43,803 matches
-
A redactat Portretul lui Caragiale, text de "adâncime exegetică". Iar în eseul Caragiale, actual și universal, publicat la New-York, în revista "România", relevă elementele ce prefigurează temele propriei dramaturgii: "dezarticularea psihologiei" și "distrugerea aceasta a limbajului, pregătitoare a unui nou limbaj". Semnalez acuratețea critică, actualitatea ideatică, perspectiva plurală existentă în capitolul Un veac de ...caragialism. Și relevanța studiului de caz din capitolul Caragialism în tendințele și căutările "Școlii de la Târgoviște". Precursori ai postmodernismului românesc, Costache Olăreanu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literare specifice comicului, mai întâi în firidele departajate după criteriul "sensului"1 (satiră, ironie, parodie, grotesc, umoristic) și apoi în cele delimitate în funcție de "articularea tematică"2 (comicul de caracter, de situații și de moravuri) și "formală"3 (comicul creat de limbaj). Pentru certificarea observațiilor sunt respectate necesarele popasuri de natură teoretică, a căror ariditate este contracarată de concretizări și exemplificări prin mostre specifice praxisului caragialian, probând în acest fel, atât validitatea acestuia drept etalon pentru ilustrările ulterioare, cât și asimilarea modelului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sens, Adrian Marino nota că se poate semnala o înmulțire a termenilor adiacenți comicului, de la aproximativ zece căți existau în secolul al XVIII-lea (humour, burlesque, ludicrous, ridicule, esprit, satire, mimicky, buffoonery, raillery, doggrel) la mai mult de patruzeci în limbajul actual 17. Marian Popa face un inventar mai detaliat al sferei semantice a comicului urmărit diacronic și în vocabularul principalelor limbi europene și identifică drept sinonime ale comicului în limba română următorii termeni: hazliu, nostim, hazos, haios, vesel, poznaș, caraghios
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
brodează propria sa ramificație. Preocupat îndeosebi de identificarea și ilustrarea cauzelor care declanșează râsul comic, Bergson departajează mai întâi categorii precum: "comicul mișcărilor și comicul formelor"44 pentru ca apoi să insiste în capitole speciale asupra comicului de situații și de limbaj și asupra caracterului. Pentru primul tip sunt descoperite inepuizabile surse precum: repetiția, inversiunea, interferența seriilor având ca principală variantă qui-pro-quo-ul. Celebrul filosof francez găsește oportună precizarea distincției între absurditatea propriu-zisă și cea din care derivă comicul, echivalează ,,absurditatea comică"45
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de clown, de mim etc. manifestate scenic. Articularea se referă la natura elementului pe care se bazează mecanismul comic. Trăsătura pertinentă care provoacă râsul poate fi de natură formală și este în acest caz responsabilă de așa-numitul comic de limbaj, mai exact, de "comicul pe care îl creează limbajul" (fantezia verbală), dar și de comicul stârnit de alte procedee, cum ar fi gesturile dezarticulate ale mimului, jocurile nonconformiste de scenă, decupajul cinematografic etc. specifice altor sisteme semiotice. În funcție de articularea de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
referă la natura elementului pe care se bazează mecanismul comic. Trăsătura pertinentă care provoacă râsul poate fi de natură formală și este în acest caz responsabilă de așa-numitul comic de limbaj, mai exact, de "comicul pe care îl creează limbajul" (fantezia verbală), dar și de comicul stârnit de alte procedee, cum ar fi gesturile dezarticulate ale mimului, jocurile nonconformiste de scenă, decupajul cinematografic etc. specifice altor sisteme semiotice. În funcție de articularea de natură tematică se disting tradiționalele categorii ale comicului de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar fi gesturile dezarticulate ale mimului, jocurile nonconformiste de scenă, decupajul cinematografic etc. specifice altor sisteme semiotice. În funcție de articularea de natură tematică se disting tradiționalele categorii ale comicului de caracter, de situație și de moravuri, așadar variantele comicului "exprimat de limbaj". În sfârșit, sensul comicului, adică raporturile cu contextul cultural, cu lumea, caracterul său general, câmpul său de activitate de care depinde în mod direct funcționarea lui, este criteriul în funcție de care putem desluși categorii aparte precum umoristicul, satiricul, ironicul, parodicul, grotescul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
schița Five o'clock. Scriitorul știe să ne îndrepte pe un drum înfundat, înșelându-ne cu seninătate așteptările prin transcrierea unui dialog stupid, banal, într-un stil evident de mahala, purtat de personaje cu temperamente isterice, exteriorizat atât prin violența limbajului mitocănesc, cât și prin grotesca altercație fizică între rivale. Toate într-un izbitor contrast cu expozițiunea schiței, prin care suntem introduși într-un cadru spațial cu atribute occidentale, în care ,,somptuosul hôtel Piscopesco"50, "salonașul intim de cel mai pur
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
