51,037 matches
-
lui luă forma unui delir furios. Nu mai era palid, ci injectat la față de sânge, ședea prostit, privind fix cu ochii turburi, sau zguduia ușa celulei, se învîrtea între pat și fereastră. Cercetă cu de-amă-nuntul condițiile locului de recluziune cu intenția vădită de a fugi. Dus la latrină, încercă de a o lua la goană. l se întări paza. Atunci deveni furios, sparse cana de apă. Făcîndu-se întrebări la autoritățile superioare, se obținu autorizarea de a i se administra un calmant
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puțină și bea apă pe nerăsuflate. Ai fi zis că voia să-și păstreze toate forțele spre a da o luptă violentă în ultimul moment. Nu avea o noțiune precisă asupra datei când va fi executat, și din vorbele cu intenții liniștitoare ale celor care intrau în celula sa înțelese că s-ar fi putut să treacă mult timp până la ziua teribilă, poate și un an, doi, cum se întîmplase cu unii. Această ipoteză opri procesul de panică la o fază
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aici era necesară, ci de a fi confundat două roluri fundamental diverse: acela de șef și acela de instrument. Am făcut literatură din cauză că Machiavel nu dă lămuriri în privința aceasta. Participarea mea la atacul împotriva lui Dan Bogdan, de altfel fără intenția expresă de a-l omorî, a fost o copilărie romantică, ce m-a vârât într-o afacere penală. Numai cercurile literare postume și în urma unei expoziții teoretice admiră atare gesturi, politicește un astfel de act apare la momentul respectiv compromițător
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chestiune studiată de acela, citîndu-l o singură dată, apoi ignorîndu-I total în cursul lucrării și umflând aparatul critic cu informație inedită. Conțescu trebuia să înțeleagă cât de superficial tratase chestiunea. Natural, procedeul lui Gonzalv trecu neobservat organizatorilor, numai Conțescu remarcă intenția. După opinia lui, Gonzalv nu spunea nimic nou, ci doar înșira titluri de articole și cărți fără raport la problemă. Conțescu își rezerva să-l înțepe pe Gonzalv la timpul oportun, citîndu-i articolul la lista operelor fără nimic fundamental (avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dacă tolera până la un punct celibatul bărbatului, nu putea suporta ideea femeii nemăritate. Pe Erminia o persecuta mereu cu întrebarea: "Cînd te măriți?" și-și lua angajamentul să-i găsească un bărbat dacă accepta mijlocirea sa. Gonzalv, luând notă de intenția lui Conțescu, după o matură deliberație, începu să frecventeze casele Hergot și Conțescu, renunțând la convorbiri de specialitate și întreținîndu-se mai mult cu femeile asupra vieții de familie. Văzu firește și pe nepoata în chestiune, care era un tip de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
complex de inferioritate în materie sexuală. Când decidea să se însoare, punea aceeași insistență sâcâitoare ca și în afacerile lui științifice, și cum femeile vor să se mărite, Gonzalv sfârșea prin a fi victorios. Gonzalv era omul care avea întotdeauna "intenții serioase". Treptat, ideea despărțirii deveni un program comun celor doi soți, care nu mai trăiau împreună decât spre a nu distruge căminul înainte de vreme. Soția lui Gonzalv se aranjă, obținând un post, și era așa de sentimentală, încît ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai rezervat decât convorbirile în glumă cu Ioanide. Atunci vorbea tot cu ocoluri și cu eufemisme. Gonzalv începu a o vizita cât mai des, încercînd s-o convingă de potrivirea dintre amândoi, spre a face din ea un aliat în contra intenției lui Conțescu de a-l însura cu nepoată-sa. . - Dragă domnișoară, zicea Gonzalv cu insistența lui tipică,domnul Conțescu îmi propune să mă căsătoresc cu nepoata dumisale. . - Foarte bine, zicea Erminia surâzând, e potrivită pentrudumneata, supusă, fără pretenții. . - E prea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sigur înscrierea conferinței și că formalitatea trecerii prin consiliu o voise numai spre a nu avea aerul că lucrează pe deasupra. În caz de schimbări, cererea era sprijinită pe majoritatea în regulă, nu opera unei hotărâri de culise. Convingîndu-se de bunele intenții ale lui Conțescu și dîndu-și seama că fără sprijinul lui n-ar fi fost capabil să facă nimic, Gonzalv se decise să pornească divorțul. Tocmai se îndrepta spre tribunal, pe sălile căruia întîlnea de obicei pe avocat, când se întîlni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu mult interes; deodată îi spuse aceste cuvinte: - Totdeauna am pus speranță în dumneata; ai merita o situație mai bună decât aceea de conferențiar, după umila mea părere ai putea fi chiar agregat, poate chiar profesor. Și Conțescu sublinie cu intenție pe chiar și pe poate chiar, iar la ieșire, conducând pe