47,172 matches
-
mai mare, la nivelul de cunoștințe actual, prezintă procedeul acid sulfuric - iod: la 120 °C reacționează iodul și bioxidul de sulf cu apa și rezultă hidrură de iod și acid sulfuric După separare celor două componente rezultate, la 850 °C, acidul sulfuric se descompune în bioxid de sulf și oxigen Din hidrura de iod, la 300 °C rezultă hidrogen și elementul inițial iod. Cu toate că ciclul termochimic are un randament relativ mare (până la 50 %) mai există probleme nerezolvate în ceea ce privește procedurile și materialele
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
Dioxidul de siliciu este denumirea grupei reprezentate prin formula chimică SiO fiind confundat de unii cu acidul silicic HSiO sau denumit incorect oxid de siliciu. Dioxidul de siliciu este partea componentă cea mai importantă a sticlei, sau silicaților cu forma cea mai reprezentativă cuarțul. Formele amorfe de SiO sunt răspândite frecvent în stare de amestec ca în
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau legată de alte elemente ca în cazul: feldspatului mineralelor argiloase, siliciul fiind o parte componentă importantă a scoarței pământului. Dioxidul de siliciu este practic insolubil în apă sau acizi cu excepția acidului fluorhidric (HF) reacție în care se eliberează tetrafluoridul de siliciu (gaz) având formula (SiF). Iar mai ales forma amorfă a dioxidului de siliciu se dizolvă în alcali (baze). Dioxidul de siliciu sintetic este folosit în fabricarea de vopsele
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau legată de alte elemente ca în cazul: feldspatului mineralelor argiloase, siliciul fiind o parte componentă importantă a scoarței pământului. Dioxidul de siliciu este practic insolubil în apă sau acizi cu excepția acidului fluorhidric (HF) reacție în care se eliberează tetrafluoridul de siliciu (gaz) având formula (SiF). Iar mai ales forma amorfă a dioxidului de siliciu se dizolvă în alcali (baze). Dioxidul de siliciu sintetic este folosit în fabricarea de vopsele, lacuri, substanțelor
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
în topul celor mai profitabile 50 de companii din România. Compania a fost înființată în anul 1962 sub denumirea de Combinatul de Îngrășăminte Azotoase Târgu-Mureș având ca profil de activitate producerea de îngrășăminte azotoase în trei secții de bază (amoniac, acid azotic și azotat de amoniu) plus cinci subunități auxiliare pentru deservirea unităților de producție cu apă de răcire, apă demineralizată, abur, energie electrică, piese de schimb și utilaje. Dezvoltarea combinatului a avut loc în mai multe etape. Astfel, în prima
Azomureș () [Corola-website/Science/308353_a_309682]
-
energie electrică, piese de schimb și utilaje. Dezvoltarea combinatului a avut loc în mai multe etape. Astfel, în prima etapă, în anul 1966 începe producția de îngrășăminte chimice. În această etapă exista pe platformă o instalație de amoniac, una de acid azotic și una de producere de azotat de amoniu prill. Pe langă acestea mai existau o centrală electrotermică, o instalație de apă demineralizată precum și alte facilități necesare producției de îngrășăminte: ateliere de reparații mecanice, electrice și automatizări, laboratoare, stație de
Azomureș () [Corola-website/Science/308353_a_309682]
-
de îngrășăminte: ateliere de reparații mecanice, electrice și automatizări, laboratoare, stație de cale ferată uzinală etc. În a doua etapă, anul 1968, se pune în funcțiune a doua fabrică de amoniac (prima fabrică Kellogg din România), o nouă fabrică de acid azotic și se extinde instalația de azotat de amoniu. În anul 1972 s-a pus în funcțiune o instalație de producere a argonului. Tot în această etapă s-a pus în funcțiune a doua instalație de producere a apei demineralizate
Azomureș () [Corola-website/Science/308353_a_309682]
-
în această etapă s-a pus în funcțiune a doua instalație de producere a apei demineralizate. În a treia etapă, anul 1974, se pune în funcțiune o instalație de amoniac cu o capacitate de 900 t/zi, o instalație de acid azotic, o instalație de azotat de amoniu prill, o instalație de uree, o nouă centrală electrotermică, o nouă instalație de apă demineralizată și un depozit de amoniac lichid de 15.000 de tone. În 1975 s-a pus în funcțiune
Azomureș () [Corola-website/Science/308353_a_309682]
-
