acest răspuns voluntarii români au proclamat despărțirea Banatului, Transilvaniei, Maramureșului și Bucovinei de Austro-Ungaria, cu scopul de a se alipi acestea la România. În aceeași zi "Comitetul Național Român" a trimis Regelui Ferdinand două telegrame: Confruntat cu dificultăți interne pe fondul lipsei unor ofițeri bine pregătiți și cu autoritate deoarece la peste 5.000 de soldați
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
dificultăți interne pe fondul lipsei unor ofițeri bine pregătiți și cu autoritate deoarece la peste 5.000 de soldați existau doar ceva mai mult de 100 de ofițeri, românii au cerut ajutor cehoslovacilor conform convenției semnate cu aceștia. În acest scop a fost detașat temporar colonelul ceh Eduard Kadlec, pentru a suplini carențele de instruire militară și tehnică ale "Corpului". Acesta s-a achitat și de sarcina de de a transporta efectivul acestuia la Irkutsk la sfârșitul anului 1918, pentru a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
totuși în apărarea căii ferate dintre Novonikolaevsk și Irkutsk. În acest timp, unitățile române au fost folosite pentru paza unor puncte strategice din apropierea orașului Irkutsk și la verificarea taberelor cu prizonieri din armatele Roșie, Austro-Ungară și Germană. Guvernul francez cu scopul de a implica pe cât posibil mai repede în evenimentele propriu-zise trupele românești ale Legiunii, la Conferința de Pace de la Paris din 1919 a acționat pe lângă conducătorul delegației române Ion I. C. Brătianu. În luna martie a anului 1919 criza provocată de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fost împinse înapoi, 500 de letoni au fugit și cehoslovacii au refuzat să lupte pregătindu-se de repatriere. Cu toate acestea, "Legiunea Română" a declanșat sub comanda lui Kadlec o amplă operațiune în plină iarnă spre nordul căii ferate, cu scopul de a împinge partizanii spre zonele mai puțin populate. Stabilirea însă la o distanță mare de calea ferată a unei garnizoane românești, a determinat declanșarea unor atacuri de hărțuire care au transformat războiul de manevră într-unul de uzură. Alături de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
agreați de către comandamentul japonez de la Valdivostok și atașați pe lângă generalul Janin. Din păcate mandatul comisiei, anume acela de a urgenta repatrierea prizonierilor ardeleni aflați în Siberia a fost comunicat numai lui Cădere, ceea ce a dus la o cooperare defectuoasă în ceea ce privește scopul propus. Plecați din Paris pe 31 ianuarie 1920, Raul Alevra a ajuns la Vladivostok la începutul lunii aprilie pentru a începe misiunea de informare în ceea ce privește situația reală a trupelor și prizonierilor români, precum și a măsurilor luate pentru concentrarea și aprovizionarea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Aceasta s-a întâmplat în pofida unor manevre de întârziere coordonate de cehi - care controlau traficul feroviar în sector și care au oprit eșaloanele în stația feroviară Pogranicinaia (la jumătatea distanței dintre Harbin și Vladivostok), manevre fiind făcute de aceștia cu scopul de a ocupa ei locurile destinate evacuărilor din lunile mai și iunie. Datorită succeselor române în confruntarea cu Armata Roșie și pentru determinarea și curajul dovedite în luptele cu bolșevicii, în 10/23 mai 1920 militarii "Legiunii" au fost decorați
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
pentru a dezvolta o astfel de armă devastatoare. Ca urmare, a fost șocat în luna martie 1944 când a participat la o cină privată care a avut loc în familia Chadwick și l-a auzit pe Leslie Groves spunând: „Desigur, scopul real al producerii bombei îl reprezintă supunerea sovieticilor”. Până la sfârșitul anului 1944 a fost, de asemenea, evident faptul că Germania abandonase planul producerii propriei bombe atomice și Rotblat a cerut să părăsească proiectul. Chadwick i-a arătat lui Rotblat un
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
cu el lucruri care nu erau disponibile în Marea Britanie în timpul războiului. În amintirile sale din 1985, Rotblat a spus cum o cutie care conținea „toate documentele mele” a dispărut cu prilejul deplasării sale cu trenul de la Washington la New York în scopul de a părăsi țara. Prezența unui număr mare documente personale ale lui Rotblat la Los Alamos, arhivate acum la Centrul Arhivistic Churchill este „total în contradicție cu relatarea evenimentelor de către Rotblat”. Lui Rotblat nu i s-a permis să reintre
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
mama, sora și unul dintre frații săi. S-a simțit trădat prin utilizarea armelor atomice împotriva Japoniei și a pledat pentru un moratoriu de trei ani cu privire la cercetarea atomică. Rotblat a susținut că cercetarea lui ar trebui să aibă un scop pașnic, așa că a devenit preocupat de folosirea radiațiilor în medicină și biologie. În 1949, el a devenit profesor de fizică la Spitalul Sf. Bartolomeu („Barts”) din Londra, cu scurt timp înainte de a primi titlul de doctor la Universitatea din Liverpool
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]