vizitator, recidivă: - Repet: meriți să fii chiar agregat! Atât de mult ținea Conțescu la calitatea lui de profesor plin. Newton și Laplace n-ar fi inspirat geografului nostru o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de neinformație și "neglijență științifică" semnalate în lucrările profesorilor actuali ședeau culcate pe fișele sale fără a fi divulgate, de teama de a nu-și face dușmani în consiliu. Toate aceste disimulații ar fi fost în fine suprimate. Gonzalv avea intențiile cele mai bune de activitate și probabil că multe din G. Călinescu acuitățile lui împotriva actualilor profesori s-ar fi moderat când le-ar fi devenit coleg. Tot ce era onest și bun în Gonzalv era intoxicat deocamdată de nerăbdarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Domnul Pomponescu mi-a făcut bine, nu pot să tăgăduiesc. Însă dacă mă văd ăștia că am de a face cu el, sunt în stare să mă dea afară. Să fiu nenorocit tocmai la bătrînețe? Pomponescu, întîlnind pe Gulimănescu, avu intenția a-l invita la masă. Dialogul ce urmă între ei îl determină să renunțe. - N-ai luat nici o măsură de precauție? ÎntrebăGulimănescu cam familiar, eludând toate vechile titluri aplicate lui Pomponescu. . - Ce măsură să iau? . - Să te pui în siguranță
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reproșuri pentru un gest atât de delicat, care îl salvase de la rămânerea pe drumuri. Acum însă, după o trecere de timp, socotea că principiul în tot cazul era greșit. Elvira nu trebuia să uzeze de mijloace ascunse, chiar cu bune intenții. Era un fel de escrocherie de binefacere. Ioanide susținea că femeile au o morală cu totul deosebită de a bărbatului, frauda constituind baza. Întîlnindu-se cu un client, acesta îl surprinse prin următoarea declarație: - Suntem în regulă acum, ți-am plătit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Totuși, în grupuri se recapitulau toate anecdotele zilei. - Pomponescu, spunea Gulimănescu, iese numai noaptea,pe sub pomi. - Nenorocitul! Îl stigmatiza Gaittany. . - Moirele nu iartă! sărea Suflețel. Tyche, zeița Fericirii, și Agathodamon, Norocul, l-au abandonat. . - Dar Conțescu ce face? Întreba cu intenție malignăGulimănescu. . - Gonzalv este dezolat, răspundea Smărăndache. Conțescuse simte din ce în ce mai bine. Într-o noapte, lustrele începură să se clatine întîi ușor, apoi din ce în ce mai vizibil, și o uruitură se auzi într-o îndepărtare imprecizabilă. - Cutremur! strigă madam Valsamaky. Ioana, care, în picioare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu pe arhitectul Pomponescu? . - Cum nu?! . - Îmi permiți indiscreția să te întreb cine? . - De pildă, Ioanide. . - Mă mir, aud că mă face dobitoc. . Smărăndache roși puțin. . . - E o expresie a lui familiară, pe care ne-o aplică la toți, fără intenție rea. - Și ce spune Ioanide? . - Că sunteți un maestru al echilibrului, putând construi șipe un metru pătrat, în evantai. - Mă consideră deci un tehnician. Totuși e frumos din partea lui. Hagienuș aduse vorba despre oratorie, observând că acum nu se mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Capșa". La acest supeu, Pomponescu fu mai "șarmant" ca oricând. În special pentru Ioana se strădui să evoce toate cântărețele celebre pe care le auzise în țară și străinătate, căutând a le descrie jocul, a le sugera nuanța execuției, cu intenția de a dovedi că Ioana era comparabilă cu ele, având totuși ineditul ei. Cu acest prilej se născu o controversă foarte filozofică. Ioana, susținută și de madam Farfara, era pesimistă în privința satisfacțiilor artei vocale. . - Ai succes cât ești tânără și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o destinație absurdă, neconcepută de autor. În scrisoarea amintită, G. Călinescu neagă că ar fi voit să scrie un roman din viața politică a anilor 1938-1941. "Din moment ce un roman observă prin definiție invariabilul în variabil, presupusul document e întotdeauna falsificat". Intenția fundamentală a fost de a prezenta eroi complecși, fiecare având o concepție despre univers. Ioanide "are mereu în față antinomia construcție umană - eroziune", Pomponescu "oscilează între valoarea de castă și aceea a creației personale", Panait Suflețel "crede în clasicități" fiind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și se spera ca Ceaușescu, nu insensibil la opinia publică occidentală, ar fi putut chiar să-și modereze setea de dezastru. Toată această activitate era voluntară și dezinteresată. Mecanismul era același: consiliile comunale, sesizate adesea de cetățeni, hotărau principiul înfierii. Intenția era comunicată la Bruxelles - pentru a se evita adopțiile duble - unde se atribuia o comună (adesea cunoscută numai prin nume și poziția geografică aproximativăă; apoi se scria o scrisoare adresată în același timp lui Ceaușescu și președintelui Consiliului popular al
