6,312 matches
-
nu se osteni să descopere care anume. Mai mult, nu avea nici un fel de necesități. În afară de nevoile vitale, stringente și simple - hrană, căldură și adăpost. Nu avea nici un fel de dorințe, În afară poate de dorința obscură de a-i Împăca pe toți, de-a Înlătura ceva din amăreala și dezbinarea din sufletele oamenilor. Cum avea să facă asta? Cum putea să aducă o schimbare În inimile lor? În curând trebuia să-i Întâlnească pe salariații firmei, să afle care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cele mai multe ori când ne certam, puteam anticipa mereu rezultatul. Eu câștigam întotdeauna, desigur, dar îl făceam să creadă că a obținut o victorie parțială și-apoi ne duceam la culcare cu o pungă de bomboane trase-n ciocolată și ne împăcam. Dar de data asta simțeam că mă izbesc de un zid. De ce te opui atât de vehement ideii? l-am întrebat. — Deoarece copiii ar strica totul. Nu vom mai putea face nici unul dintre lucrurile care ne fac și ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ai documentat în legătură cu „boala“ mea, țin să te anunț că nu e nimic în neregulă cu mine, nici psihic și nici fizic, și mi-ar plăcea ca lumea să nu mai spună asta. Vreau doar să mă ajuți să mă împac cu hotărârea luată și să merg mai departe. Maria își stinse țigara. Atât de prost o făceam să se simtă. Să țin minte asta pentru data viitoare când voi încerca s-o conving să se lase. Îmi pare rău, Jen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care-mi veneau și mai mulate decât ei. Cred că pentru prima dată a simțit înțepătura invidiei față de mine în fața acestei realizări. În rolul de mediator pe care mi-l asumasem, am ales câte un obiect de vestimentație de la fiecare, împăcându-le pe amândouă (abia) și resemnându-mă să arăt ridicol. M-am uitat curioasă în oglindă. Eram eu, ce-i drept: același păr, aceeași față, dar îmbrăcată cu una dintre fustele învolănate ale Mariei care-mi scotea în evidență o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să pun niște bani în afacere să-i ajut să o ia de la capăt. Apoi, când el se va simți mai încrezător în viitor, aș putea să aduc din nou vorba despre copii. În douăzeci și patru de ore, ne-am putea împăca. Totul ar fi din nou perfect. Neschimbat. — Nu pot să port nimic de-aici. Lisa se foia prin dormitorul meu, pipăindu-mi cele mai bune haine cu dispreț. — Am o întâlnire cu redactorii în 45 de minute și echipa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mine la birou să facem pozele pentru articol. Așteaptă să vezi ce are de gând să facă din tine echipa mea. Simplul gând m-a făcut să mă cutremur. Și totuși, poate că nu va mai fi nevoie. Dacă mă împac cu Mark azi, voi avea toate motivele să mă retrag din jocul de-a întâlnirea. Autobuzele erau pline dimineața, la ora aceea, dar eram prea obosită să merg pe jos până-n Hammersmith. Îmi alesesem hainele cu atenție (după standardele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de dramatice. Tally le citea peste umărul meu. Cu voce tare. Așa că poți să fii mulțumită, umilința mea a fost totală. Și, desigur, cu toții am fost uimiți cum de-ai reușit să le trimiți, știind că niciodată nu te-ai împăcat cu tehnica. Știam exact cum o făcusem. Puteam să-i și arăt combinația de taste necesară ca să obții acest lucru. Cum nu trimisesem niciodată un mesaj, cu atât mai puțin să-l trimit mai departe, eram aproape mândră de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
i-a „scăpat“ și faptul că și el a făcut exact același lucru când era împreună cu Lisa. „A ieșit cum nu se putea mai bine“, mă gândeam eu înnegurată, în stația de autobuz. Acum o oră credeam că mă voi împăca cu Mark și că vom plănui un nou viitor împreună. În loc de asta, am reușit să-l conving să accepte oferta de legătură extraconjugală pe care o refuzase inițial, trăgând ultimul glonț în căsnicia noastră agonizantă. O, da, iar acum știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
