44,517 matches
-
împrejurările tulburi ale preluării administrației locale de către forurile de conducere românești. În pofida număratelor presiuni confesionale cărora trebuie să le fi făcut față de-a lungul vremii, nobilii Caba au rămas ortodocși, restaurarea bisericii la mijlocul secolului al XVIII-lea, într-o epocă în care se depuneau mari eforturi pentru consolidarea uniației, primind astfel semnificația unei afirmări a propriei identități etnico-religioase. Lăcașul apare menționat atât în izvoarele cartografice ale timpului-harta Sfântului Imperiu Romano-German din 1720 și harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), cât și
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
teza că hunii, conduși de Attila, ar fi venit spre vest, mai precis spre Imperiul Roman de Apus, datorită unui inel sigilar. Justa Grata Honoria, sora împăratului Valentinian al III-lea, i-a cerut ajutor lui Attila și, după obiceiul epocii, a trimis la curtea acestuia o solie încărcată cu daruri de preț, printre care se afla, pur întâmplător, și un inel sigilar. Acest obiect l-a făcut pe conducătorul hunilor, venit dintr-un mediu cultural cu obiceiuri și tradiții diferite
Inel sigilar () [Corola-website/Science/326662_a_327991]
-
II-lea, purtând chipul său încrustat într-o piatră semiprețioasă opalină cu nuanțe albăstrii. La "Muzeul Național al Unirii" din Alba Iulia se găsește o colecție de inele sigilare, cel mai remarcabil fiind confecționat din corneon, o piatră semiprețioasă. În epoca romană, acest fel de sigilii se aplicau pe un suport de ceară de albine, care la rândul lui erau aplicate pe o tăbliță de bronz. Se regăsesc pe mesajele trimise în secolele II-III de înalți demnitari către supușii lor sau
Inel sigilar () [Corola-website/Science/326662_a_327991]
-
monetare, nobilul sporește îndatoririle feudale obligând iobagii la mai multe sarcini și dări. Nobilimea a lezat totodată și drepturi ale țărănimii libere și s-a opus dreptului de strămutare a țărănimii iobage. La începutul secolului al XVI-lea, în plină epocă de expansiune teritorială accelerată a Imperiului Otoman, crește nemulțumirea țăranilor față de opresiunea feudală. Țărănimii i se alătură plebea din orașe, nemulțumită de exploatarea la care este supusă de patriciat. Li se alătură și lucrătorii de la minele de sare. Răscoala izbucnește
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/326690_a_328019]
-
la 20000 de volume și care a fost deschisă încă de la început marelui public), internatul, o sală de spectacole cu o capacitate de peste 1000 de locuri, o capelă (înzestrată cu unul dintre puținele paraclisuri dintr-o unitate școlara din România epocii și care a fost inaugurată festiv în 1936 prin participarea patriarhului Miron Cristea), un amfiteatru (care a purtat numele ministrului liberal al educației, dr. Constantin I. Angelescu) și o sală de educație fizică, care de la început a fost foarte bine
Colegiul Național Mihai Viteazul din București () [Corola-website/Science/326699_a_328028]
-
matematician olandez de origine germană. Provenea dintr-o familie modestă, lipsită de mijloace materiale, fără posibilități de a studia. Numele Ceulen (Keulen = Collen) l-a folosit pentru că avea originea din Köln. A fost cel mai celebru specialist în calcule din epoca sa, deși nu a fost matematician de profesie. Rezolva probleme de matematică și aritmetică comercială pe care i le solicitau negustorii. A verificat calculele lui van Eycke privind cuadratura cercului. Între 1556 - 1596, la propunerea lui Adriaan van Roomen a
Ludolph van Ceulen () [Corola-website/Science/326736_a_328065]
-
în prezent într-o avansată stare de degradare, fragmentele păstrate permit totuși reconstituirea parțială a dispoziției iconografice, în cadrul căreia un loc important îl ocupă scenele unui amplu „Imn acatist”. Zestrea de frescă a lăcașului, încadrabilă în atmosfera artei constantinopolitane a epocii Paleologilor, a fost realizată cândva între anii 1377 și 1450. Destinația inițială a edificiului a suscitat vii controverse în rândul specialiștilor. Astfel, Vasile Drăguț a presupus că biserica servise drept lăcaș de închinăciune ostașilor însărcinați cu paza cetății. Diferit, Radu
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
istoric, . Cetatea este în prezent numai o ruină și urmează să fie restaurată. Pe malul stâng al Oltului se află satul Feldioara, la 17km nord de orașul Brașov. Conform cercetărilor arheologice teritoriul a fost locuit încă din neolitic, trecând prin epoca bronzului și cea a dominației romane care a lăsat situri importante de ceramică, sticlărie sau obiecte din aur precum și un tezaur compus din 21 de monede romane. Descoperirea a cinci lingouri din aur ce au fost datate între anii 402
