427,387 matches
-
de doctor la Universitatea din Liverpool în 1950. De asemenea, el a lucrat la mai multe organisme oficiale în programe legate de fizica nucleară și a organizat "Atom Train", o mare expoziție itinerantă pentru școli cu privire la energia nucleară folosită în scopuri civile. La Spitalul Sf. Bartolomeu, Rotblat a cercetat efectele radiațiilor asupra organismelor vii, îndeosebi asupra îmbătrânirii și a fertilității. Acest lucru i-a creat o preocupare pentru ploile radioactive, în special cu privire la stronțiu-90 și la limitele de siguranță ale radiațiilor
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
principală a orașului Praga) (în ) este una dintre cele mai faimoase clădiri art nouveau din Praga și este situată în Piața Republicii (nr. 5), în apropiere de Turnul Pulberăriei și vizavi de casa U Hybernů. Ea servește în principal în scopuri ceremoniale și de reprezentare oficială. În locul unde se află astăzi Casa Municipală s-a aflat mai demult reședința regilor cehi, Curtea Regală. Acest complex a fost construit în jurul anului 1380 de către regele Venceslau al IV-lea ca reședință regală, îndeplinind
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
Turnul Pulberăriei către strada Celetná. Procesiunea de încoronare a regilor cehi pornea de la Palatul Regal, iar zona în care se află astăzi Casa Municipală era, de fapt, începutul așa-numitului Drum Regal. Complexul a fost folosit mai târziu în diferite scopuri, fiind transformat în seminar teologic, iar în apropiere s-a construit biserica Sf. Adalbert (Sf. Vojtěch). În anii 1902 - 1903 toate clădirile acestui complex, inclusiv biserica, au fost demolate. Casa Municipală a intrat de două ori în istoria statului cehoslovac
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
iulie 1941 a fost recucerită de către România. Shahan, părinții și sora sa au fost deportați atunci împreună cu alte zeci de mii de evrei din Basarabia în lagărele și ghetourile create de regimul Antonescu, aliat al lui Hitler, în Transnistria în scopul "curățirii" Basarabiei de evrei. Shahan și ai săi au fost mai întâi trimiși în ghetoul Secureni. Din cei circa 5000 de evrei din acest ghetou, doar 3000 au supraviețuit drumului spre Transnistria. Ulterior Shahan a scris o carte despre Holocaustul
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
erau săpate sub fortificațiile inamice sau sub formații de trupe de către geniști. Aceste tuneluri ucigașe ("mine") au fost la început prăbușite pentru a distruge obiective situate deasupra lor, dar ele au fost mai târziu umplute cu explozibili și detonate în scopul de a provoca pagube mai mari. În zilele noastre, în limbajul comun, minele de teren se referă în general la dispozitive fabricate special ca arme anti-personale sau anti-vehicule. Deși multe tipuri de dispozitive explozive improvizate ("Dei"), pot fi clasificate ca
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
interzicerea minelor terestre, o mișcare globală. Până în prezent, 162 de state au aderat la tratat. Minele de teren au fost concepute pentru două utilizări principale: Minele de teren sunt utilizate în prezent în cantități mari, mai ales pentru acest prim scop, astfel, utilizarea lor pe scară largă în zone demilitarizate (DMZs) probabil tensionate , cum ar fi Cipru, Afganistan și Coreea. Începând din anul 2013, numai guvernele care încă puneau mine de teren au fost Myanmar în cadrul unui conflict intern, și Siria
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
a fost o organizație națională militară română formată din foști soldați și ofițeri ai Armatei austro-ungare, constituită în Viena în data de 31 octombrie 1918, cu scopul concentrării, organizării și transportării spre Transilvania a soldaților români din fost armată imperială. Organizarea sa a reprezentat un segment al unui plan mai vast de creare a unei forțe militare regulate, care să fie la dispoziția Consiliului Național Român Central
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
diverse naționalități, determinând împrăștierea acestora în interiorul Dublei Monarhii. Manifestat și în rândurile militarilor etnici români înrolați, acest fenomen a pus conducătorii mișcării naționale române în fața necesității de a organiza și îndruma acești soldați, împrăștiați în diferite zone ale Imperiului. Cu scop de măsură preventivă Comandamentul Armatei Austro-Ungare dispersase unitățile cu pondere națională minoritară însemnată. În acest context Regimentul 64 Orăștie fusese relocat la Viena, Regimentele 2 Brașov, 37 Oradea și 51 Cluj la Praga, 43 Caransebeș într-o localitate aflată la
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