enervant, punându-mi tot felul de întrebări incomode, când eu aș fi vrut să se ducă să se uite la Teletubbies și să mănânce legume pasate ca un copil cuminte. Cum a fost? Ce a zis de bani? V-ați împăcat? Se mută înapoi? Ce a zis Harry? —Mătușă Lynn! Ea s-a retras, iar eu mi-am domolit vocea. —Scuze, nu am vrut să țip. Sunt puțin grăbită. Nu, nu ne-am împăcat. De fapt, totul e de zece ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ce a zis de bani? V-ați împăcat? Se mută înapoi? Ce a zis Harry? —Mătușă Lynn! Ea s-a retras, iar eu mi-am domolit vocea. —Scuze, nu am vrut să țip. Sunt puțin grăbită. Nu, nu ne-am împăcat. De fapt, totul e de zece ori mai rău. Dar asta e grija mea. Ce e important este că Harry nu mai are ce să ascundă de tine acum. Evident tot secretul a fost chestia cu banii pierduți. Așa că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
drag de acest Ed? întrebă Lynn. — Da, cred că da, am aprobat eu, cu reținere. Nu pot să spun că sunt de acord, zise Lynn. Ești încă măritată cu Mark și nu am renunțat la speranța că v-ați putea împăca. Am crezut că ai ajuns la concluzia că această despărțire ține numai de problemele lui Mark cu banii. Dumnezeule, îmi doream atât de tare să dau drumul la televizor. — E mai mult de-atât, mătușă. Poate, zise Lynn îmbufnată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
concluzia că această despărțire ține numai de problemele lui Mark cu banii. Dumnezeule, îmi doream atât de tare să dau drumul la televizor. — E mai mult de-atât, mătușă. Poate, zise Lynn îmbufnată. Dar ce șanse mai aveți să vă împăcați dacă tu te vezi cu un alt bărbat? — Nu numai eu mă văd cu altcineva, am obiectat eu. I-am povestit de amenințarea lui Mark că va accepta oferta lui Tally. — Și sunt destul de sigură că sunt amândoi în Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
schimbi lucrurile. Mark se uita la mâinile mele ca și cum le-ar fi văzut prima oară. Îmi mângâie degetul mic, iar ultimele săptămâni dispărură fără urmă. Și Ed la fel. Cel mai important e că Lynn și tatăl tău s-au împăcat. Ezitare. —Ai reușit ceva în Franța? Mark își întinse mâinile, obosit. — Am aflat unde stă Clive. Am vrut să-l confrunt, dar Tally nu m-a lăsat. Deci a fost acolo cu el. — A zis că o să-și ia tălpășița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
închis înainte să încep să mint prea tare. —Era Lisa. Voia să știe cum îi e tatălui tău. Acum va trebui s-o sun pe Lisa pe ascuns și s-o pun la curent. —I-ai spus că ne-am împăcat? mă întrebă el. I-am spus? — Păi, nu. Cred că ar trebui să păstrăm secretul până se face tatăl tău bine. Și până se hotărăște Lisa să mă ierte pentru că i-am pângărit căsnicia. Și Kieran pentru că mi-am încălcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să-mi pun întrebarea dacă și eu eram la fel de pregătită să fac un compromis. Erau multe întrebări pe care nu eram pregătită să mi le pun. Dacă nu ar fi fost treaba nelămurită cu Ed și sentimentul sâcâitor că mă împăcasem cu Mark doar pentru că era soluția cea mai la îndemână, m-aș fi simțit probabil puțin mândră de mine. Până la primul telefon. Era Lisa. Sper că ești fericită, se răsti ea. Doar pentru că tu ți-ai supus căsnicia la chinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de acord. Maria nu mă contrazise. Ceea ce mi-am dat seama în după-amiaza asta însă a fost că acum suntem în sfârșit amândouă singure și disponibile în același timp. Acesta ar fi momentul potrivit să-i spun că m-am împăcat cu Mark. Ea continuă. —E singurul motiv pentru care scapi așa de ieftin. Poate că nu e totuși un moment așa de potrivit. Maria se simți încurajată de tăcerea mea. Și acum că știu cât de irezistibilă ești pentru bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a fost reaprinsă? Încă își revin în urma replicilor pe care le-a avut cutremurul produs de noi. Acum, suntem singurii fericiți din tot grupul. Deci ce vrei să spui? — Vreau să spun că nu le putem spune că ne-am împăcat, că nu ne vor ierta niciodată pentru că i-am făcut să treacă prin toate astea doar ca să-i anunțăm peste câteva săptămâni că totul s-a rezolvat între noi. Pentru că pentru ei nu s-a