5,677 matches
-
într-adevăr, de Țepeș și adus aici (din motive ce se vor vedea imediat). El a fost deja "contaminat" vampiric, astfel încît cuplului nu-i mai rămîne decît să-l elimine (cu metode "tradiționale", adică prin intermediul unui stilet de argint înfipt în inimă), pentru a-l izbăvi de o nemurire malefică. Providențial, înainte de "vampirizarea" sa, Rossi a apucat să redacteze noi scrisori ce vor dezlega definitiv misterul lui Dracula. Totuși, deși veniseră pregătiți pentru a-l ucide, Paul și Helen sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
convulsii (pentru a-și reveni ulterior). Alții, dimpotrivă, declară că el ar fi rămas conștient tot timpul după accident, nepărînd slăbit, în ciuda pierderii mari de sînge. Oricum ambele tabere admit un lucru înspăimîntător. În doar cîteva minute, Gage (cu sulița înfiptă în craniu) a fost apt să meargă pe picioarele lui la doctor. În plus, vorbea fără probleme, oferind indicații prețioase despre senzațiile trăite. Un medic din zonă, John Harlow, l-a luat în îngrijire. Aparent, el i-a scos bara
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
am deschis ochii/ Era prea târziu,/ Cu pumnii încleștați în pământ,/ Mă rugam să mai fiu,/ Dar cine să m-audă,/ Când nimeni nu mai era viu? // Smerită am început să aștept/ Să trec înapoi în somn/ Cu mâinile adânc înfipte în carnea sa,/ Știind că numai acest vis de mort/ Mă mai poate salva." (Pradă visului meu). Atmosfera onirică, romantică este din nou reconsiderată, transformându-se într-un spațiu întunecat al groazei și al spaimei. Realitatea capătă dimensiuni lugubre, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
toți cetățenii țării, dacă și-ar fi îndeplinit conștiincios obligațiile față de autorități. Totuși, adolescentul originar din Slobozia întrecea măsura. Versurile lui erau de o exuberanță sfidătoare și respirau o libertate fără margini, care îi amețea pe cititori. (...) Nesupus, gata să înfigă pumnalul ironiei în oricine încearcă să-l supună vreunei constrângeri, el se înfățișează ca o neverosimilă ființă liberă într-o lume a obedienței și a resemnării."229 Atacă tinerețea, nepăsarea de a rosti ceea ce este interzis, candoarea, jovialitatea, care devin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că de acolo ies astfel de criminali." Juratul recalcitrant insistă: "Spun doar că e posibil ca băiatul să-și fi pierdut cuțitul. E posibil ca altcineva să fi folosit o armă identică. E posibil." Celălalt jurat ia cuțitul și-l înfige în tăblia mesei: "Priviți arma aceasta! Nu e una obișnuită. Iar tipul care a vîndut-o nici atîta. Chiar credeți într-o coincidență atît de incredibilă?" Juratul recalcitrant: "Spun doar că e o coincidență posibilă." Un alt jurat: "Iar eu spun
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
șef" dacă dorința de prestigiu se transformă în sete de putere este părăsit, alungat, chiar ucis. În acest tip de lume, riturile de trecere către vîrsta adultă sunt însoțite în mod frecvent de scarificări, de găuri în trup, de țepușe înfipte în răni sau chiar de arderi. De ce să provoci atîta suferință, care e rostul torturii? Pe trup trebuie marcată apartenența la comunitate, înscrisă în Legea fundamentală care spune: între noi nu există diferențe, suntem cu toții egali. Ritul de trecere este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
umilințele îndurate ca urmare a unor tradiții ce nu menajează deloc femeile. Finalul nu intră în tiparele romanești occidentale ; bărbatul se trezește subit din comă și "pocnește", ca o syngué sabour, înșfăcîndu-și nevasta și sucindu-i gîtul, în timp ce ea îi înfige un pumnal în inimă. Ceea ce nu-l împiedică apoi să se întindă liniștit pe saltea, pe cînd ea aude pe cineva intrînd în casă și: Femeia deschide ușor ochii. Vîntul se ridică și zburătăcește păsările migratoare pe deasupra trupului ei. Scriitură
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
noastră pentru alți deținuți. Aveam un tîrnăcop și trei cazmale, deci femeile tinere ne-am apucat de munca pămîn tului. S-a dovedit mult mai greu decît îmi închipuisem. Unele plante precum rogozul și pirul aveau rădăcini adînci și bine înfipte în pămîntul care părea mănos, dar cînd băgai cazmaua în el se dovedea lipicios, îngreunînd munca peste măsură. Cu o pălărie din frunză de brusture pe cap și cu o cămașă acoperindu-mi bustul, țineam cu greu ritmul cu Iuliana
