45,316 matches
-
etc.). Pescuitul are caracter industrial, în apropierea satelor existând ferme piscicole. În prezent, sunt luate măsuri pentru a proteja resursele naturale ale lacului, inclusiv prin introducerea de perioade de prohibiție (în care pescuitul este interzis). O porțiune mică (cu o lungime de aproximativ 1 km) de pe malul nordic al lacului se află pe teritoriul Republicii Moldova. Aici a fost amenajată o stație de alimentare cu apă, care este folosită pentru a iriga câmpiile agricole aflate în apropiere de localitățile Cahul și Giurgiulești
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
Kartal fiind numele tătăresc) este un liman fluviatil situat din punct de vedere administrativ pe teritoriul raionului Reni al regiunii Odesa, aflat în Câmpia Dunării. Lacul este legat prin canale cu Dunărea și cu limanurile Covurlui și Cahul. El are lungimea de 5 km, lățimea maximă de 3 km, o suprafață de aproximativ 15 km², adâncimea medie de aproximativ 1 m și cea maximă de 2,4 m. Bazinul este de formă ovală. Malurile sunt joase și mlăștinoase, fiind acoperite cu
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
Ialpug fiind numele tătăresc) este un liman fluviatil dintre raioanele Bolgrad, Ismail și Reni, aflat în Câmpia Dunării. Cea mai mare localitate aflată pe malul limanului este orașul Bolgrad (aflat la extremitatea nordică). Limanul este legat prin canale cu Dunărea. Lungimea limanului este de 39 km, lățimea maximă de 15 km, suprafața de 149 km², adâncimea medie de aproximativ 2 m și cea maximă de aproximativ 5,5 m. Este cel mai mare lac din Ucraina după suprafață. Bazinul limanului are
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
pe hărțile mai vechi și sub numele „Saftianu”) nu este un liman, ci un mic lac de luncă din raionul Ismail, aflat în Câmpia Dunării. Este legat printr-un canal strâmt cu limanul Catlabuga și prin canale amenajate cu Dunărea. Lungimea sa este de 6,5 km, lățimea maximă de 1 km, suprafața variază în intervalul 250-420 ha, iar adâncimea maximă de 3,5-4 m (cea medie fiind de 0,8-1 m). Bazinul său are o formă alungită. Malurile de nord
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
viețuiesc în lac sunt bibanul, crapul și știuca. Apele lacului sunt folosite pentru irigații. Limanul Catlabuga (în limba noastră ; în "Catlabuh", în "Catalpug") este un liman fluviatil din Raionul Ismail, aflat în Câmpia Dunării. Este legat prin canale cu Dunărea. Lungimea lacului este de 21 km, lățimea variază în intervalul 1-11 km, suprafața de 67 km², adâncimea maximă este de aproximativ 4 m. Bazinul limanului are o formă alungită. Apele provin în principal din schimburile cu Dunărea. Malurile nordice sunt mai
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
în unele locuri înălțimea ajunge la 8-10 m), pe alocuri abrupte, presărate cu ravene (râpi adânci), iar cele sudice sunt joase și nisipoase. Din bazinul principal al limanului se desprind două golfuri: Golful Tașbunar (în partea de vest, cu o lungime de 4 km) - unde se varsă râul Tașbunar și Golful Hasan (în partea de est, cu o lungime de 5 km) - unde se varsă râul Enica. În partea superioară a Golfului Hasan au fost amenajate iazuri piscicole. În partea de
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
sudice sunt joase și nisipoase. Din bazinul principal al limanului se desprind două golfuri: Golful Tașbunar (în partea de vest, cu o lungime de 4 km) - unde se varsă râul Tașbunar și Golful Hasan (în partea de est, cu o lungime de 5 km) - unde se varsă râul Enica. În partea superioară a Golfului Hasan au fost amenajate iazuri piscicole. În partea de nord a lacului se varsă Catlabuga mare (cu afluentul său Catlabuga mică, se varsă la sud de localitatea
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
de milioane de indivizi. Limanul Chitai (în , care apare uneori pe hărțile mai vechi și sub denumirea de „Chilia”) este un liman fluviatil aflat între raioanele Ismail și Chilia, aflat în Câmpia Dunării. Limanul este legat prin canale cu Dunărea. Lungimea limanului este de 24 km, lățimea maximă de 11 km, suprafața de 60 km², adâncimea maximă este de aproximativ 2 m (în sud) și de 5 m (în nord). Bazinul limanului are o formă alungită, fiind format din două părți
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