rezolvat. Asta nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că eram bucuroasă că eu și Mark depășiserăm toate momentele neplăcute, dar nu rezolvaserăm problema majoră care fusese la originea despărțirii noastre. Până când nu rezolvam problema copiilor într-un fel sau altul, eu nu puteam fi convinsă că ne-am împăcat cu adevărat. Mark nu părea să aibă astfel de rezerve și încerca să înțeleagă situația. — Deci trebuie să ne prefacem că suntem în continuare despărțiți? Am încuviințat din cap. Mark dădu din cap dezaprobator. —E o nebunie! În sfârșit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din cutia lui Mark cu „cadouri de nuntă nefolosite“, asta scutindu-mă de o nouă diatribă sarcastică pe aceeași temă. Până și partea cu ținutul secretului față de prieteni se repeta. Din moment ce nici unul dintre ei nu a știut că ne-am împăcat, ar fi fost cam complicat să le explicăm că ne-am despărțit din nou. Am hotărât să stăm împreună până se refăcea Harry. Și el, și Lynn fuseseră așa de fericiți aflând că Mark s-a mutat înapoi, încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trează toată noaptea așa că atunci când a sunat ceasul la ora 6:30, am sărit din pat panicată, neștiind de ce trebuia să mă trezesc atât de devreme, neputând să-mi amintesc dacă Mark și cu mine suntem despărțiți sau ne-am împăcat. Aparent, creierul meu nu putea face conexiunile necesare pentru a se adapta la neprevăzut. Mă întreb dacă Andrew „Farmacistul din colț“ are vreun șampon pentru chestia asta. Treptat, mi-am amintit că urma să treacă Ed să mă ia într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a doua șansă și vreau să profit de ea. M-am scărpinat în cap. Nu eram sigură că mă voi mai putea dezbăra vreodată de acest obicei după groaza cu lindinii. Nu înțeleg. Vrei să spui că vrei să ne împăcăm? Din nou? Își aduse mâna mai aproape de a mea, dar fără să o atingă. — M-am gândit la asta încă de azi-noapte. Kieran și cu mine am discutat, am discutat cu adevărat, pentru prima dată de când ne cunoaștem, în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
acordată iertarea. Atunci o altă obiecție, mai familiară, mi-a venit în minte. Avem, cu toate acestea, aceeași problemă pe care o aveam și înainte, cu prietenii noștri. Poate că Kieran s-a simțit obligat să ne încurajeze să ne împăcăm, dar știm amândoi că nu vom fi foarte iubiți în cazul în care ne vom dovedi a fi singurii care ies din toată povestea asta și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Lui Mark îi luciră ochii. —M-am gândit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ca de obicei: Ajunul Crăciunului la Tally și Phil, prânzul de Crăciun la Lisa și Kieran, apoi vom merge cu toții la Harry și Lynn pentru ultima lor petrecere înainte de a se muta în Spania. Îi vom anunța că ne-am împăcat. Toată lumea va plânge și va cânta Auld Lang Syne1 sau ceva asemănător. O să fie perfect, la fel ca întotdeauna, și apoi vom putea să ne vedem de viețile noastre ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Părea simplu când prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
podeaua mea e murdară! M-a privit îngrozit și, probabil știa el de ce, m-a ignorat. În ciuda protestelor mele, a aranjat cu precizie matematică noi cuțite și furculițe pe masă. Kieran mă sărută cu căldură. Se vedea că nu se împăcase cu Lisa. Purta o cămașă galbenă, reiați albaștri și cravata haioasă pe care scria „Super Tocilar“ pe care i-o făcuserăm noi cadou de Crăciun acum câțiva ani. —Ai primit mesajul meu! exclamă el. Mi-a fost teamă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fost doar surprinsă, asta-i tot. Mă bucur să te găzduiesc. — M-am gândit că v-ar fi chiar de ajutor. Mark mi-a explicat că stă aici doar ca să-l facă pe tatăl lui să creadă că v-ați împăcat. E probabil jenant pentru voi, așa că m-am gândit că o a treia persoană va face lucrurile mai puțin jenante. Mda, sigur. Uite, eu trebuie să ies să iau niște lapte. Mă întorc imediat. Fără să mai aștept răspuns, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]