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Va fi tăcerea întâiului har, înflorirea ce din sfâșiere zămislește. Lumină din lumină, vindecare din vindecare, Inima bate dincolo de ea în ceea ce se zidește abia: Mână cu mișcări visate de degete, Ochi gata să se rostogolească din privire, Unghii moarte înfipte în soare Pentru a reînvăța fierbintele inimii. Un laur înlănțuie fruntea despicată. Vezi, din orice văzduh Ești cel chemat. Să ne închinăm prieteni, aur și sfere Fără sfârșit în fără sfârșit, Miere pe gura Verbului Ce ne varsă în gâtlejul
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
constituit de invazia caleștii, o prolepsă vizuală a unei eviscerări iminente: Dar ceva era și mai grozav: brațele și degetele dracilor se subțiau; mâinile li se agățau de portiță; iar doi dintre demoni săreau înăuntru. Într-o clipă, unul își înfigea ghearele în gâtlejul copilului, îi oprea strigătul, pe când altul i se așeza grecește pe piept și rânjea, și sfâșâindu-i cărnurile, scotocind cu unghiile pe sub coaste...". Secvențele coșmarului nocturn nu sunt ușor de efasat în mintea lectorului, Macedonski izbutind să ofere
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și încă mai greu digerabile. Primul chin este cel al orbirii: călăul "ridică amândouă mâinile strânse în pumni, cu degetele mari întinse și întoarse înlăuntru. În clipa următoare, Mahavira simți o durere sfâșietoare, parcă două pumnale i s-ar fi înfipt în orbite zdrobindu-i bulbii ochilor". Urmează smulgerea limbii, scenă prezentată în tușe vâscoase: "Un clește rece îi apucă limba pitită în dosul dinților de jos și, cu o smucitură scurtă, i-o rupse din rădăcină. Valuri de sânge bolboceau
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o bună măsură, pagofobia de care suferă femeia: "odată... ningea... pe-atunci n-avea șoșoni... era în vremuri de război și trebuia să aștepte la șir dinaintea unei brutării. [...] degetele de la picioare parcă nu erau ale ei și parcă se înfipseseră în picioare ca niște cuțite". Rapid, se încatenează o altă scenă, de dată mai recentă, consumată într-un tren. Peisajul, înregistrat cu acuitate maladivă de eroină, pare desprins din bolgiile dantești, cu o natură supusă de frig, la cheremul elementelor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
convențional, dar agentul textual) îi poruncește lui Egor (agentul convențional, dar pacientul textual) s-o sărute, iar actul se consumă în imagini sado-masochistice, din care se efasează orice control al adultului, orice puseu de sagacitate matură: "Îi cuprinse repede gura, înfigându-și dinții în buze. Egor simți o neînchipuită, cerească și sfântă dezmierdare în carnea lui întreagă. Își plecă fruntea pe spate, abandonându-se sărutării aceleia de sânge și miere. Fetița îi strivise buzele, rănindu-i-le. Trupul ei necopt se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
începu să murmure o rugăciune neștiută. Egor se apropie de locul pe care stătuse Simina [...] Apucă apoi drugul de fier și-l apăsă cu toată greutatea". Stimulat de febrilitatea Siminei, "Egor scoase fierul, care pătrunsese numai pe jumătate, și-l înfipse alături, cu o mai îndîrjită furie". Într-un act încărcat de valențe falice, Pașchevici își continuă penetrarea metalică: Își lăsă toată greutatea pe drug, urlând, strângând pleoapele. Simțea cum fierul pătrunde în carne și cum palpită drugul despicând. [...] Mai adânc
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
femme fatale, dandy-ul, jucătorul de cărți, marele magnat, actori, poeți, scriitori, artiști intrați în circuitul monden etc. În prim plan se află figurile grotești ale unor bancheri purtând melon unul dintre ei are o figură de buldog, cu trabucul înfipt între buzele cărnoase -, și a unei dame foarte corpolente. În fundal stau câteva "păsări de noapte", dame de consumație, printre care un nud întors cu spatele; femeia și-a păstrat însă ciorapii negri și pălăria. Poza aduce cu desenele lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
protecție homeopatică împotriva spiritelor demonice care se presupune că alungă vampirii. Oglinzile întoarse spre perete în casele celor decedați recent sunt o altă metodă de a împiedica sufletul să se vadă reflectat și să refuze să plece; de asemenea, țărușul înfipt în inima celui înmormântat, când se presupune că acesta este sau se va transforma în vampir. Tradiția folclorică a vampirului în Europa centrală și estică s-a combinat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea cu credința vest-europeană
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de seu. Sistemul de iluminare cu ajutorul fânarelor (felinareloră este descris de Costache Radu în felul următor: „(...) în centru erau fânare cam la 100 de stânjeni (aproximativ 200 metri), iar prin mahalale, la o depărtare și mai mare, câte un par înfipt în pământ avea în vârf un fânar mic și în fânar o lumânărică de său, (...ă se aprindeau de niște oameni care se numeau fanaragii, ce făceau apoi și paza de noapte, strigând din când în când cât îi ținea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
