42,748 matches
-
biografie a lui Chopin. De ce a ajuns un asemenea calendar pe biroul ministrului securității? Foarte simplu: data de 17 iunie era scrisă cu roșu, fiind o sărbătoare religioasă poloneză; vigilenți, ofițerii stasi au fost convinși că data fusese înroșită în chip dușmănos pentru a aminti revolta clasei muncitoare din RDG! Conducerea RDG n-a scăpat niciodată de amintirea obsedantă a lui 17 iunie. Începând cu 1954 stasi a elaborat Planul Bollwerk ("bastionul") care intra în acțiune în fiecare an la data
Lecția istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-website/Journalistic/14668_a_15993]
-
au tăvălit pe jos de râs: în concepția lor numai niște oameni nesănătoși la cap puteau emite o asemenea enormitate. Ne mai amintim cum la noi s-au tăvălit pe jos de râs toți tovii când Ceaușescu a rostit în chip nostim istoricele vorbe că în România va reveni capitalismul "când o face plopul mere și răchita micșunele". Structuri mentale similare emit formule similare. uzind la simpozion formulele propagandistice utilizate în Germania de Est în anii socialismului citindu-le pe cele
Lecția istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-website/Journalistic/14668_a_15993]
-
spunea, a răspuns: "A făcut o poezie?" Conz a rîs din toată inima. Apoi ne-am întors acasă și, pe stradă, Hölderlin și-a luat rămas bun de la domnul Conz sărutîndu-i mîna cu o eleganță desăvîrșită. Își petrece ziua în chipul cel mai simplu. Dimineața, mai ales vara, cînd este mult mai neliniștit și mai frămîntat decît de obicei, se trezește la răsăritul soarelui sau înainte și iese de îndată să se plimbe prin curtea casei. Această plimbare durează uneori patru
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
Un politolog occidental afirma că, dacă Balcanii nu ar fi existat, ar fi trebuit creați, „pentru evacuarea laturii întunecate a Occidentului în Orient”. Cugetare plină de sens și adevăr până la începutul amestecului frontal al Ocidentului în construirea unui Orient „după chipul și asemănarea lui”, dar mai important, după propriile... interese. Acum se poate spune că Balcanii „au fost creați“ de mai multe ori, dar de fiecare dată cu o altă menire, cea mai recentă fiind cea care aduce în Europa o
Diplomaţia balcanică în faţa pericolelor dezbinării Europei by Vasile Leca () [Corola-website/Journalistic/296317_a_297646]
-
cunoscut om de cultură ori vreun politician rutinat care ar putea să se pronunțe competent într-un domeniu sau altul. Și de-abia că deschide gura spre a-și susține textul, că imediat este asaltat și frecat în fel și chip de către concurenții-invitați cu vechi ștate, chițibușari, palavragii, care prin zgomotul produs îl întrerup, de... invitatul special altădată nu mai vine. Și, cum toată lumea știe despre cine se face vorbirea, n-ar mai avea rost să-i numim și noi. În
„Translatorii” de serviciu by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296331_a_297660]
-
refuzul oricărei reduceri a cheltuielilor la obsesiva „luptă contra corupției” - au parazitat până la exasperare percepția publică. Teama de „celălalt”, fie el imigrant, „instalatorul polonez”, rom sau refugiat, a desfigurat, cu o viteză greu previzibilă cu doar câțiva ani mai devreme, chipul democrațiilor europene. Noul context socio-economic a dus foarte repede la o masivă regrupare de forțe în plan politic. Probabil cea mai pregnantă dintre fațetele acestei reorganizări este acutizarea - pe care nu o mai vedeam posibilă - a raporturilor dintre stânga și
Dreapta şi stânga în politica europeană by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296341_a_297670]
-
încă mai poate! Stau în colțul meu și cuget: stâncă avem, aramă avem, aluminiu avem... Avem și o mulțime de candidați ce ar dori să se întrupeze în piatra veșniciei. Ce mai, la lucru, fraților, să statornicim pentru eternitate aceste chipuri de piatră!
