4,562 matches
-
auzit de deloc de Cehov și se întreabă, una pe alta, la care echipă de fotbal joacă pentru a-i lua un interviu. Și spre marea mea mâhnire, am văzut azi, în ziua în care poetul Adrian Păunescu a fost înmormântat cu onoruri militare, lângă poetul Mihai Eminescu, că gunoaiele literare nu au fost duse în totalitate de valuri, ci se mai ițesc rânjind, pe după colțuri, încercând să mânjească pe cât se poate imaginea poetului cu noroi. Un neica nimeni, un nenorocit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mormânt? Se pare că așchia nu sare departe de trunchi. Nici măcar de cea mai elementară decență, nu sunt în stare asemenea gunoaie, scăldate încă de la naștere zilnic în dejecții umane. Cioclul acesta jalnic, voia cu tot dinadinsul să-l mai înmormânteze și el odată, pe acest mare poet al neamului. Din fericire pentru noi, asemenea glasuri nu stârnesc decât ceea ce merită, scârbă și greață organică. Deci de azi, Marele poet Adrian Păunescu, nu mai este pe acest pământ. Mii de oameni
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai rele decât să-i omori. Pe bancheta din spate, Mona se ridică și-și întinde brațele. Zice: — În Grecia antică, cele mai puternice blesteme erau scrise cu cuie luate de la corăbiile naufragiate. Cei care mureau pe mare nu erau înmormântați cum se cuvine, zice. Grecii știau că morții neîngropați sunt spiritele cele mai neodihnite și malefice. Și Helen zice: — Mai taci din gură. În timp ce străbatem Virginia de Vest, Pennsylvania și statul New York, Helen zice: — Îi detest pe oamenii care spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să-i întindă o zdravănă mână tovărășească și frățească, oferindu-i un loc de muncă corespunzător, unde avea absolut toate condițiile să-și pună în valoare competența și potențialul creator, bla-bla-bla... Sever nu avea, însă, nicidecum de gând să se înmormânteze nici la figurat și nici la propriu în serviciul de la cimitir și acum el umbla pe la tot felul de cunoscuți și de binevoitori, în speranța de a găsi undeva, cumva, înțelegere, omenie și sprijin. Consternat de-a binelea de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
semnul crucii. Din grămada de solzi lucitori ieșea mîna unui bărbat. O mînă umflată de apă, Împodobită cu o verighetă pe care nu o mai scosese de la moartea soției și care, de acum Încolo Încrustată În carne, avea să fie Înmormîntată odată cu el. Loïc. Am privit-o pe Marie cum Îngenunchea la căpătîiul fratelui ei. Plînsă. Lividă. Pentru Întîia oară am Împărtășit sentimentul ei de neputință. Suferința. MÎnia. Durerea. Disperarea, chiar. Am blestemat soarta care se pusese de-a curmezișul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cufăr de lemn, o jumătate de porc afumat aștepta În liniște sfârșitul călătoriei. Odată ajunși la Odorheiu Secuiesc, domnul Húsvágó a pus-o pe Erzebet să jure, În fața rudelor, cu mâna pe geamantan că, dacă va muri vreodată, Îl va Înmormânta În pijama și cu papuci de casă. Au râs cu toții și s-au Îmbrățișat pe rând. Pe peron, mai Întâi, apoi În sala de așteptare acoperită din loc În loc de insule mici și albe de rumeguș. 13. Moartea le era tot atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
alegere: de la Rebeliune la Reeducare, și de la Pitești la Gherla și Aiud. Semproniu a ieșit din Închisoare În august 1964, după șaisprezece ani de detenție. Liciniu a scăpat mai ușor căci a fost Împușcat mortal În luptele de la Galda și Înmormântat fără preot, pe cheltuiala Ministerului de Interne, Într-un loc rămas până azi necunoscut. Coriolan, cu o minte mai greoaie și fără veleități mesianice, s-a Îndreptat cu pași nesiguri spre Seminarul teologic de la Oradea. Talent plastic mediocru, Își petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de cunoștințe. Un fost director de bancă era un om de lume. De ce sunt atâția morți În România liberă, domnu’ Ster? Pentru că e mult spațiu, Gheretă, răspunse domnul Ster mușcându-și pipa olandeză cu care de altfel a și fost Înmormântat. Pe terasă, cufundați În fotoliile de răchită, șeful de post și medicul legist fumau liniștiți. Ce mai aveau de făcut era un fleac. Lângă poarta larg deschisă strălucea mocnit un pâlc sângeriu de crizanteme. Văd că vă interesează pictura, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și