doar o parte dintre ofițeri și gradați fiind de aceeași etnie. La prima ședință a Senatului au participat alături de 40-50 de ofițeri, o bună parte dintre soldațiii acestui regiment. În acea zi s-au stabilit că respectivul organism avea ca scop "„adunarea și organizarea ofițerilor într-o organizație militară națională care să ducă o luptă continuă și solidară pentru realizarea idealurilor românești de libertate și unitate națională”" și că acesta urma să devină forumul suprem pentru toate trupele, ofițerii și soldații
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
doctorul Epifan Munteanu pe cea de casier. Tot în cadrul aceleiași ședințe Iuliu Maniu a propus atât trimiterea unei delegații la Ministerul de Război pentru a solicita recunoașterea organizației și a cere sprijin, cât și trimiterea unei delegații la Praga cu scopul informării regimentelor românești aflate acolo despre constituirea organizației și pentru a le solicita acestora constituirea unui Senat similar. Deasemni, tot atunci s-a hotărât înființarea unui birou de informații pentru ofițerii și soldații români, cu rolul de a-i ține
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
a monarhiei austro-ungare și în contextul în care de pe front nu mai soseau soldați, Senatul Militar Român Central din Viena și-a ținut ultima ședință. Considerându-și misiunea încheiată, acest for prin conducerea sa a hotărât întoarcerea în Transilvania, cu scopul de a se pune în slujba Consiliului Național Român Central. Lichidarea activității și a patrimoniului Senatului s-au desfășurat sub coordonarea generalului Boeriu, cu ajutorul căpitanului Traian Popa. Pentru expedierea unităților române spre Transilvania ar fi fost necesară tranzitul trupelor prin
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
de 15 mile nautice. Inițial, pentru iluminat erau folosite lămpi cu ulei, dar din 1910-1911 a fost introdus iluminatul electric. Farul din Sulina a fost construit de otomani între 1869-1870, după alte surse chiar la începutul secolului al XIX-lea. Scopul său era avertizarea și ghidarea pe vizibilitate scăzută sau pe timp de noapte a navelor care intenționau să intre pe Brațul Sulina venind dinspre Marea Neagră. Lumina farului era vizibilă de la 15 mile marine. Pe 1 aprilie 1879, farul a fost
Farul Comisiei Europene a Dunării de la Sulina () [Corola-website/Science/336115_a_337444]
-
restricții a evreilor în Palestina și constituirea unui stat național evreiesc pe tot cuprinsul Palestinei și în Transiordania. Lehi s-a opus conducerii instituțiilor alese ale Ishuvului - colectivitatea evreiască din Palestina - și conducerii mișcării sioniste. În 1940 și 1941 în scopul luptei contra britanicilor și din dorința de a salva pe evreii din Europa, doi reprezentanți ai acesteia au tatonat cu naivitate și fără nici un succes contactarea unor reprezentanți ai Italiei fasciste și ai Germaniei naziste. Germania se afla, este adevărat
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
Grafica (de la graphikos γραφικός greacă, "ceva scris") este o imagine (sau o colecție de imagini) sau un desen pe unele suprafețe, cum ar fi un perete, pânză, ecran, hârtie sau piatră, cu scopul de-a informa, ilustra, sau amuza. În utilizarea contemporană poate include chiar o reprezentare grafică a datelor, cum ar fi în proiectarea asistată de calculator. Imaginile care sunt generate de un calculator sunt numite acum: grafica pe calculator. Exemple sunt
Grafică () [Corola-website/Science/336110_a_337439]
-
a confruntat cu tulburări sociale și invadare străină, Mănăstirea Longquan a căzut în uitare. În primele zile ale Republicii Populare Chineze mănăstirea a avut doar o duzină de camere, care au fost din nou folosite că reședințe civile și alte scopuri în timpul Revoluției Culturale (1966-1976). Odată intrată în nouă eră, după ce a experimentat multe suișuri și coborâșuri mai bine de o mie de ani, Mănăstirea Longquan a îmbrățișat un nou stil de viață. Pe 11 aprilie 2015, a fost oficial redeschisă
Mănăstirea Longquan () [Corola-website/Science/336113_a_337442]
-
japoneză. Dramaturgul Gerhart Hauptmann a pregătit special o piesă "Festspiel în deutschen Reimen", dar punerea în scenă a lui Max Reinhardt a fost suspendată de către cercurile național-conservatoare pentru tendințele sale antimilitariste. După evenimente, clădirea a fost utilizată mai mult în scopuri de agrement, găzduite pe terenurile de expoziții, folosite anterior pentru curse de cai. A fost în mare parte, salvată de la devastare în urma asediului orașului din cel de-al Doilea Război Mondial și, după ce orașul a devenit parte a Republicii Populare
Sala Centenarului () [Corola-website/Science/336134_a_337463]
-
de Sylvia E. Crane pentru "The New York Times", și au considerat posibilitatea crimei ca un „clișeu al Războiului Rece”. Un raport al poliției din Praga din 2004 a conchis în urma cercetării criminalistice că Masaryk a fost aruncat, într-adevăr, pe fereastră în scopul de a fi ucis. Acest raport a fost aparent confirmat în 2006, când un jurnalist rus a susținut că mama lui îl cunoștea pe agentul de informații rus care l-a aruncat pe Masaryk prin fereastra băii de vest a