Chipuri de piatră by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296483_a_297812]
-
iar șfichiuirile lor tremură peste mine. Iat tu, fiul meu, dormi undeva departe în mijlocul urletelor, tu care obișnuiai să-i înebunești și pe meșterii și pe femeile care alunecau sub degetele tale. Poți veni să aranjezi alimentele și minciunile dinaintea chipului meu. De ce îți schingiuiești tu limba scobită de asprimea unor pietre ponce, de ce te deschizi să primești implacabilele semințe sau parazite grăunțele? Ai putea cânta în mâinile mele dar te renegi mai presus de propria-ți frumusețe. Mult mai bine
ANTONIO GAMONEDA - Descrierea minciunii (Fragmente) by Dinu Flămând () [Corola-website/Journalistic/4808_a_6133]
-
-aici. Unde-i iubitul? ULUC: (ca Leul): O! Leul rage. Thisbe aruncă voalul jos și fuge afară.(...) MOSOR: (ca Pyram) O, lună, raza ta de soare-i faină. Îți mulțumesc pentru lumina bună Prin ea, îndată, voi zări în taină Chipul iubitei și ce vrea să-mi spună. Dar stai! Vai, vai! Ce văd? E bai! Ce nenorocire mare! Ochii văd acum Ce este în drum! Crudă întâmplare! Vălul delicat De sânge-i pătat? Furii din infern veniți! Parce v-arătați
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
și voi cel puțin un vers din cartea mea Toamnă clasică, publicată când aveam 75 de ani. Iar dacă nu-l găsiți, aș fi bucuros să parcurgeți de la un capăt la altul „Poeții greci”, în care am încercat să văd chipul vostru, al tuturor, într-o oglindă cu o mie de chipuri: Poeții greci Poeții greci te duc foarte departe, dincolo de munții supuși Olimpului, din marmoră-și taie superba lor carte scrisă cu sângele negru al timpului. Te duc pe sub mări
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
publicată când aveam 75 de ani. Iar dacă nu-l găsiți, aș fi bucuros să parcurgeți de la un capăt la altul „Poeții greci”, în care am încercat să văd chipul vostru, al tuturor, într-o oglindă cu o mie de chipuri: Poeții greci Poeții greci te duc foarte departe, dincolo de munții supuși Olimpului, din marmoră-și taie superba lor carte scrisă cu sângele negru al timpului. Te duc pe sub mări înotând cu delfinii pe urma vapoarelor, până-n oceane, te-nvață tristul
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
mi-a întruchipat altarul, Lăcaș de mîndră strălucire, Zidindu-și în catapeteasmă Întreagă setea de mărire.” (Învins). Nu are nici o importanță dacă mesajul ultim al acestor poezii, legate între ele, ar fi exaltarea unei iubiri nefericite ori autocontemplarea poetului sub chipul tribunului dezamăgit, predicator în pustiu. Metaforizarea excesivă caracterizează textul și îl face obscur; aluzia eminesciană surprinsă în rimele din Despărțire (Goga a nutrit o idolatrie continuă față de Eminescu) nu adaugă poeziei inteligibil. Limbajul poetic bazat pe metaforizare a contribuit la
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
frățîni, ce stau să moară,/ Își tremur’ creasta lor bolnavă” (Casa noastră); „Ca o vecernie domoală/ Se stinge zvonul din dumbravă” (Apostolul); „Cînd rătăcind, bătrîne codru,/ Ajung la sînul tău de tată” (În codru); „Mireasa ceriului albastru/ Își împînzeșten ape chipul”(Pe înserate) etc. Tot atîția nonasilabi iambici. Alte incipit-uri au următoarea formă: „La noi sunt codri verzi de brad/ Și cîmpuri de mătasă” (La noi); „De ce m-ați dus de lîngă voi,/ De ce m-ați dus de-acasă?” (Bătrîni
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
olfactivul devin abilități estetice selective de performanță! Spre deosebire, însă, de Edenul biblic, în care cei aleși sunt nuzi, autoarea japoneză manifestă, în sens tradițional previzibil, o pudoare extremă: întotdeauna trupul este ascuns sub variate straturi de vesminte, doar mâinile, chipul și părul fiind expuse. Simbolul suprem al acestei ascunderi și, în același timp, trofeul grădinii paradisiace terestre, în perspectiva lui Șei Shōnagon, este împărăteasa Sadako: într-atât de pură estetic, încât privitorul dinafară (cititorul adică, dar cel de astăzi) nu
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
2) Eu nu știu mai dulce lucru ca iubirea, dar e-un alt mai șiret ca tine, cald, ce-s născut să-ndur deplin. Nu plăcerea, acel chin al iubirii mi-i pe plac; zace-n pieptu-mi, și-i prefac chipu-n mine cum doresc. Singuratic drumuiesc peste munți, peste câmpii, cu în ochi captive, vii chipuri, gesturi de mister. Oamenii-i evit sever: să nu pângăresc, aminte iau, ce e la mine-n minte un atât de dulce lucru. 3
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
tine, cald, ce-s născut să-ndur deplin. Nu plăcerea, acel chin al iubirii mi-i pe plac; zace-n pieptu-mi, și-i prefac chipu-n mine cum doresc. Singuratic drumuiesc peste munți, peste câmpii, cu în ochi captive, vii chipuri, gesturi de mister. Oamenii-i evit sever: să nu pângăresc, aminte iau, ce e la mine-n minte un atât de dulce lucru. 3) Eu nu știu mai dulce lucru ca a mă gândi. Iubirea pură în mine și-are