momente delicioase"53. Iată cum, stârnită în mod "deliberat și nonaccidental" (Defays), surprinderea ridicolului acestei lumi mimetice prin revelarea "contrastului între aparență și esență" (E. Altherr), mai exact între fațada blazonată de High life bucureștean și remanența comportamentului și a limbajului neaoș de mahala, explică în mod concret efectul ilar ca descătușare de tensiune, dar și ca manifestare a sentimentului de superioritate a receptorului în stare să observe, să respingă și să sancționeze prin râsul comic abaterea și contradicția rizibilă. Cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
socialului 4 și o poziție filosofică și etică izvorâtă din convingeri ferme și principii morale axiomatice: "satiricii judecă și condamnă având siguranța caracterului absolut al adevărurilor așa cum nu procedează nici ironiștii și nici umoriștii, convinși de relativitatea lucrurilor și a limbajului"5. Sarcasmul, varianta extremă, usturătoare a satirei (lat. sarcasmus, gr. Sarkazein [fig.] "a sfâșia prin batjocură", gr. Sarx "carne") se situează la limita comicului și a artisticului. Explicația constă în înverșunarea exprimării în forme aforistice acide sau în revărsări sufocante
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comuniștii sau cei ce se denumesc astfel, și anume că râsul lui Caragiale îi țintește și pe ei. Între cele două războaie, satira socială din teatrul lui Caragiale se estompase, stările de lucruri schimbându-se și oamenii maturizându-se în limbajul lor politic. După ce vedeam o piesă de Caragiale, când ieșeam de la Teatrul Național, nu ne așteptam să întâlnim pe stradă nici pe Conu Leonida, nici pe Rică Venturiano. Râdeam de ei, pe scenă, ca de o amintire sau ca de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al adulării regimului impus de soviete"35 și, prin contrast, în extrateritorialitate, gazetăria proromânească și anticomunistă de înaltă ținută pamfletară a lui Pamfil Șeicaru. În privința caracteristicilor discursului publicistic românesc de factură pamfletară, s-au făcut notabile etapizări în funcție de stilul și limbajul specific marilor reprezentanți. În acest sens, cartea Ruxandrei Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, interesează ca ghid de orientare diacronică, de la izbucnirile de "profet mânios"36 ale lui Eminescu de la Timpul, în calitate de "castrator lingvistic"37 al liberalilor radicali, al greco-bulgărimii și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Delavrancea îndeobște), la un curent artistic (romantismul, simbolismul, sămănătorismul), la un tip de literatură, de pildă, cea senzațională de consum, extinzându-se apoi la zona mai amplă a artei în amsamblu, ca modalitate de concepere a actului literar, la manifestările limbajului (stilurile funcționale ale limbii) ajungând chiar la depășirea manifestărilor verbale, atunci când vizează un dat cultural, de exemplu, proiectele de statui 86. Vom reconstitui și mai exact inventarul său parodic pe baza răspunsurilor la întrebarea " Pe cine parodiază Caragiale?". Cele mai multe pastișe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de creativitate a parodiilor sale "originale" asociate cu veritabile pagini de "critică literară în pilde" vizându-i pe Homer, Al. Depărățeanu, D. Bolintineanu, G. Coșbuc, O. Goga, I. Minulescu, Cincinat Pavelescu, T. Arghezi etc. ale căror stereotipii prozodice și de limbaj, ținând și de conformația specifică epopeii, romanței, epigramei, psalmului etc. devin prin imitare caricaturală atât surse de umor cât și reproșuri exegetice. Pastișarea Psalmilor arghezieni, de pildă, implică și surăsul condescendent al criticului în măsură să reproducă tocmai acele dislocări
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
surse de umor cât și reproșuri exegetice. Pastișarea Psalmilor arghezieni, de pildă, implică și surăsul condescendent al criticului în măsură să reproducă tocmai acele dislocări și amputări sintactice, acele subite redistribuiri de valori gramaticale ale cuvintelor, prin care Arghezi forța limbajul să se împrospăteze, dar care, prin condeiul parodistului dobândesc efecte comice nebănuite: Ajuns acum la pragul tău, mă iată. Cremene dură, mă putui în pisc Să mă găsesc prin stânci și să mă isc Din pulbere, cu glezna-nsângerată.95
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca în scurta comedie a lui Ranetti, hipotextul caragialian se întrevede clar. Astfel, despre întâmplările prin care trec cei doi tineri până în momentul în care vor intra în scenă în calitate de soț și soție, Actorul ne informează în prolog într-un limbaj "moftologic" neaoș, ancorând decisiv eroii lui Shakespeare în universul caragialian și prin alte trimiteri intertextuale la sintagme celebre din Telegrame, De închiriat și alte Momente axate pe redarea atmosferei domestice burgheze: Ce-a urmat după asta... uite... ne spune Cascarelli
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o comedie a comediei"99 Sintagma "o comedie a comediei", prin care Eugen Ionescu își caracteriza retrospectiv prima sa "antipiesă", relaționează parodia extremă care vizează referenți multipli, cu un tip de comic al absurdului derivat din perceperea distorsionată a "tragediei limbajului"100, ilustrată printr-o ingenioasă mise en abyme a noncomunicării. Se știe, din mărturisirile adunate în celebrele Note și contranote, că Eugen Ionescu a început să scrie teatru pentru că îl detesta profund. Aversiune, dispreț, ireverență suficiente motive pentru ca piesa ce
