427,387 matches
-
și coarde înalte. În cadrul acestui concert se remarcă și singura apariție a cornilor în Brandenburgice, instrumente cu o puternică semnificație socială pentru acea vreme, fiind simboluri ale vânătorii, așadar ale nobilimii. Concertul prezintă un conflict fățiș între anumite instrumente cu scopul de a ieși în evidență sau a părăsi centrul atenției, îndeosebi în cazul cornilor, care în partea întâi sunt coborâți treptat de la rang aristocratic până când devin egali cu celelalte instrumente, adoptând cu toții un contrapunct lipsit de retorică. Acest tip de
Concertele brandenburgice () [Corola-website/Science/336318_a_337647]
-
revista avea un tiraj de zece mii de abonați. Doi ani mai târziu, acesta crescuse la 40.000 și prin 1860 avea 150.000 de abonați. În 1845 Louis Godey a înregistrat drept de autor pentru fiecare număr al revistei în scopul de a preveni preluarea textelor de către redactorii altor ziare și reviste. Această inițiativă, o premieră în America, a fost criticată de către redactorii de la "Baltimore Saturday Visiter". Ei au numit-o un „curs strict egoist” și au spus că Godey va
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
cât și pe cei cu gusturi mai rafinate. Graham nu era un scriitor el însuși, scriind doar o secțiune de pe ultima pagină a fiecărui număr numită „Graham's Small Talk”, și s-a bazat foarte mult pe contribuitori. În acest scop, Graham s-a asigurat că revista este populară în rândul scriitorilor, plătind 5 dolari pentru fiecare pagină a revistei. Alte reviste plăteau la acel moment doar 1 dolar pe pagină.Încercarea sa de a-i atrage pe cei mai buni
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
ce urma inițial să fie numită The Penn, a fost un periodic proiectat să fie deținut și redactat de Edgar Allan Poe. Scriitorul avea un vis de lungă durată de a înființa o revistă americană cu standarde foarte ridicate, în scopul de a ridica din punct de vedere calitativ literatura epocii. În ciuda încercărilor de a atrage abonați și de a găsi susținători financiari și colaboratori, revista nu a mai fost publicată niciodată. Deși Poe s-a gândit să înființeze o revistă
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
Nu am privit-o niciodată decât ca un supliment temporar al unui alt proiect”. Acest mare proiect, a spus Poe, era să-și continue planurile sale pentru crearea propriei reviste. Prin august 1846, el a numit "The Stylus" „cel mare scop al vieții mele literare”. El a adăugat profetic: „Fără îndoială, (cu excepția cazului în care aș muri) că-l voi realiza”. Poe nu a fost în măsură să sprijine înființarea revistei sale cu banii proprii, în parte din cauza efectelor crizei de după
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
, numit oficial Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe() este un sinod care a avut loc pe 16 iunie - 27 iunie 2016 în insula Creta, Grecia. Pregătirea acestui sinod a început în 1961 și are drept scop rezolvarea problemelor care au început în secolul al XX-lea cu care se confruntă toate Bisericile autocefale ortodoxe. Printre temele discutate se află și „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, ce are drept scop implicarea mai activă a Bisericii
Sinodul Pan-Ortodox () [Corola-website/Science/336352_a_337681]
-
în 1961 și are drept scop rezolvarea problemelor care au început în secolul al XX-lea cu care se confruntă toate Bisericile autocefale ortodoxe. Printre temele discutate se află și „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, ce are drept scop implicarea mai activă a Bisericii Ortodoxe în Mișcarea Ecumenică. Temele anunțate oficial la Conferința Pre-Sinodală Pan-Ortodoxă de la Chambésy, Elveția 2016 sunt: Conform site-ului oficial al Sfântului și Marelui Sinod: În general controversele au apărut în jurul actului pre-sinodal „Relațiile
Sinodul Pan-Ortodox () [Corola-website/Science/336352_a_337681]
-
proceduri este un act oficial, veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului și identitatea sigiliului sau a stampilei de pe acest act. În România, a este o procedură diferită față de Apostilare conform Convenției de la Haga. Convenția a avut ca scop suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, încheiată la 5 octombrie 1961. Statele semnatare ale prezenței convenții, dorind să suprime cerință supralegalizării diplomatice sau consulare a actelor oficiale străine, au decis să încheie o convenție în acest sens. Actele și documentele
Supralegalizare () [Corola-website/Science/336363_a_337692]
-
sunt nevoiți să rezolve o sarcină interdisciplinară de tip "Proiectare în echipă" (Team Design) sau "Studiu de caz" (Case Study), astfel adresându-se studenților din toate domeniile de inginerești Reunind studenți, universități, companii, instituții și ONG-uri, EBEC are ca scop implicarea unei game complete de cunoștințe multidisciplinare și abilități personale ale studenților, și de a aplica acest potențial în rezolvarea de probleme din viața reală, lucrând în echipe. Proiectul EBEC este parte integrantă a unui din serviciile de bază ale