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
poți vătămat să fii, ruga-mi împlinește. Ochiul meu nu te zărește, te aud: ești oare-o fată? de-i așa, din legănată boare, când te chem - coboară! Dor mi-e să te văd, amară ziua mi-e, e negru chipu-i. și frumoasă mi te-nchipui cum auzul nu te fură. O, te-aș săruta pe gură, duioșie ce-o ignori. Două patimi să măsori, eu nu știu mai dulce lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru, nici mai
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
autoritate și o forță afirmativă ce nu permit nici tatonările, nici derogările. Cu toate acestea scopul e mult mai ușor de recunoscut decât idealul. Pesemne că explicația constă în criza de identitate. Compozitorii nu mai știu să deosebească masca de chip. În cazul muzicii, masca e ceea ce se relevă, iar chipul ceea ce se revelă. Masca are întot- deauna nevoie de companie (acompaniază ceva sau pe cineva). Chipul slăvește soliloqul, suferind cumplit când își pierde singurătatea. Atunci nu mai are viață interioară
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
nici derogările. Cu toate acestea scopul e mult mai ușor de recunoscut decât idealul. Pesemne că explicația constă în criza de identitate. Compozitorii nu mai știu să deosebească masca de chip. În cazul muzicii, masca e ceea ce se relevă, iar chipul ceea ce se revelă. Masca are întot- deauna nevoie de companie (acompaniază ceva sau pe cineva). Chipul slăvește soliloqul, suferind cumplit când își pierde singurătatea. Atunci nu mai are viață interioară. Or, un compozitor care nu e destul de singur, care
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
explicația constă în criza de identitate. Compozitorii nu mai știu să deosebească masca de chip. În cazul muzicii, masca e ceea ce se relevă, iar chipul ceea ce se revelă. Masca are întot- deauna nevoie de companie (acompaniază ceva sau pe cineva). Chipul slăvește soliloqul, suferind cumplit când își pierde singurătatea. Atunci nu mai are viață interioară. Or, un compozitor care nu e destul de singur, care nu mai are viață interioară, care devine un tonomat public ori exclusiv o prezență civică, are
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
își pierde singurătatea. Atunci nu mai are viață interioară. Or, un compozitor care nu e destul de singur, care nu mai are viață interioară, care devine un tonomat public ori exclusiv o prezență civică, are toate șansele să-și piardă chipul. Fie el angelic sau demonic. La limită, cred că putem chiar forța o anume analogie, pe de o parte între scop și reprezentările demonice și, pe de altă parte, între ideal și “practicile” angelice. Lasă că, așa cum spunea Claudel
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
noi cu viețile noastre experimentăm ceva în inima atâtor lapsusuri fredonate. Cursurile morții durează câteva semestre. Eu asistam la ele împreună cu niște colegi pe care nu-i cunoșteam (tu cine ești?) - după care, fiecare s-a dus pe partea lui, chipuri indistincte. Eu priveam țintă și cerul și pământul și de atunci scriu o lungă scrisoare pentru morți pe o mașină de scris fără panglică, doar o linie a orizontului, deci și cuvintele dau cu pumnii degeaba și nimic nu rămâne
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
importante este Din infinit, poate, închinat singurei mele iluzii de contact cu Dumnezeirea - cel acordat oricărui muritor în clipa venirii sale pe lume: Din infinit, poate de sus, o mână mă crea și mă greșea, sau mă-ntocmea în multe chipuri. Eu începeam să fiu, deși nici înainte nu cred că eram lipsă. Ce suferință, vai, să fii alcătuit! și toată starea mea era durere, și mâna mă crea de undeva, poate de sus. Iar eu urlam necontenit, din spaima și
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
întemeind o școală superioară ori prin exprimarea evlaviei de rit răsăritean, ridicând lăcașuri dumnezeiești de excepție și ajutorând Patriarhia de la Constantinopol, până la o salva de la pieire. Turcii îi ziceau „beiul de aur”, iar fostul patriarh Atanasie Patelarie îl califică în chip hiperbolic, considerându-l drept „unic apărător și unică glorie, bucurie a neamului grecesc”, iar „mila lui se revarsă din belșug peste toți săracii, precum râul Nil adapă toată țara Egiptului”. Doamnele lui Vasile Lupu și copii lor Domnitorul iubitor de
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
fată mărgând pe drum și o va săruta, nu se va certa nice cum, cum au făcut un muncitor dela Athina, ce l-au chemat o Pisistratos, carele au zis muieri și cându’l îndemna să nu fie într-alt chip, ci să omoare pre acela ce au sărutat pre o fată fecioară a lor mergând pre drum, zicându-i acest cuvânt: cum de vreme ce, pre ceia ce ne iubesc și ne sărută, tu zici să-i omorâm, dară încă ce învățătură
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]