o uriașă șuncă afumată din porcul cumpărat pe din două cu Agatha, croitoreasa teatrului și iubita sa, o rafinată mezelăreasă. Lucru firesc de altfel pentru toți cei din familia Cosici. Aidoma celorlalți eroi locali ai Revoluției, Eustațiu a fost Înmormântat pe banii primăriei În cimitirul de lângă stadion. Holul teatrului i-a primit apoi pe cei care au rămas lângă sicriu până la coborârea sa În groapă după serviciul religios, discursurile funebre, Moartea lui Fulger și Odă În metru antic recitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mea. Ți-o las ție. Și a plecat. Iar eu am rămas cu palmele Întinse. Într-una țineam rahatul, iar În cealaltă nimicul. De Sărbători Îmi trimitea câte o vedere. Cutreieră lumea și e mereu abătută. Domnul Zegrea și-a Înmormântat soția la un an după plecarea Sabinei. Am avut grijă să aibă o Înmormântare frumoasă. Copiii Sabinei Învață bine. Sabina lucrează În echipa unui arhitect român, iar soțul ei predă matematica la o universitate americană din prima sută. O dată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
valoare! Uitați ce v-am spus când ați cumpărat șampania acum câteva zile? Un patriot ca dumneavoastră n-ar trebui să uite, hi, hi! Primim pe oricine. Fără deosebire de vârstă, naționalitate, sex, convingeri politice sau religioase. Bătrânii vor fi Înmormântați pe gratis. Sunt dispus să Îngrop tot orașul. La o adică și țara, dacă e nevoie. Ce-ți poți dori mai mult? Urcă În mașină binedispus și Își aprinse o țigară. Trase adânc În piept fumul acela cald și otrăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
îndeajuns pentru un necrolog suculent, dar nu îndeajuns pentru un polițist-laborant cu un mariaj pe cale să se ducă de râpă și cu mult timp liber. Am așteptat patru zile. Apoi, când am aflat din ziare că Eldridge Chambers a fost înmormântat, m-am întors să stau de vorbă cu văduva lui. Mi-a răspuns la ușă îmbrăcată în haine de grădinărit, cu niște foarfece de grădină în mână. — Ai uitat ceva sau ești doar curios, așa cum mi-am închipuit? — Ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
l-am răsfoit. Paginile erau acoperite cu un scris ordonat, care descria în amănunt profanări de morminte. Cimitirele, locurile de veci și datele erau trecute pe coloane separate. Când am dat cu ochii de „East Los Angeles Lutheran“, unde era înmormântată mama, am scăpat caietul și m-am agățat de pătură, ca să am un punct de sprijin. Stratul de uscat și scorțos de spermă ce-o acoperea de la un cap la altul m-a făcut s-o arunc cât colo. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îl alesese pentru fiul ei suna prea mult a acuzație, așa că Iacob a sfidat ultima dorință a nevestei lui și a transformat numele Beni-Oni în Beniamin. Frica îl mânase de la spate pe Iacob de lângă trupul secat al Rahelei și o înmormântase repede și fără pompă la marginea drumului, cu doar câteva pietricele deasupra, care să amintească de marea dragoste a vieții lui. Poate că aș fi stat la mormântului Rahelei cu Inna, care încremenise acolo și poate am fi adunat împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
alții și-au văzut copiii murind. Tata a pierdut orice speranță, iar eu am fost vândut sclav. Iosif a mai zis: - O învinovățeam pe sora mea pentru nenorocul meu, dar acum n-o mai fac. Dacă aș ști unde e înmormântată, m-aș duce și aș face libații și aș ridica o stelă în amintirea ei. Cel puțin eu am supraviețuit ticăloșiei fraților mei și o dată cu nașterea acestui fiu, zeul tatălui meu îmi arată că nu voi muri uitat. Dar numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
poziția de copil care vine pe lume și am stat cu ea toată noaptea. La revărsatul zorilor, am dus-o să se odihnească într-o peșteră pe un deal care privea înspre mormintele regilor și ale reginelor. Fiii ei au înmormântat-o cu colierele și inelele ei. Fiicele ei au pus acolo fusul, vasul ei de alabastru și alte lucruri care îi plăceau. Dar trusa de moașă nu avea ce căuta în cealaltă viață, așa că a rămas la Shif-re, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Trecutul îmi făcuse cel mai mare rău, dar nu aveam de ce să mă tem de viitor. Am plecat din casa lui Iacob simțindu-mă mult mai bine decât Iosif. Dimineața, Iuda a început pregătirile pentru ca trupul lui Iacob să fie înmormântat alături de