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
a fost o cruciadă, întreprinsă de către regele norvegian Sigurd I între 1107 și 1110. După desfășurare s-a asemănat mai mult cu raidurile din Epoca vikingilor, deși formal a fost efectuată în scopuri religioase. Sigurd și oamenii lui a plecat din Norvegia, în toamna anului 1107. În campanie au participat aproximativ 5.000 de oameni pe 60 de nave. În toamna aceluiași an, aceștia au
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
Civilizația chineză își are originea în diverse centre regionale de-a lungul văilor fluviului Galben și a fluviului Yangtze din epoca neolitică, dar fluviul Galben este cosiderat a fi leagănul civilizației chineze. Cu mii de ani de istorie continuă, China este una dintre cele mai vechi civilizații din lume. Istoria scrisă a Chinei începe încă din timpul dinastiei Shang (c. 1700-1046
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
cele din urmă, în state mai mici, începând cu Perioada Primăverilor și Toamnelor și culminând cu Perioada Statelor Combatante. Aceasta este una dintre multiplele perioade de statalități eșuate din istoria chineză (cea mai recentă perioadă fiind Războiul Civil Chinez). Între epocile de multiple regate și militarism, dinastiile chineze au condus toată China, sau doar părți din aceasta, în anumite epoci, inclusiv în prezent, controlul extinzându-se până în Xinjiang și/sau Tibet. Această alternanță a început cu Dinastia Qin, din 221 î.Hr.
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
Aceasta este una dintre multiplele perioade de statalități eșuate din istoria chineză (cea mai recentă perioadă fiind Războiul Civil Chinez). Între epocile de multiple regate și militarism, dinastiile chineze au condus toată China, sau doar părți din aceasta, în anumite epoci, inclusiv în prezent, controlul extinzându-se până în Xinjiang și/sau Tibet. Această alternanță a început cu Dinastia Qin, din 221 î.Hr., Qin Shi Huang a unit diverse regate beligerante și a creat primul imperiu chinez centralizat. Dinastii succesive au dezvoltat
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
a focului de către Homo erectus, care datează de aum 1270000 ani. Săpăturile de la Yuanmou și mai târziu Lantian, arată locuiri timpurii. Poate cel mai celebru specimen Homo erectus, găsit în China, este așa-numitul Om de Pekin, descoperit în 1923-1927. Epoca neolitică din China începe în jur de anul 10.000 î.Hr. Dovezi timpurii ale cultivării meiului, de către proto-chinezi, sunt, aproximativ, din anul 7000 îHr, - datare cu radiocarbon. Agricultura a dat naștere culturii Jiahu ( 7000-5800 î.Hr. ) . La Damaidi, în Ningxia, au
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
asemenea, ca niște zei. Fiecare familie se închina propriilor strămoși. Consemnările din Cronici Istorice mărturisesc faptul că dinastia Shang și-a mutat capitala de șase ori. Ultima (și cea mai importantă ), mutată la Yin, în 1350 î.Hr., a condus la epoca de aur a dinastiei. Termenul Dinastia Yin a fost sinonim cu Dinastia Shang în istorie, deși în ultimul timp termenul a fost folosit pentru a face referire, în mod special, la a doua jumătate a perioadei dinastiei Shang. Istoricii chinezi
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
sistem de comercializare viabil în tot imperiul. Capitale: Chang'an, Luoyang, Liyang, Xuchang Dinastia Han a fost fondată de către Liu Bang, care a ieșit victorios în războiul civil care a urmat prăbușirii dinastiei unificate, dar de scurtă durată, Qin. O epocă de aur în istoria Chinei, lunga perioadă a dinastiei Han, de stabilitate și prosperitate, a consolidat temelia Chinei ca un stat unificat sub o birocrație imperială centralizată, care avea să dureze intermitent pentru următoarele, aproape, două milenii. În timpul dinastiei Han
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
imperiu. Odata cu extinderea legăturilor cu Occidentul, este consemnată în surse chineze prima dintre ambasadele Romane în China, venind pe calea mării, în 166 d.Hr. și a doua în 284 dHr. Dinastia Han de Est a fost una dintre epocile cele mai prolifice pentru știință și tehnologie în China antică, în special pentru istorica invenție a fabricării hârtiei, de către Cai Lun (50 d.Hr - 121 d.Hr), și numeroasele contribuții ale polimatului Zhang Heng. Până în secolul al doilea, imperiul a
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
permisiunea de a locui în regiunile de frontieră de lângă Marele Zid încă din perioada Han târzie. Capitale: Dinastiile din nord: Ye , Chang'an; Dinastiile din sud: Jiankang Semnalată prin prăbușirea dinastiei Jin de Est în 420, China a intrat în epoca Dinastiilor din Sud și din Nord. Etnicii han au reușit să supraviețuiască atacurilor militare ale triburilor nomade din nord, cum ar fi xianbeii, și civilizația lor a continuat să prospere. În sudul Chinei, au existat dezbateri aprinse și frecvente între
