427,387 matches
-
sau de solidaritate (Solidaridad Solidaridaz), subliniind politicile efectuate de către actualul guvern. A doua fază a fost făcută sub sloganul "La Mirada Positiva" (Perspectiva favorabilă), subliniind platformă viitorului guvern, și "Vota todas con fuerzas Tus" (vot cu toate puterea ta), cu scopul de a mobiliza potențialii alegători indeciși sau care se abțin. Pentru pre-campanie PP a folosit sloganul "Con Rajoy es Posible " (cu Rajoy este posibil). De obicei, subliniind propunerile de campanie ale PP, cum ar fi "Llegar un fin de mes
Alegeri legislative în Spania, 2008 () [Corola-website/Science/337162_a_338491]
-
Imperiului Austriac). Un document descoperit în arhiva Universității din Pavia atestă prezența sa la cursuri în anul universitar 1852-1853. Totuși, el a decis să-și abandoneze studiile, pentru a participa la luptele pentru dobândirea independenței Italiei (mișcarea Risorgimento). În acest scop, a urmat cursurile Academiei Militare din Ivrea. În 1859 s-a alăturat lui Garibaldi în Expediția celor O Mie, și, de asemenea, a luptat în rândurile armatei italiene împotriva austriecilor în războiul din 1866. A participat la ca șef de
Ernesto Teodoro Moneta () [Corola-website/Science/337177_a_338506]
-
această orientare a sa că o "re-biografie" sau recompunere a biografiei personale sau a „melodiei vieții” pacientului care să permită conviețuirea cu noul text. Nu e nevoie de șters trecutul ci de reintegrat într-o nouă compoziție, și în acest scop, terapeutul se folosește de citate din Talmud. Rotenberg a adoptat paradigmă cabalistică-hasidică a contracției, a restrângerii, a autolimitării - în ebraică Tzimtzum, care, după opinia sa, poate avea implicații semnificative în tratamentul psihologic. Conform acestei paradigme, restrângerea lui Dumnezeu pentru a
Mordechai Rotenberg () [Corola-website/Science/337180_a_338509]
-
1916 și au avut ca rezultat înfrângerea forțelor române de către trupele Puterilor Centrale. Luptele s-au desfășurat imediat după Bătălia pentru București, încheiată cu victoria forțelor centrale. Obiectivul comandamentului român era de a întîrzia înaintarea inamicului prin acțiuni ofensive, în scopul de a câștiga timp pentru a permite concentrarea trupelor rusești pe pe linia de rezistență Râmnicu Sărat—Viziru—Dunărea. După înfrângerea încercării de rezistență pe acest aliniament, forțele române au fost nevoite să continue mișcarea generală de retragere către sudul
Acțiunile militare de pe aliniamentul Cricov-Ialomița (1916) () [Corola-website/Science/337190_a_338519]
-
de adversar pentru a-l împiedica. În satyagraha, prin contrast, "obiectul acțiunii este de a-l converti, iar nu de a-l constrânge pe răufăcător." Adversarul trebuie să fie convertit, cel puțin într-atâta încât să nu se mai opună scopului, pentru ca această cooperare să aibă loc. Există cazuri când un adversar, de exemplu un dictator, trebuie să fie destituit, neputându-se aștepta convertirea lui. Satyagrahii ar socoti acest lucru ca un succes parțial. Teoria satyagrahei vede mijloacele și scopurile ca
Satyagraha () [Corola-website/Science/337194_a_338523]
-
opună scopului, pentru ca această cooperare să aibă loc. Există cazuri când un adversar, de exemplu un dictator, trebuie să fie destituit, neputându-se aștepta convertirea lui. Satyagrahii ar socoti acest lucru ca un succes parțial. Teoria satyagrahei vede mijloacele și scopurile ca inseparabile. Mijloacele utilizate pentru a obține un final sunt ambalate in și atașat în acest scop. Prin urmare, este contradictoriu să încercați să utilizați nedrept modalitate de a obține în justiție sau de a încerca să folosească violența pentru
Satyagraha () [Corola-website/Science/337194_a_338523]
-
trebuie să fie destituit, neputându-se aștepta convertirea lui. Satyagrahii ar socoti acest lucru ca un succes parțial. Teoria satyagrahei vede mijloacele și scopurile ca inseparabile. Mijloacele utilizate pentru a obține un final sunt ambalate in și atașat în acest scop. Prin urmare, este contradictoriu să încercați să utilizați nedrept modalitate de a obține în justiție sau de a încerca să folosească violența pentru a obține pacea. Ca Gandhi a scris: "Ei spun, 'mijloace sunt, la urma urmei, înseamnă'. Aș spune