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
istoric al zonei, iar mai multe modificări în proiectare și cerințele de armonizare au forțat anumite compromisuri în ceea ce privește prezența elementelor cubiste. Fațada se îndepărtează de tradițiile modernă și cubistă la cel de-al treilea etaj și încorporează elemente „străine” în scopul de a potrivi clădirea cu casele din împrejurimile sale. De exemplu, acoperișul seamănă cu acoperișul dublu în stil baroc, iar cel de-al treilea etaj are, de asemenea, ferestre plate și pilaștri cu caneluri clasice între ele. Casa Madonei Negre
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
bună poziție a camerei la momentul optim. Rowell a scris despre cercetarea acestor imagini în cărțile sale "Mountain Light" (1986), "'s Vision" (1993) și "Inner Game of Outdoor Photography" (2001). El s-a îmbarcat într-o expediție ce avea ca scop fotografierea unei furtuni, care era urmărită de meteorologul și fotograful Alan Moller. Întoarcerea din fatala călătorie, a dus la moartea sa. O carte retrospectivă importantă asupra vieții sale, carierei și impactului asupra diferitelor lumi a fost publicată de Sierra Club
Galen Rowell () [Corola-website/Science/336112_a_337441]
-
sa este numit după sat. Numele lui Jozef Gabčík a fost dat, de asemenea, unității militare 5. pluk špeciálneho určenia (Regimentul 5 de forțe speciale "Jozef Gabčík"), parte componentă a Forțelor Armate ale Republicii Slovace, cu sediul în Žilina. Cu scopul de a-i comemora pe eroii Rezistenței Cehe și Slovace, Muzeul Național Slovac a deschis în mai 2007 o expoziție care prezintă una dintre cele mai importante acțiuni de rezistență de pe teritoriul european ocupat de naziști.
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
de Přemyslizi până în 1456. Această linie a Přemyslizilor opavieni s-a încheiat în 1521, cu moartea lui Valentin, duce de Ratibor. Eforturile teritoriale ale regilor din dinastia Přemyslid (toate aranjate sau sprijinite prin căsătorie) nu au fost făcute fără un scop. Ele au fost predecesoarele eforturilor similare de mai târziu ale Casei de Luxemburg, a dinastiei Jagiellonilor și în cele din urmă a Casei de Habsburg. Toate urmăreau să creeze o bază de putere permanentă care să permită conducerea Germaniei fără
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
prioritate absolută cultivării talentelor, moderează conceptele diferitelor secte și subliniază importanța organizării și cooperării. A fost adoptată o abordare de tipul ”mănăstirea devine academică, academia devine monastică, învățătura și practica devin integrate, iar managementul devine științific”. Adoptarea acestei abordări are scopul de a forma călugări care să exceleze în ”aspirație, cultură, abilități, merit și cunoaștere” și de a forma o Sangha armonioasă și progresistă. Sangha Mânăstirii Longquan a perpetuat chintesența sistemului monastic tradițional, absorbind în același timp caracteristicile educației moderne Budiste
Sangha () [Corola-website/Science/336140_a_337469]
-
fortul învecinat au continuat să fie folosite drept garnizoane militare. Cu toate acestea, din cauza creșterii populației musulmane și a ostilității tot mai accentuate împotriva stăpânirii britanice, aceștia din urmă au decis în anul 1852 să creeze "Autoritatea Moscheii Badshahi" cu scopul de a se ocupă de reabilitarea locașului de cult. Lucrările de reabilitare au luat amploare în anul 1939, cănd Sikandar Hayat Khan și-a asumat sarcina de a strânge fonduri în acest scop. Reparațiile au continuat până în anul 1960 sub
Moscheea Badshahi () [Corola-website/Science/336133_a_337462]
-
1852 să creeze "Autoritatea Moscheii Badshahi" cu scopul de a se ocupă de reabilitarea locașului de cult. Lucrările de reabilitare au luat amploare în anul 1939, cănd Sikandar Hayat Khan și-a asumat sarcina de a strânge fonduri în acest scop. Reparațiile au continuat până în anul 1960 sub conducerea arhitectului Nawab Zen Yar Jang Bahadur și au costat în total aproximativ 4,8 milioane de rupii. Pe data de 22 februarie 1974, cu ocazia "Celui De-al Doilea Summit Islamic" ținut
Moscheea Badshahi () [Corola-website/Science/336133_a_337462]
-
construit pe malul Dunării și să fie vizibil de pe mare. În primăvara anului 1899 este totuși achiziționat terenul, care corespunde cerințelor inițiale. Pe lângă banii asigurați de la bugetul de stat, preotul paroh Ioan Gheorghiu demarează, în 1906, o subscripție publică în scopul colectării de fonduri pentru catedrală. Piatra de temelie a fost pusă pe data de 31 octombrie 1910, în prezența Regelui Carol I și a familiei regale. Construirea catedralei a fost încredințată unei echipe conduse de arhitectul Constantin Nănescu. În primăvara
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina () [Corola-website/Science/336135_a_337464]