lichid de 15.000 de tone. În 1975 s-a pus în funcțiune instalația de îngrășăminte complexe NPK. În a pata etapă, anul 1978, s-a pus în funcțiune a doua instalație de amoniac Kellogg și a patra instalație de acid azotic. În a cincea și ultima etapă, 1981, s-a pus în funcțiune instalația de materiale fotosensibile precum și o instalație de fabricare a melaminei. Datorită creșterii prețului la energie s-au închis o serie de instalații vechi energofage, în prezent
Azomureș () [Corola-website/Science/308353_a_309682]
-
1981, s-a pus în funcțiune instalația de materiale fotosensibile precum și o instalație de fabricare a melaminei. Datorită creșterii prețului la energie s-au închis o serie de instalații vechi energofage, în prezent funcționând următoarele instalații: Amoniac 3, Amoniac 4, Acid azotic 2, 3 și 4, Uree, Melamină, NPK, CET I și II, Azotat I-II și III. În 1990 combinatul devine o societate pe acțiuni deținută de Statul Român sub denumirea de Azomureș. În perioada 15 iulie - 15 august 2013
Azomureș () [Corola-website/Science/308353_a_309682]
-
de culoare ce pot fi până la brun deschis. Are o duritate relativ mică, între 3,5 și 4 cu o densitate de 2,9 g/cm³. O proprietate caracteristică a dolomitului care o deosebește de calcare este solubilitatea redusă în acizi, iar reacția cu acidul sulfuric spre deosebire de calcită este o reacție lentă. O altă caracteristică a dolomitului este luminiscența în culori diferite, de la portocaliu la alb, verde și brun. Roca dolomit care are același nume are un conținut în mineral de
Dolomit (mineral) () [Corola-website/Science/308396_a_309725]
-
fi până la brun deschis. Are o duritate relativ mică, între 3,5 și 4 cu o densitate de 2,9 g/cm³. O proprietate caracteristică a dolomitului care o deosebește de calcare este solubilitatea redusă în acizi, iar reacția cu acidul sulfuric spre deosebire de calcită este o reacție lentă. O altă caracteristică a dolomitului este luminiscența în culori diferite, de la portocaliu la alb, verde și brun. Roca dolomit care are același nume are un conținut în mineral de cel puțin 90 % . Ca
Dolomit (mineral) () [Corola-website/Science/308396_a_309725]
-
ul este un mineral cu formula chimică Ca[SiO], format din calciu și acid silicic. Face parte din clasa silicaților (inosilicați), având o structură chimică alcătuită din lanțuri de (SiO) legate între ele prin cationi de calciu. Cu toate că și piroxenii sunt inosilicați, aceștia au lanțurile de (SiO) aranjate într-o combinație diferită de wolastonit
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
în California, unde exploatarea se face la zi (prin cariere), sau „Borax Lake” și „Searles Lake” California, SUA. În prezent boraxul se obține aprope exclusiv din kernitul ( NaBO * 4 HO) din California. Boraxul este o materie primă importantă pentru obținerea acidului boric, a boraților, a perboraților și pentru glazurile pe piatră, ceramică, porțelan, sticlă și la produsele emailate. Mineralul mai este folosit în tehnologia metalizării ceramicii, la sudura autogenă sau în fierării, în metalurgie fiind folosit ca antioxidant. Borax împreună cu polivinil
Borax () [Corola-website/Science/308394_a_309723]
-
spațiu monoclinic \ P2 1 / m (Raumgruppen-Nr. 11) cu parametrii "zăbrelelor" a = 8.89 Å, b = 5.63 A, C = 10.15 Å și β = 115.4 ° și cu două unități de formulă pe unitatea celulară. Epidotul nu este, practic, atacat de acizi, excepție făcând soluția calcinată, care este apoi congelată în acid clorhidric. În flacără deschisă, epidotul se topește și formează o zgură metalică neagră. Epidotul este un mineral abundent constitutiv al rocilor, dar are origini secundare. El apare în roci metamorfice
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
8.89 Å, b = 5.63 A, C = 10.15 Å și β = 115.4 ° și cu două unități de formulă pe unitatea celulară. Epidotul nu este, practic, atacat de acizi, excepție făcând soluția calcinată, care este apoi congelată în acid clorhidric. În flacără deschisă, epidotul se topește și formează o zgură metalică neagră. Epidotul este un mineral abundent constitutiv al rocilor, dar are origini secundare. El apare în roci metamorfice, marmure, sau în șisturi. Este, de asemenea, și un produs
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
Acidul silicic este compus din oxigen și siliciu având formula chimică SiO · n HO, fiind numit frecvent bioxid de siliciu. Având variantele: In natură apare acidul silicic sub formă de silicați ca schelete de susținere a rețelei structurii atomice, în oraganismul
Acid silicic () [Corola-website/Science/308471_a_309800]