Satyagraha () [Corola-website/Science/337194_a_338523]
-
putem permite să fim intoleranți. Intoleranța trădează lipsa de credință în propria cauză." Nesupunerea civilă și refuzul cooperării, așa cum este practicată sub Satyagraha se bazează pe "legea suferinței", o doctrină care susține că acceptarea suferinței este un mijloc pentru un scop. Acest scop, de obicei, implică o înălțare morală sau progresul unui individ sau al unei societăți. Prin urmare, refuzul cooperării în Satyagraha este de fapt un mijloc de a asigura cooperarea adversarului în conformitate cu adevărul și dreptatea. Atunci când se utilizează satyagraha
Satyagraha () [Corola-website/Science/337194_a_338523]
-
să fim intoleranți. Intoleranța trădează lipsa de credință în propria cauză." Nesupunerea civilă și refuzul cooperării, așa cum este practicată sub Satyagraha se bazează pe "legea suferinței", o doctrină care susține că acceptarea suferinței este un mijloc pentru un scop. Acest scop, de obicei, implică o înălțare morală sau progresul unui individ sau al unei societăți. Prin urmare, refuzul cooperării în Satyagraha este de fapt un mijloc de a asigura cooperarea adversarului în conformitate cu adevărul și dreptatea. Atunci când se utilizează satyagraha într-un
Satyagraha () [Corola-website/Science/337194_a_338523]
-
politică, în care sunt prezentate aspecte ca: Războiul, tulburările interne (cum ar fi răscoalele) sunt considerate negative, autorul susținând regimul de guvernare monarhic (deși subliniază și existența celorlalte state republicane din India antică), idealizând monarhia centralizată și puternică. Pentru atingerea scopurilor politice, sunt menționate mijloace ca: viclenia, minciuna, asasinatul, motiv pentru care Cautilya a fost considerat "Machiavelli al Indiei". O caracteristică novatoare a acestei lucrări constă în faptul că domeniul politic este izolat de cel filozofic (cum o va face mai
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
În opoziție cu doctrinele lui Platon și Aristotel, statul nu mai are un caracter natural, ci este rezultat al activității umane și trebuie să fie rezultatul unui contract prin care se obligă să realizeze beneficiul comun al oamenilor (care este scopul principal), lichidarea războiului, lipsit de sens, siguranța persoanei. Astfel, epicureismul poate fi considerat precursor al "contractualismului social". Vocabularul politic a fost preluat în întregime de la greci și ulterior adaptate la viața socio-politică romană, astfel că, dacă gândirea politică greacă a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
cetăți dezordine și pagube. Spre deosebire de greci, consideră că proprietatea nu este un bun natural, de aceea unul din rolurile societății este de a proteja și garanta proprietățile dobândite de membrii acesteia, lucru care stă la baza încrederii ("fides"). Având drept scop apărarea proprietății, statul ("res publica") este o "res populi", adică activitatea tuturor cetățenilor. Cicero consideră importantă realizarea echilibrului dintre "libertas" ("libertatea poporului"), "potestas" ("puterea autentică a magistraților") și "auctoritas" ("a oamenilor de bine"). Preia de la Aristotel cele șase forme simple
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
creștină. Comunitățile creștine timpurii au practicat un așa-zis "comunism creștin", în care viața comună este instituită în baza unor principii diferite de cele ale vieții laice greco-latine: Prin importanța acordată individului și valorii morale, la început (când nu includea scopuri și sarcini politice) creștinismul pare înrudit cu stoicismul. În momentul când Imperiul Roman intră în perioada de destrămare, apar două doctrine, cea a viitorului Bizanț (care considera identitatea imperiului și a Bisericii) și cea din Vest (în care era o
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