un liman maritim separat de Marea Neagră printr-un grind de nisip. Din punct de vedere administrativ se află pe teritoriul Raionului Tatarbunar al regiunii Odesa din Ucraina. Suprafața limanului este de 215 km², iar adâncimea maximă de 3.3 m. Lungimea lacului este de 35 km, în timp ce lățimea sa atinge un maxim de 11 km . Bazinul său are o formă triunghiulară alungită. Malurile sale sunt abrupte, cu excepția celor din partea de sud. În partea de sud-vest, Sasîkul (Conducul) este legat de Dunăre
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
Malurile sale sunt abrupte, cu excepția celor din partea de sud. În partea de est, limanul Șagani comunică direct cu limanul Alibei. Este unul dintre cele mai mari limane din Regiunea Odesa, având o suprafață de 78.4 km². Lacul are o lungime de 11 km, iar lățimea maximă este de 10 km. Adâncimea maximă este de 2.3 m. Limanul Șagani este separat de Marea Neagră prin același grind tăiat de aceiași portiță, pe care le împarte cu Limanul Alibei vecin. Mulțumită schimbului
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
iar la est de Limanul Kurugöl și de limanul Burnas (sau „Alcalia”). Malurile sale sunt abrupte, cu excepția celor din partea de sud. Este unul dintre cele mai mari liman din Regiunea Odesa, având o suprafață de 101.4 km². Are o lungime de 18 km, iar lățimea maximă este de 8 km. Adâncimea maximă este de 2.5 m. Este separat de Marea Neagră printr-un grind nisip de formă oblică, tăiat de o portiță. În partea de nord a limanului Alibei, se
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
este râul Alcalia. Bazinul limanului are o formă alungită cu maluri abrupte, cu excepția grindului. În partea de vest comunică cu limanul Alibei. În partea de nord, în lac se varsă râul Alcalia. Suprafața este de 26.9 km². Are o lungime de 9.6 km, iar lățimea maximă este de 3.2 km. Adâncimea maximă este de 1.5 m. Fiind o zonă de concentrare a sării (prin evaporarea intensă), limanul Burnas are o salinitate dublă față de Marea Neagră, și echivalentă cu
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
denumirile de „Codăești”, „Cetății” sau „Budachi”) este cel mai estic liman din seria limanelor basarabene din Regiunea Odesa, fiind situat pe teritoriul Raionului Cetății-Albe, și deși este un liman maritim, nu comunică cu marea deoarece grindul său de 18 km lungime nu are portiță. Se întinde de-a lungul mării pe 17 km, fiind singurul liman basarabean paralel și nu perpendicular cu țărmul. Lățimea medie este de 1.5 km, adâncimea maximă de 2.4 m, suprafața de 30 km². Salinitatea
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
circa 90 de centimetri. Era confecționat din lemn și acoperit cu un strat de bronz. Scuturile erau legate cu o curea de cotul stâng și ținute de mâner. Principala armă a hopliților era o lance folosită la împuns, de o lungime de circa 2,45 metri. O armă secundară era, de obicei, o spadă scurtă. Soldații luptau în formație compactă, fiecare stând unul lângă altul și lăsând partea dreaptă descoperită, pentru ca aceasta să fie protejată cel puțin de scutul soldatului vecin
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
continuare un loc secundar. Despre armele soldaților, ne-au rămas informații importante de la Polybius. Acesta spunea că fiecare hastatus și principes aveau două sulițe.. Acestea erau faimosele pila. Un pilum era format dintr-o vergea de lemn și avea o lungime de aproximativ 1,2 metri. Atunci când acesta era aruncat , toată greutatea sa se concetra în spatele vârfului mic. Despre gladius știm că în secolul II î.H., romanii au adoptat „gladius hispaniensis”. Această armă ar fi putut fi copiată de romani
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
coifurilor corintice ale hopliților. Coiful Montefortino era galic, la fel ca și cel de tip Coolus, care va fi folosit în perioada de sfârșit a Republicii. Polybius spunea că scutul purtat de soldații din infanteria grea era semicilindric, având o lungime de 1,2 metri și o lățime de 76 de centimetri. Sculpturile arată că era de multe ori oval.În anul 1900 a fost descoperit la Kasr el-Harit un model de scut. După ce romanii au cucerit peninsula italică, aceștia au
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
multe plăcuțe separate. Această armură erau confecționată de obicei dintr-un aliaj din cupru, dar putea fi făcută și din fier. Dimensiunea plăcuțelor era diferită de la o cămașă la alta, dar în cea mai mare parte erau mici, având o lungime de cel mult câțiva centimetri și o lungime chiar mai mică. Lorica plumata datează din perioada cuprinsă între sfârșitul secolului I d.H. și secolul II d.H.. Aceasta era similară cu cu modelele mai vechi,numai că avea plăcile de metal
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