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
demolator ionescian. Este relativ ușor de constatat că acesta vizează multiple nivele. Plaga parodică se răspândește arborescent, afectând deopotrivă stiluri funcționale ale limbii, precum cel științific, în special cel didactic, dar și cel filosofic, tinzând în definitiv să submineze autoritatea limbajului însuși, căruia i se contestă rolul decisiv în comunicare, prin construirea unui tip de discurs conversațional vidat de sens. Metamorfoza textului ionescian cunoaște o fază intermediară, aceea a parodiei vizând alcătuirea deficitară a lucrărilor didactice sterile, rupte de viață, caracterizate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fie suficient"107. Subtitlul "antipiesă" justifică atât intriga circulară, construită "prin aglutinarea de întâmplări mărunte, prin derularea mecanică a fluxului amintirii, prin asocierea spontană de detalii aberante"108, având un pseudopunct culminant, "marcat la modul parodic prin dinamica interioară a limbajului vidat de sens"109, cât și structura internă a piesei, conținând, în dezacord flagrant cu estetica tradițională, scene de câte o singură replică absolut nerelevantă. Aceleiași intenții parodice îi este subordonată, într-o oarecare măsură, și transformarea personajului în nonerou
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de o satiră a mentalității mic-burgheze legate de cutare sau cutare societate. Este vorba îndeosebi de un fel de mic-burghezie universală, mic-burghezul fiind omul ideilor primite de-a gata, al lozincilor, conformistul de pretutindeni: acest conformist este dezvăluit bineînțeles de limbajul său automat. Textul Cântăreței chele sau al manualului de învățat engleza (sau rusa, sau portugheza), alcătuit din expresii gata făcute, din clișeele cele mai facile, îmi dezvăluia tocmai prin asta, automatismele limbajului, ale comportamentului oamenilor, "vorbirea pentru a nu spune
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de pretutindeni: acest conformist este dezvăluit bineînțeles de limbajul său automat. Textul Cântăreței chele sau al manualului de învățat engleza (sau rusa, sau portugheza), alcătuit din expresii gata făcute, din clișeele cele mai facile, îmi dezvăluia tocmai prin asta, automatismele limbajului, ale comportamentului oamenilor, "vorbirea pentru a nu spune nimic", absența de viață lăuntrică, mecanica vieții de zi cu zi, omul scăldându-se în mediul său social, nemaideosebindu-se de el"111. Traseul determinativ FlaubertCaragialeIonesco își găsește în acest fragment o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de zi cu zi, omul scăldându-se în mediul său social, nemaideosebindu-se de el"111. Traseul determinativ FlaubertCaragialeIonesco își găsește în acest fragment o justificare convingătoare în similitudinea viziunii critice asupra conformismului universal. În ceea ce privește nivelul superior al parodiei, denigrarea limbajului însuși, "vorbirea pentru a nu spune nimic" este o formulă ce caracterizează perfect tipul de conversație noncomunicativă exersată de personajele Cântăreței chele. În lucrarea Understanding Utterances, Diane Blakemore analizează în capitolul Relevance un exemplu asemănător prin lipsa de relevanță a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la acest dialog, pur și simplu nu se comportă ca vorbitori normali, raționali. De fapt, nu este clar nici dacă ei încearcă cu adevărat să comunice ceva"113. Aplicată dialogului ionescian, observația susține interpretarea Cântăreței chele drept o "tragedie a limbajului" exprimată cu mijloacele comicului. Noncomunicarea, suspendarea principalei funcții a limbajului reprezintă, de fapt, decesul tragic al acestuia, deces reperat de Diane Blakemore într-o circumstanță reală și transpus de Eugen Ionescu în artă nu numai în prima sa piesă, ci
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vorbitori normali, raționali. De fapt, nu este clar nici dacă ei încearcă cu adevărat să comunice ceva"113. Aplicată dialogului ionescian, observația susține interpretarea Cântăreței chele drept o "tragedie a limbajului" exprimată cu mijloacele comicului. Noncomunicarea, suspendarea principalei funcții a limbajului reprezintă, de fapt, decesul tragic al acestuia, deces reperat de Diane Blakemore într-o circumstanță reală și transpus de Eugen Ionescu în artă nu numai în prima sa piesă, ci și în Lecția "o mică sumă a absurdităților lingistice"114
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a înlesni transferul informației. Prezumția de raționalitate, inerentă comunicării, nu este acordată personajelor din Cântăreața cheală, creatorul lor afirmând categoric: "Cei din familiile Smith și Martin nu mai știu să vorbească pentru că nu mai știu să gândească"116. Explicația nefuncționalității limbajului este, deci, lipsa suportului rațiunii, instalarea "neantului, ca sursă generatoare a absurdului, în edificiul logicii, în aserțiunea logică și în universul discursivității în general"117. Recursul frecvent de raționamente se face în sens parodic, cu scopul subminării prestigiului logicii ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]