-
Acidul silicic este compus din oxigen și siliciu având formula chimică SiO · n HO, fiind numit frecvent bioxid de siliciu. Având variantele: In natură apare acidul silicic sub formă de silicați ca schelete de susținere a rețelei structurii atomice, în oraganismul plantelor și animalelor. In apa mărilor formează de exemplu scheletul diatomeelor și radiolarilor, ca și la plante mai ales din specia Equisetum. Sedimentele din miocen
Acid silicic () [Corola-website/Science/308471_a_309800]
-
mai ales din specia Equisetum. Sedimentele din miocen (periodă geologică din neogen care a fost în urmă cu 5 până la 23 milioane de ani) conțin între 70 - 93 % bioxid de siliciu (), apă între 3 - 12 % și urme de oxizi metalici. Acidul silicic apare și în ape subterane, unde ajunge prin apele de infiltrație. Pe când apa potabilă are un conținut mai redus în acid silicic. Pământul de Kieselgur(numit și făină fosilă sau pământ de diatomee) este compus din 94 % bioxid de
Acid silicic () [Corola-website/Science/308471_a_309800]
-
de ani) conțin între 70 - 93 % bioxid de siliciu (), apă între 3 - 12 % și urme de oxizi metalici. Acidul silicic apare și în ape subterane, unde ajunge prin apele de infiltrație. Pe când apa potabilă are un conținut mai redus în acid silicic. Pământul de Kieselgur(numit și făină fosilă sau pământ de diatomee) este compus din 94 % bioxid de siliciu, cantități mici de fier, calciu, magneziu, fosfor și aluminiu, ia naștere din sedimentarea scheletelor unor fosile numite diatomee. Unii folosesc pământul
Acid silicic () [Corola-website/Science/308471_a_309800]
-
de fier, calciu, magneziu, fosfor și aluminiu, ia naștere din sedimentarea scheletelor unor fosile numite diatomee. Unii folosesc pământul de Kieselgur în scopuri terapeutice, tratamentul nefiind documentat din punct de vedere științific. Din punct de vedere industrial produse tehnice ale acidului silicic, se folosesc după cum urmează:
Acid silicic () [Corola-website/Science/308471_a_309800]
-
din Alexandria. Alchimiștii, în frunte cu Jabir ibn Hayyan (Geber) (c. 721- c. 815) desfășoară o intensă activitate științifică. Sunt puse la punct procedee de purificare a substanțelor (filtrarea, sublimarea, cristalizarea fracționată) și metode de preparare a unor substanțe ca: acid sulfuric, acid azotic, clorură de amoniu, acetat de plumb, amalgamele de cupru, zinc și plumb, precum și apa regală. Cei mai cunoscuți urmași ai lui Geber au fost: persanul Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi ("Rhazes") (865 - 925) și tadjicul Abū
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
Alchimiștii, în frunte cu Jabir ibn Hayyan (Geber) (c. 721- c. 815) desfășoară o intensă activitate științifică. Sunt puse la punct procedee de purificare a substanțelor (filtrarea, sublimarea, cristalizarea fracționată) și metode de preparare a unor substanțe ca: acid sulfuric, acid azotic, clorură de amoniu, acetat de plumb, amalgamele de cupru, zinc și plumb, precum și apa regală. Cei mai cunoscuți urmași ai lui Geber au fost: persanul Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi ("Rhazes") (865 - 925) și tadjicul Abū ‘Alī al-Husayn
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
doar un mijloc comod de existență. Unul dintre cei mai de seamă alchimiști ai acestei perioade a fost Albertus Magnus (1195 - 1280). Acesta reușește să extragă arsenul și azotatul de argint și i se atribuie una din primele descrieri ale acidului sulfuric. Dintre numeroasele sale lucrări științifice, cea mai valoroasă a fost "De alchimia" ("Despre alchimie"). Aici sunt descrise proprietățile magice ale diverselor minerale și pietre prețioase. Prin lucrările sale, "Opus majus", "Opus minus" și "Opus tertium", marele învățat englez Roger
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
Libavius putând fi considerat unul dintre întemeietorii acestei științe. Prin lucrarea sa, "Miraculum mundi" ("Minunea lumii"), chimistul german Johann Rudolf Glauber (1604 - 1670) poate fi considerat unul dintre precursorii chimiei preparative. Acesta a sintetizat numeroși compuși anorganici, ca de exemplu acidul clorhidric și sulfatul de sodiu. Acesta din urmă va fi numit ulterior "Sal Glauberi" ("Sarea lui Glauber") sau "Sal mirabilis" ("sarea minunată"). De asemenea, Glauber a mai elaborat numeroase rețete, utilizate și în prezent, pentru prepararea sticlei, a unor coloranți
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]