obicei dintr-un aliaj din cupru, dar putea fi făcută și din fier. Dimensiunea plăcuțelor era diferită de la o cămașă la alta, dar în cea mai mare parte erau mici, având o lungime de cel mult câțiva centimetri și o lungime chiar mai mică. Lorica plumata datează din perioada cuprinsă între sfârșitul secolului I d.H. și secolul II d.H.. Aceasta era similară cu cu modelele mai vechi,numai că avea plăcile de metal în foma de pene, de unde vine și numele
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
până la genunchi și era strânsă cu o centură. O copie a unui papirus din Egipt menționează furnizarea de îmbrăcăminte și o păturică pentru armata din Capadoccia de către țesătorii din Philadelphia (astăzi Alașehir). În acest document apare și o tunică cu lungimea de trei coți și jumătate (1,55 de metri), largă de 1,4 metri. Cântărea aproximativ 1,6 kilograme și costa 24 de drahme. Acest model este comparabil cu unul dintre cele mai mari tunici descoperite la Nahal Hever, în
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
biologi aparține de Caprimulgiformes. Păsările din această grupă trăiesc în pădurile din Noua Guinee, Australia, Tasmania, Insulele Moluce și Noua Caledonie. Păsările au un cap rotund, poziția corpului seamănă cu a cea bufniței, acestea fiind în schimb mai mici, având o lungime de 19 - 32 cm. Ochii sunt amplasați lateral, ciocul este scurt, puternic, înconjurat de vibrize. Picioarele în comparație cu talia sunt scurte. Penajul este pestriț cu dungi de culoare mai deschisă. Păsările din această categorie sunt active noaptea sau seara, ele trăiesc
Aegotheliformes () [Corola-website/Science/318256_a_319585]
-
aparat digestiv care amintește de sistemul digestiv al rumegătoarelor. Păsările din această specie seamănă ca aspect morfologic de familia de păsări Cracidae (Galliformes), din care cauză sunt numite "guacharaca de Agua". Opisthocomus hoazin, sunt păsări de talie mare, care au lungimea de 62 - 70 cm și ating greutatea 700 - 900 g. Păsările au un cap mic, gâtul și coada lungă. Partea dorsală a penajului este de culoarea bronzului cu dungi cenușii-crem, dungi care ajung până la gât. Gușa și pieptul sunt de
Opisthocomiformes () [Corola-website/Science/318254_a_319583]
-
sunt scurte de culoare neagră, ele nefiind bune alergătoare. Mușchii pectorali sunt puțin dezvoltați, din care cauză păsările pot zbura planat, numai pe distanțe mici, ce ating maximum 350 m. Caracteristic este creasta mare mai ales la masculi care atinge lungimea de 4 - 8 cm. Păsările prezintă un dimorfism sexual redus. Sistemul digestiv prezintă o încăpere care are 25 % din greutatea păsării și s-ar putea compara în parte cu prestomacele de la rumegătoare. Acest sistem de digestie a cauzat probabil denumirea
Opisthocomiformes () [Corola-website/Science/318254_a_319583]
-
cu trei specii. Păsările din această grupă taxonomică sunt zvelte, au cea mai mare parte a penajului de culoare albă, numai capul, aripile și coada fiind negre. Păsările au un aspect asemănător cu sternidaele, având însă o talie mai mare. Lungimea corpului ating 50 cm, o greutate de n 300 - 750 g. iar avengura aripilor 1 m. Penajul în afară de coloritul alb negru mai poate vea nuanțe de portocaliu, roșiatic sau roz. Caracteristic este coada lungă în formă de evatai. Picioarele sunt
Phaethontiformes () [Corola-website/Science/318255_a_319584]
-
este "Phalangium opilio", întânit și în România. Această familie nu trebuie să fie confundată cu fam. Phalangodidae dun subordinul Laniatores. Numele familiei (cât și a genului "Phalangium") provine de la un cuvânt din limba greacă - phalangion, adică "cosaș". Picioare au în lungime 10 cm, iar corpul nu mai mult de 1 cm, ochii proieminenți sunt așezați median pe prosomă. Masculii au chelicere mai alungite decât femelele. Femelele depun între 20 și 100 de ouă în crăpăturile din scoarță și sol. Cele mai multe specii
Phalangiidae () [Corola-website/Science/318277_a_319606]
-
o priza neobturabilă de aer proaspăt de dimensiuni corespunzătoare. Centrala termică trebuie racordată la un coș de fum izolat, corespunzător diametrului de evacuare al centralei. Racordul la coș se poate realiza din racord flexibil din aluminiu sau inox, având o lungime de cel mult 3 m. Dacă lungimea racordului este mai mare de 1 m, el trebuie să asigure o pantă de 8 % până la coș. Condițiile suplimentare (volum, coș) sunt foarte greu de îndeplinit în apartamentele din blocurile vechi de locuințe
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]