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
receptor sau cel puțin să aibă iluzia că cineva îi primește mesajul. Un emițător nu începe să emită mai înainte de a avea ceva de transmis: un gând, un sentiment, un sfat, o îngrijorare. Toate acestea - și altele - constituie mesajul lui. Intențiile emițătorului și așteptările receptorului nu se pot împlini însă dacă nu există și un canal de comunicare prin care să se asigure transferul mesajului. Acesta este uneori simplul aer prin care se difuzează sunetele rostite; alteori, instalații complicate care includ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
importanței acestor termeni care contribuie la desfășurarea comunicării. În fond, comunicarea este un proces, un „mecanism” complex, aflat într-o continuă funcțiune și într-o permanentă mișcare. Ea nu sfârșește cum a început, buna pornire nu-i asigură obligatoriu finalul, intenția nu se realizează doar prin voință, iar tehnicile ei, pe cât sunt de necesare, pe atât sunt de lipsite de infailibilitate. În teoria comunicării, informația definește ceea ce se comunică într-un limbaj disponibil, o combinație de semnale (cel mai adesea, undele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
devine inexistent. Încercare de definiție În acest moment, considerăm că suntem pregătiți să reproducem o definiție. Ea aparține cercetătorilor de la Universitatea din Amsterdam: „În concepția noastră, pentru ca transferul de informație să devină un proces de comunicare, emitentul trebuie să aibă intenția de a provoca receptorului un efect oarecare. Prin urmare, comunicarea devine un proces prin care un emițător transmite informații receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte”. Luhmannn definește comunicarea ca antiintuitivă, fără subiect și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
felul în care se înțelege comunicarea în mod curent: „verbul a comunica se referă de obicei la acțiunea de a transmite un mesaj despre ceva cuiva care este receptorul”, adăugând și faptul că fenomenul implică și alte elemente și precondiții: „intenția de a transmite informații și idei, motivația receptorului și existența unor persoane, obiecte, evenimente și idei care constituie subiectul mesajului”. În opinia lui C. Zamfir și a lui L. Vlăsceanu, comunicarea este un „proces de emitere a unui mesaj și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
putem opri aici: lacrimile puteau să curgă și în absența noastră. În fond, noi urmărim ca persoanele respective să facă ceva, să fie motivate în acțiune, să se simtă în putere și după plecarea noastră. Pentru aceasta comunicăm și transmitem intențiile noastre, argumentele, afecțiunea. Poate chiar punem mâna, dacă este nevoie, să mișcăm din loc carul împotmolit. Facem împreună primii pași cu bolnavul care a avut nevoie de încurajare ca să se ridice din pat. Spunem o poveste copilului care nu vrea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
nici să argumentez necesitatea procesului de dezinstituționalizare. Deși majoritatea țărilor s-a folosit de această variantă pentru a îngriji copiii aflați în dificultate, motivația înființării lor fiind evident una de bună-credință, efectele obținute în timp sunt departe de a susține intenția pozitivă inițială. Literatura de specialitate descrie, prin prisma unor teorii de referință (cum este, de exemplu, cea cu privire la atașament) efectele negative pe care le generează această stare de deprivare afectivă în planul dezvoltării fizice, emoționale, sociale și cognitive a copilului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
respiro”, unde copiii aflați în plasament pot fi lăsați de către asistentul maternal pe perioada efectuării concediului legal. Din păcate, legislația actuală nu conține norme care să permită acreditarea acestui tip de serviciu, de aceea, deși au existat anumite declarații de intenție cu privire la înființarea unor astfel de centre, în limitele legii actuale, nu este nicidecum posibil. Concluzia este că asistentul maternal este un angajat care își desfășoară activitatea 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, 365 de zile pe an
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
zile în șir de cînd fusese aici ultima oară, deși ceasul arăta că nu trecuseră nici trei ore. Puse cărțile și haina albă pe scaun, își descălță pantofii, lăsîndu-i să alunece încet din picioare, și se întinse pe pat, cu intenția de a se odihni vreo zece sau cincisperzece minute. Fu trezit de pling-plong-ul repetat al radioului. întinse mîna, îl luă din buzunarul hainei și-l deschise. — Dragul meu domn, spuse Ozenfant, somnul nu e suficient, uneori trebuie să și mănînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]