părinții lui în Canaan. Iosif a urmărit cum i-au pus trupul în lectica aurită, pe care el o adusese pentru călătoria de înmormântare. Înainte ca Iuda să plece cu trupul tatălui său, el și Iosif s-au îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lumea și are o slăbiciune pentru artă. Și, cum ar vrea să facă ceva pentru bieții bătrâni care se prăpădesc, s-a gândit să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat ar fi înmormântat lângă o stâncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. În felul acesta, sărmanii bătrâni ar intra din viața lor pustie și plină de decepții direct în eternitate. Cu siguranță că o asemenea perspectivă le-ar îndulci ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
impostor. Era o crimă ca un cârpaci să se atingă de acele stânci? Dar nu pentru o crimă venisem acolo? Vroiam să-mi ucid trecutul; să-l ucid amintire cu amintire, să-l transform într-un stârv și să-l înmormântez într-un cimitir de marmură. Fiecare piatră funerară putea să fie un prilej ca să-mi obțin definitiv acea memorie ușoară pe care o simțisem câteva clipe, mai devreme, bătând din aripi înlăuntrul meu, gata să zboare după ce se scuturase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
altfel îți cioplește piatra de pe mormânt cineva căruia i-ai fost simpatic. Pune omul puțină inimă în meseria lui”. Mai ales acest ultim argument a avut un efect miraculos. Fiecare și-a ales locul unde ar fi vrut să fie înmormântat și mi l-a comunicat în taină. În scurtă vreme s-a creat, pornind de aici, chiar un fel de psihoză. Mă iscodeau pe rând dacă discutasem proiectul cimitirului și fierbeau de nerăbdare să mă vadă apucându-mă de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a violat-o, schingiuind-o, după care a lăsat-o mai mult moartă decât vie în stradă. Cât timp a mai sperat că fetița va trăi, Mefista nu s-a mișcat de la spital, deși aflase de la Ana totul. De cum a înmormântat-o însă, a început să dea târcoale măcelăriei. Până la urmă s-a culcat cu măcelarul și l-a omorât în somn cu un satâr. A fost găsită dimineața, nebună, cântând lângă o baltă de sânge în care zăcea cadavrul... Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și pe urmă să răspândesc zvonul în azil că Bătrânul formulase cu limbă de moarte un greu blestem împotriva celor care ar îndrăzni să se atingă în vreun fel de mormântul lui. Nici ceremonie funerară nu dorise. Hotărâse să fie înmormântat noaptea și numai eu să asist. Eu să-i sap groapa, eu să-l așez pe frunze în pământ și apoi să acopăr cadavrul. Nu dorise să-l vadă nimeni mort, în afară de mine. Ba și pe mine, pe care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îl omorâsem cu siguranță pe Bătrânul, altfel n-aș fi organizat toată mascarada cu mormântul fals. Probabil, îl înjunghiasem și dacă ar fi asistat cineva la înmormântare s-ar fi descoperit crima. Ca s-o ascund, înjghebasem o farsă. Îl înmormântasem pe Bătrânul noaptea, ca un tâlhar, fără martori, undeva în bălării, și apoi săpasem un mormânt fals în altă parte ca să șterg orice urmă. „N-am nici o îndoială că așa s-au petrecut lucrurile, zicea indignat Mopsul. Și cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din Canare. Știi că oamenii de-acolo au trei dialecte interesante al căror studiu poate spune destul de mult? Știi că au texte străvechi pe care nici ei, nici savanții nu le pot citi? Știi că există obiceiul de a se înmormînta răposații de seamă în piramide mici?... - Dar dumneata admiți o cauză externă a scufundării Atlantidei. Să admit prin absurd că a existat și că... - Aici am intrat în alt domeniu, care este sursa principală a ipotezei mele. Eu m-am
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aceea, fusese cea care ajunsese prima la locul nenorocirii și care relatase că Fenimore formulase de curând instrucțiuni ca, În cazul morții ei, apartamentul să fie sigilat de consulul american, În așteptarea rudelor, și Își exprimase dorința de a fi Înmormântată În cimitirul protestant de la Roma, pentru că detesta cimitirul trist, insular, de la Veneția. Aparent, exagerase mult gravitatea bolii, sau cel puțin așa consideraseră doctorul și asistenta ei personală, căzând pradă unui obicei pe care ei Îl considerau morbid, acela de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]