European BEST Engineering Competition () [Corola-website/Science/336371_a_337700]
-
studenții se confruntă cu probleme tehnologice actuale și, desigur, ceea ce îi determină pe membrii BEST să continue să lucreze mai mult și cu mai multă pasiune pentru a dezvolta competiția. Aceasta este ceea ce aduce toți acești oameni împreună pentru un scop comun, " Proiectează Viitorul. Astăzi." Runda finală EBEC 2015 Porto a fost calificat drept cel mai bun proiect din Portugalia pentru următoarea rundă a Premiului European Charlemagne pentru Tineret. BEST caută întotdeauna sprijin de la instituții care recunosc eforturile sale și împărtășesc
European BEST Engineering Competition () [Corola-website/Science/336371_a_337700]
-
1918-1919 a reprezentat o prelungirea geografică în spațiul transilvan a liniei convenționale cu rol de delimitare a zonei de contact dintre trupele Antantei victorioase și cele ale Ungariei învinse - ca stat succesor al Imperiului Austro-Ungar. Această linie a avut un scop strict militar de separare geografică provizorie, urmând ca linia politică definitivă de demarcație (frontiera) să fie fixată prin tratativele de pace ulterioare. Evoluția liniei de demarcație între trupele ungare și cele române a consemnat 4 aliniamente succesive, deplasate progresiv spre
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
astfel că la 16 aprilie 1919 trupele române au declanșat o ofensivă generală pentru a avansa dincolo de vestul Munților Apuseni. În contextul încheierii ostilităților, Linia de demarcație din Transilvania dintre armate după semnarea armistițiului ar fi urmat să aibă un scop strict militar de delimitare a zonei de contact dintre trupele inamice, astfel că nu ar fi putut fi considerată o frontieră politică, din moment ce aceasta ar fi urmat să fie fixată prin tratativele de pace. Menținerea integrării teritoriale a Ungariei și
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
lui Apáthy, efectivul acesteia a ajuns la 3.000 de soldați. De asemenea, guvernul ungar a făcut un apel fără efect sașilor, să se opună trecerii armatelor române în Transilvania și a încercat să trateze cu Armata Mackesen în același scop. Forțele existente ar fi putut să încerce să împiedice Armata Română să treacă de râul Mureș, dar guvernul budapestan temându-se de potențialele repercusiuni internaționale ale unui astfel de act defensiv, a ales să respecte termenii Armistițiului de la Belgrad și
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
românilor permisiunea de a înainta, Berthlot a întârziat însă să informeze guvernul budapestan de această decizie. Ajuns la Cluj pe 30 decembrie în cursul unei călătorii de informare în Transilvania, generalul Berthelot a doua zi - pe 31 decembrie 1918, cu scopul de a preveni un conflict s-a întâlnit cu Apáthy și au convenit împreună asupra unei noi linii de demarcație. Aceasta urma să se întindă pe aliniamentul Baia-Mare - Dej - Cluj - Deva și să aibă de-a lungul său o fâșie
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
ungar și român. Pentru asigurarea noului aliniament, au fost destinate Brigăzile 13 și 14 din Divizia 7 Infanterie, respectiv Regimentele 14 Infanterie pentru Baia Mare și Sighetu Marmației și Regimentul 16 Infanterie pentru Jibou și Zalău. Deși forțele militare destinate acestui scop au fost cu totul insuficiente, ele au slujit ideii de prezență simbolică a trupelor române, trimise să asigure în conlucrare cu gărzile naționale de pe plan local local, ordinea și siguranța publică alături de preluarea fără incidente a administrației civile și militare
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
demarcație ungară-română, aflată mai la vest. Autorizarea ocupării teritoriului transilvănean de către români, urma să favorizeze astfel acordarea de pe teritoriul românesc de sprijin trupelor învinse de Armata Roșie, aflate în dificultate în Ucraina. Generalul Franchet d'Esperey, a fost conștient de scopul final al românilor de a ocupa întreg terenul atribuit prin Tratatul Secret de la București, apetitul acestora crescând pe măsura avansului din teren. Din punctul său de vedere declanșarea unui război româno-ungar devenise astfel foarte probabilă, cu atât mai mult cu
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
trebuit așadar să aibă traseul prin localitățile Arad - Salonta - Oradea - Carei - Satu-Mare, cele 3 centre feroviare principale fiind excluse de la ocupația militară română, dar „disponibile pentru folosința trupelor române” și pentru românii care trăiau în zonele controlate de Aliați, în scopuri economice. Limita nordică a avansului românesc ar fi urmat să fie râul Someș. La data de 1 martie Clemenceau l-a informat pe d'Esperey despre decizia Conferinței, pentru a o pune în execuție. La 5 martie d'Esperey l-