raportul dintre stat și Biserică. Omul este o ființă socială, cetățean al lumii, responsabil pentru faptele sale, iar statul apare ca urmare a predeterminării naturii în raport cu forțele supranaturale. Relațiile politice reprezintă pentru autor un domeniu al activității oamenilor. Susținând că scopul statului este omul și că puterea statală trebuie să fie deasupra celei bisericești, Dante este un precursor al umanismului. Un continuator al gândirii politice a lui Dante este Marsilio de Padova. În lucrarea sa "Defensor pacis" ("Apărătorul păcii"), susține ideea
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
bine ancorat în cunoașterea realității faptelor. Politica ar trebui să fie înțeleasă prin renunțarea la idoli și aparențe, prin renunțarea la impresiile imaginative ale lui Platon și Aristotel. După Machiavelli, statul se întemeiază pe relațiile dintre guvernanți și guvernări, iar scopul principal al acestuia o constituie siguranța cetățenilor și garantarea proprietății private. Autorul consideră că forma optimă de organizare statală este republica, nu monarhia. Critică creștinismul, susținând că doctrina acestuia este contrară spiritului politicii, deoarece lasă loc liber abuzurilor conducătorilor autoritari
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
considerat că la baza statului este un contract ipotetic între indivizi și stat, contract care să asigure libertatea individului și garantarea proprietății private. Societatea este necesară atît ca întreg, cît și ca elemente-indivizi, devenind un întreg social, un organism social. Scopul contractului social este asigurarea libertății, constituirea poporului suveran. Este vorba despre o înstrăinare a libertății naturale, negarantată de nimic, aflată sub dominația forței și al bogăției, pentru a obține în schimb o libertate convențională garantată prin contract. Tocmai suveranitatea poporului
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
în "Despre principiul unic al universului juridic" și în "Principiile unei științe noi despre natura comună a națiunilor". Conducător al organizației "Societatea pumnului", juristul și economistul italian Cesare Beccaria își exprima dorința ca legile să-și găsească originea în rațiune, scopul prim al legilor fiind de a asigura "cea mai mare fericire la cei mai mulți", demascând cruzimea legilor, inumanitatea procedurilor, arbitrariul judecătorilor din acea perioadă. Susținător al egalității sociale, demasca privilegiile acordate nobilimii și clerului. În lucrarea "Despre infracțiuni și pedepse", se
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
diferențe de clase și proprietate privată. În spirit iluminist, considera că progresul social nu poate fi asigurat prin transformări economice majore, ci prin pregătirea populației. Calitățile ideale dezirabile pentru omul nou sunt: generozitatea, spiritul iluminist, demnitatea, spiritul public și pietatea. Scopul progresului, realizat cu ajutorul științei ar consta în extinderea controlului uman asupra naturii și dezvoltarea gradului de confort și comoditate a omenirii. În "Eseuri de morală, economie și politică" (1597) subliniază necesitatea unui stat centralizat, puternic, care să asigure respectarea intereselor
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
abandoneze restul partidelor după ce le-a devenit evident că nu mai au nicio șansă să se lupte pentru primul loc. Începând cu turneul din 1862, a fost prevăzut câte un premiu pentru toți sportivii clasați pe primele șase locuri, cu scopul de a limita abandonurile prin "forfait". Pe de altă parte, în cazul în care e vorba de calificarea la un eveniment sportiv mai important, un competitor deja calificat în etapa următoare ar putea încerca să-și dozeze forțele sau chiar
Turneu fiecare cu fiecare () [Corola-website/Science/337184_a_338513]
-
în mod deliberat, dacă înfrângerea sa ar contribui la promovarea unui viitor adversar mai puțin înzestrat. Sistemul elvețian reprezintă o tentativă de combinare a anumitor elemente dintr-un turneu fiecare cu fiecare și dintr-un turneu cu eliminare directă, cu scopul de a produce un campion incontestabil în mult mai puține tururi decât la sistemul fiecare cu fiecare, dar permițându-i totuși și câteva contraperformanțe pe parcurs.