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
Marelui Zid și sprijinul oficial pentru budism. Însă, precum Qin, Sui a suprasolicitat resursele de care dispunea și s-a prăbușit. Capitale: Chang'an și Luoyang Dinastia Tang a fost fondată de împăratul Gaozu la 18 iunie 618. A fost epoca de aur a civilizației chineze cu evoluții semnificative în artă, literatură (în special poezie) și tehnologie. Budismul a devenit religia predominantă pentru oamenii de rând. Chang'an ( Xi'anul de astăzi), capitala națională, a fost cel mai mare oras din
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
a tulburărilor civile, în ciuda încercărilor de reformare inițiate de către Împărăteasa Cixi și guvernul Qing. Sclavia în China a fost abolită în 1910. Revoluția Xinhai din 1911 a răsturnat guvernarea imperială Qing. Căderea dinastiei Qing este văzută de către istoricii ca delimitatea epocii moderne în istoria Chinei. Erudiții studiază însă motivele pentru declinul dinastic, care pot fi găsite în ultimii 130 de ani. Keith Schoppa, editorul lucrării ,The Columbia Guide to Modern Chinese History” susține faptul că "o data în jurul anului 1780, ca început
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
din sec.al VI-lea e.A. Pincio nu a făcut parte dintre cele șapte coline ale Romei, cu toate că a fost cuprinsă între marile ziduri ridicate de Aurelianus, în anii 270-273 e.N. Obeliscul s-a prăbușit chiar pe locul consacrat în epoca romană. Papa Sixtus al V-lea (Quintus) l-a cuprins în planurile sale urbanistice, dar nu a mai apucat să-l folosească. Athanasius Kircher a fost primul care a observat similitudinea inscripțiilor lui cu cele de pe obeliscul din Piazza del
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
1730-1740) a dispus ca obeliscul să fie depozitat la Latran. Acolo a rămas 55 de ani, existând tentative de negociere pentru mutarea lui la Paris în fața bisericii Notre-Dame. Papa Pius al VI-lea (1775-1799) a luat decizia finală, contestată în epocă, apoi unanim aplaudată, de instalare a obeliscului în locul cu frumoasă perspectivă din capătul scării Spaniei, în fața bisericii-abație Trinita di Monti, biserică franceză. Incoronarea cu flori de crin a obeliscului reprezintă o delicată atenție acordată Franței. Baza obeliscului rămasă în grădina
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
din anul 1922. Pentru acesta a transferat baza obeliscului pe Capitoliu, unde a decorat-o corespunzător și unde a inaugurat noul monument în 1926. Obeliscul din Piazza Navona sau Obeliscul de la Fântâna celor Patru Fluvii este un obelisc egiptea din epoca romană. El a ocupat la Roma trei poziții succesive. Originea egipteană a acestui obelisc de talie mijlocie, de 16,50 metri nu este pusă la îndoială deoarece este tăiat din granit roșu de Syena (Assuan), dar inscripțiile cu hieroglife de pe
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
vorba de Fântâna celor Patru Fluvii. Obeliscul este dotat cu un porumbel, emblema unei familii romane (Pamphili) ce deținea un palat în Piazza Navona și care a dat mai mulți papi. Obeliscul de pe colina Pincio este un monolit egiptean din epoca romană. Pe fețele lui se găsesc hieroglife săpate numai cu scop decorativ. Monolitul a fost adus la Roma din dorința împăratului Hadrianus (117-138 e.N) de a-l plasa pe Via Labicana, spre a-l comemora pe tânărul său amant
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
dezvoltat pe un deal în jurul unei moschei care servea și ca turn de veghere cu clădiri dispuse în cercuri concentrice. În mod tradițional locuitorii acestei oaze locuiau în case individuale alipite organizate în jurul unei curți interioare centrale (patio). Începând cu epoca colonială franceză au început să se construiască cartiere moderne în Oaza formată de uedul M'Zeb. Cultura zonei este strâns legată de apartenența la ibadism, o ramură a islamismului și a limbii tamzabit chiar dacă în ultimul secol în oază s-
Valea uedului M'Zab () [Corola-website/Science/326813_a_328142]
-
începutul secolului al XV-lea a fost ridicată și sala. Corul prezintă în partea răsăriteană a sa, o pardoseală făcută din lespezi din piatră, una din ele fiind placa vechiului altar, cu sepulcrum ( nișă folosită pentru păstrarea ostiilor ). Dintr-o epocă mai târzie este construit actualul altar, acest fapt deducându-se din prezența elementelor de natură barocă suprapuse peste elemente arhitectonice în stil renascentist. Tribunele laterale au fost construite în 1864 și cele patru ferestre au fost mărite. Tavanul a fost
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]