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
de președintele John Quincy Adams și vorbind în fața Congresului, Reynolds a reușit organizarea unei expediții naționale către Polul Sud. Proiectul a fost abandonat însă după alegerea ca președinte a lui Andrew Jackson, un vajnic oponent al cheltuirii banilor în acest scop. Reynolds a obținut sprijin financiar din surse private și expediția a plecat din New York în 1829. După depășirea mai multor pericole, expediția a ajuns pe malul antarctic și s-a întors spre nord, dar în Valparaíso, Chile, echipajul s-a
Jeremiah N. Reynolds () [Corola-website/Science/336386_a_337715]
-
de la Colorado College într-un articol despre textul lui Poe, adăugând un rezumat al „secțiunilor din Capitolul IV al Călătoriei lui Reynolds și Capitolul XIV al lui Pym, indicând în ce măsură Poe a împrumutat din cartea lui Reynolds pentru propriile sale scopuri”. Presupunerea lui Tynan, totuși, că „domnul Reynolds”, pe care Poe l-a lăudat ca fiind „primul motor al acestei întreprinderi importante”, United States Exploring Expedition (publicată de fapt nu în ianuarie 1837, în "SLM", ci abia în septembrie 1843, în
Jeremiah N. Reynolds () [Corola-website/Science/336386_a_337715]
-
care l-a convins pe colegul său de camera de la universitate, François Buloz, să preia funcția de redactor-șef: axarea sa inițială pe turism și afaceri externe a fost schimbată curând; potrivit site-ului sau, el a fost creat în scopul de a „stabili o punte de legătură culturală, economică și politică între Franța și Statele Unite ale Americii”, adică între Lumea Veche și cea Nouă. François Buloz a achiziționat revista în anul 1831, conducând-o până în 1877. Un alt redactor influent
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
un deceniu.În 1986 a înființat Buletinul religios pentru studii biblice „Megadim” în cadrul Institutului de perfecționare a profesorilor de pe Muntele Har Etzion (în zilele noastre Colegiul Yaakov Herzog) În anul 1996 împreună cu Yaakov Shapira a creat Seminarul (Midrasha) „Yiud” în scopul pregătirii în cadrului Serviciului național a unor profesori de iudaism pentru școlile laice.În anii 2000-2006 a stat în fruntea ieșivei Hashiluv a organizatiei Hakibutz Hadati - "Kibuțulul religios" din Eyn Tzurim. În anul 2008 a terminat lucrarea sa de doctorat
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]
-
decedate, templul a primit numele de "Daci'en", însemnând "Amintirea iubirii mamei sale". Templul a fost în continuare renovat și extins în timpul dinastiei Tang, mai ales sub patronajul celebrului călugăr Xuanzang (602-664). Acesta a întreprins un pelerinaj până în India cu scopul de a aduce sūtrele, scrierile sfinte ale budismului. El și-a petrecut restul vieții traducându-le din limba sanscrită în limba chineză, mare parte din activitatea sa având loc la acest templu. În prezent, templul cuprinde un complex mare de
Templul Daci'en () [Corola-website/Science/336445_a_337774]
-
Sala Predicii", "Sala lui Xuanzang" și "Pagoda Marii Gâște Sălbatice". Pagoda a fost construită în anul 652 de către împăratul Gaozong (649-683). Acesta l-a desemnat pe călugărul Xuanzang drept stareț al templului și supraveghetor al lucrărilor de construcție a pagodei. Scopul ei a fost păstrarea relicvelor și scrierilor sacre aduse de Xuanzang din India. Inițial aceasta avea cinci etaje și 54 de metri înălțime. La câțiva ani însă, clădirea s-a prăbușit din cauza unui cutremur. În anul 704, împărăteasa Wu Zetian
Templul Daci'en () [Corola-website/Science/336445_a_337774]
-
intelectualitate cu credințele și speranțele ei. Principalul atac al scriitorului se îndreaptă împotriva burgheziei întruchipate de politicianul și moșierul Alexandru Vardaru și de speculantul Sofron Vesbianu, personaje dominate de lăcomie și care nu au alt orizont decât banul. Deși au scopuri asemănătoare, cei doi folosesc mijloace diferite. Vardaru este omul politic rafinat și cinic, care se confundă cu sistemul politic, în timp ce Vesbianu este parvenitul care se ridică prin escrocherii și învârteli. Ambii sunt însă la fel de necinstiți: Vesbianu face afaceri ilegale cu
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
din punctul de vedere al consumului energetic, cel mai greu rol pe care l-a jucat în întreaga sa carieră. Machiajul ce reconstituia arsura de pe jumătate de față a personajului a fost realizat după o deplasare de câteva zile în scop de documentare la studiourile de la Moscova și a trebuit să fie purtat de actor timp de două luni. Realizarea secvenței în care Radu Comșa apare înecat pe fundul apei a fost foarte dificilă, necesitând filmări subacvatice efectuate în largul Mării Negre
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]