Turneu fiecare cu fiecare () [Corola-website/Science/337184_a_338513]
-
recunoscut IFIA ca fiind unul din membrii. Biroul Națiunilor Unite de la Geneva (ONUG) a înregistrat logo-ul IFIA în Institutul Federal Elvețian de Proprietate Elvețiană. IFIA este o organizație mondială , non-guvernamentală, a asociațiilor și organizațiilor de inventatori, stabilită în 1968. Scopul principal este de a se conecta, pentru a sprijini inventatorii la un nivel internațional și să reprezinte interesele lor comune. Misiunea să este de a disemină cultură invenției și inovației, pentru a proteja drepturile inventatorilor și pentru a promova spiritul
Federația Internaționala a Asociațiilor Inventatorilor () [Corola-website/Science/337193_a_338522]
-
Asociațiilor inventatorilor (IFIA) are peste 100 de state membre din cinci continente. Obiectivele sale principale sunt de a sprijini inventatorii, să le protejeze drepturile și să le conecteze în mod egal și la nivel internațional. De la începutul activității sale, principalul scop al IFIA a fost, și rămâne în continuare, acela de a răspândi cultură invenției și inovației, pentru a atrage atenția asupra importanței invenției și inovației pentru bunăstarea societății, pentru a promova statutul de inventator, si de a reprezenta pe plan
Federația Internaționala a Asociațiilor Inventatorilor () [Corola-website/Science/337193_a_338522]
-
diferitele aspecte ale promovării invenției. Sursă de finanțare IFIA include taxele de membru, donații și moșteniri, sponsorizări, subvențiilor publice, cotizațiile de membru, sau orice alte resurse autorizate de lege. (a se vedea Statutul IFIA) Fondurile sunt alocate și utilizate pentru scopurile sociale ale Federației și astfel de activități sunt necesare pentru a permite Federației să îndeplinească scopurile pentru care a fost formată. IFIA reunește asociațiile inventatorilor, centrele de inovare, universitățile, fundațiile, corporațiile și companiile care cooperează într-un mod fără precedent
Federația Internaționala a Asociațiilor Inventatorilor () [Corola-website/Science/337193_a_338522]
-
sponsorizări, subvențiilor publice, cotizațiile de membru, sau orice alte resurse autorizate de lege. (a se vedea Statutul IFIA) Fondurile sunt alocate și utilizate pentru scopurile sociale ale Federației și astfel de activități sunt necesare pentru a permite Federației să îndeplinească scopurile pentru care a fost formată. IFIA reunește asociațiile inventatorilor, centrele de inovare, universitățile, fundațiile, corporațiile și companiile care cooperează într-un mod fără precedent pentru a răspândi cultură invenției și inovației pe plan național și internațional. Mai mult decât atât
Federația Internaționala a Asociațiilor Inventatorilor () [Corola-website/Science/337193_a_338522]
-
internațională dintre agențiile IFIA și Națiunile Unite sau cu alte organizații de importantă. Obiectivele IFIA sunt de a îmbunătăți statutul de inventatori la nivel național și internațional, precum și de a promova cooperarea dintre asociațiile de inventator. Pentru a face acest scop, IFIA a fost acordat cu următorul statut: IFIA a semnat mai multe înțelegeri cu următoarele organizații care urmăresc obiective legate de aspecte specifice în cadrul IFIA: Alireza RASTEGAR, Dr.Sc. Farag MOUSSA, Dr.Sc., Elveția, 2004 - perioadă nedeterminată Potrivit IFIA, "membrii Federației pot
Federația Internaționala a Asociațiilor Inventatorilor () [Corola-website/Science/337193_a_338522]