s au mai întors vreodată acasă! Din respect, unii săteni ne mai ajutau cu transportul, cu culesul, alții ne cereau bani, însă mulți se fereau să ne dea o mână de ajutor deoarece la capătul ariei cei de la sfatul popular înfipseseră în pământ o pancartă pe care scriseseră <<Nu ajutați pe chiaburi>>!”. h. „Numai colectiva poate să aducă bunăstarea în casele tuturor” Pe lângă mămăliga acră pe care trebuia s-o mănânce oamenii acelor vremuri de restriște, comuniștii le mai serveau la
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
în anticamera unui ministru "cu o mînă sprijinită în bastonul puțin depărtat de el. [...] Așezat picior peste picior, cu pălăria întoarsă cu gura în sus pe un genunchi și cu mănușile aruncate înlăuntru. [...] Cravată cu nodul lat și un ac înfipt după tradiția desuetă a dandysmului de pe vremea lui Oscar Wilde. [...] Inelul cu piatră la un deget..."; Aurel Leon îl întîlnește prin 1935 într-un restaurant bucureștean "bosumflat ca o cocuță care a făcut în pantalonași. Îl puteai lua drept un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
distracție este un fenomen ce a apărut încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Criminali sexuali pe ecranele televizoarelor, jocuri video "mortal combat", filme năucitoare care te fac să vomiți și muzicieni care "dansează" cu moartea, cu ace de siguranță înfipte în nasurile însîngerate, cîntece despre distrugeri, vagabonzi și psihopați criminali rătăcind în miez de noapte, toate acestea sînt teme străvechi ale culturii populare moderne. Tradiția violenței în spectacolele de divertisment își are începuturile în filme ca Night of the Living
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
vremea se îndrepta 8după râsul meu... Știa, vezi bine, soarele cu cine are de-a face, căci eram feciorul mamei...” Ea „știa a faci multe și mari minunății: alunga nourii cei negri de deasupra satului”, „abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușii: închega apa numai cu două picioare de vacă; ... bătea pământul sau păretele sau vrun lemn” când odorul i se „pălea la cap, la mână sau la picior”, ușurând suferințele copilului; „buchisea tăciunii în sobă
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
aceeași: Ana își opri răsuflarea: îi era ca și când nu el ar pleca, ci ea însăși ar fi dată cu rușine afară din casă, în mijlocul drumului, unde toți trecătorii își întorc fața de la dânsa. Când îl văzu că pleacă, ea își înfipse amândouă mâinile în brațul lui și-i zise cu liniștea încordării: Dacă te duci și te duci, ia-mă și pe mine: nu vreau să-l mai văd; nu pot să mai dau fața cu el! Mesajul transmis atât pe cale
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pentru faptul că astrologia ne familiarizează cu revoluțiile cerești și ciclurile pământului, restabilește o legătură ocultată de civilizația tehnică având ritmul marelui ceasornic primordial. Timpul și istoria omului depășesc, e adevărat, faptul de a fi în natură, chiar dacă își au înfipte rădăcinile în aceasta. Iar dacă apariția omenirii face ca Pământul să fie unic, în comparație cu infinitele distanțe cosmice care ne înspăimântă, noi nu suntem decât o scurtă respirație a naturii. Dacă este adevărat, după cum susține Vico, că istoria este un factum
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
netezii, căci mi-am adus Și-o cumpănă să-l tai după măsură Și barda cea cu largă cioplitură. 38. Și-așa făcînd picior din rătezatul Și largul trunchi, frumos îl străbătui Cu sfredelul și-am pus pe dînsul patul Înfipt în el, pe care-apoi făcui Scobite flori frumoase-n nepătatul Argint și fildeș și-aur roș al lui; Pe fund apoi întinsu-i-am curele De bou, de-o roșie, foarte mîndră piele Acesta-i semnul care-ți spune toate
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
gândirea magică a Renașterii, de tehnicile divinației, de experiențele extazului, de coborârea în fantastic, de natura spirituală a erosului, supus unui riguros ceremonial. Tema sa preferată rămâne ascensiunea celestă, subtilă învăluire în „fantasticul pur și glacial” (Noaptea sufletul meu), pentru ca, „înfipt în tăcerea acestei lumi ca o piatră” smaraldică, să încerce (și să reușească) a construi o „artă a fugii din lume”, o artă a „evadării” spre alte dimensiuni ale cunoașterii (Fuga I). Scriitorul Ioan Petru Culianu rămâne pentru noi un
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]