4,963 matches
-
-șef s-a produs din cauză că a publicat texte de E.M. Cioran și Mircea Eliade. „Familia”, „Vatra” au publicat chiar mai multe și, din cîte știu, nimeni n-a fost sancționat pentru asta! G. (care, aș putea paria, n-are lecturi întinse din cei doi) încearcă să pară a fi ceea ce nu e. Ce este? E unul dintre cei curajoși la șuetă și oportuniști pe hîrtie, liberal în pauze și dogmatic în manifestările care contează. Sacrificat pentru Cioran și Eliade - iată o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și corupție din cadrul Biroului Uniunii Scriitorilor, unde nouă sau zece critici literari plus câțiva scriitori decid (vezi Doamne, prin vot secret) care scriitori merită să fie considerați copți la talent și care nu. Nu se ține cont nici de aria întinsă de publicistică a scriitorului, nici de valoarea operei sale, care de cele mai multe ori nici nu e cunoscută. În felul acesta, dacă am împinge puțin istoria înapoi, ar putea ajunge membru al Uniunii Scriitorilor un Prale, firea cea întoarsă, și ar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
frățiorul ministru. Își sprijini fruntea în palmă și rămase așa până la sfârșitul expunerii făcute de Ion Ceaușescu. începură întrebările către președinte. În acel moment apărură doi oameni ce țineau în mână un microfon legat la un dispozitiv de înregistrare. Microfoanele întinse spre gura lui Ceaușescu și a celui ce punea întrebări urmau să capteze întrebările ce se puneau și răspunsurile președintelui. Atmosfera în pavilion era sufocantă. Soarele, neținând seama de importanța consfătuirii, arunca din plin sulițele sale fierbinți ce deveneau mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
acum, nu mai ești stăpân pe nimic, pentru că noii conducători au luat casele oamenilor și ale Patriei și trăiesc în ele, fără să fi pus o cărămidă la construirea lor. Se lăfăiesc în ele și în ele își pun mese întinse cu toate bunătățile aduse, pentru ei, din lumea întreagă, în timp ce poporul suferă și, de frică, se mulțumește cu ce-i dă, chiar și un os ros de carne, și-l mănâncă, că așa-i românul, bun, răbdător și muncitor. Știu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
clipe de exaltare și deznădejde și clipele lungi ale așteptării fără obiect. Comunitatea și comunicarea umană sunt Însă ale unor exilați supuși purgatoriului metodic al durerii, scoși din normalitate și izolați Într-un ghetou al bolii, unde, În poziție orizontală, Întinși pe „gutieră”, privesc cerul și pansamentele, mănâncă sau scrâșnesc de neputință sau Își apropie, unii de alții, trupurile frânte În corsetele de ghips, dar flămânde de bucurie. Nu este Întâmplător că pe noptiera lui Emanuel se află volumul Leschants de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
avusese 16 copii, unii morți timpuriu, iar ceilalți răspândiți, ca tipografi, ceasornicari, ingineri, legători de cărți, librari, chiar și „croupiers”, prin Franța, America, Israel și, mai ales, În România. În grafica acestor meticuloase recuperări ale genealogiei, Saul apărea cu brațele Întinse egal, spre Hedda (soția de care se separase, fără a divorța) și Sigrid, partenera sa germană de multe decenii, Înmormântată În curtea casei sale de vară din East Hampton, alături de care, conform dispozițiilor sale testamentare, și cenușa lui a fost
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a plecat la gară să aducă apă. Sacrificiul lui Dumitriu în timp ce acesta era plecat, Nicolae Petrașcu aude un șuierat ușurel. Se ridică și cercetează terenul cu ochii, în direcția de unde auzise șuieratul. Vede un jandarm așezat, culcat jos, cu pușca întinsă în poziție de tragere. Îl anunță pe Comandant și își iau lucrurile la repezeală, fugind prin via care se întindea de-a lungul colinei. Jandarmul sârb ia pușca la ochi să tragă, dar în acel moment îi salvează un car
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Ridică mâinile că te împușc!” Nicolae Petrașcu, menținându-se în centrul atenției tuturor, îl ajuta astfel pe Horia Sima să fugă, să-și piardă urma, toți fiind interesați de captura sigură pe care o înconjuraseră. Cel care venea cu pușca întinsă spre Nicolae Petrașcu, fierbând de furie striga mereu: „Stai! Stai!” -„Iată că stau!” -„Ridică mâinile!” -„Iată că le ridic.” îi răspunde Nicolae Petrașcu apropiindu-se de el. Se apropie și jandarmul, foarte agitat și tremurând de emoție, ținând pușca întinsă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
întinsă spre Nicolae Petrașcu, fierbând de furie striga mereu: „Stai! Stai!” -„Iată că stau!” -„Ridică mâinile!” -„Iată că le ridic.” îi răspunde Nicolae Petrașcu apropiindu-se de el. Se apropie și jandarmul, foarte agitat și tremurând de emoție, ținând pușca întinsă spre urmărit. Se apropie mai mult și pune mâna pe Nicolae Petrașcu. În acel moment acesta adunându-și toate puterile, îi dă jandarmului un brânci și acesta cade ca un butuc de-a berbeleacul, puțin a lipsit să ajungă în fundul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
A) Izolarea lui Popicu „la tun” (Povestită de el): Era o zi întunecată. Probabil afară ploua. Nu am observat că venea inamicul decât prea târziu. Vroiam să anunț vecinii. S-a deschis vizeta și m-a surprins cineva cu mâna întinsă spre peretele vecinilor. Probabil fusese ofițerul politic. Peste câteva zile am fost scos din celulă fără nici un bagaj și dus „la tun”. Acest loc era la ultimul etaj al imensului reduit, un coridor lat de 2-3 metri, umed, fără lumină
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
jertfa care nu moare. De acum înainte jertfa acestui mare luptător și conducător de oști legionare va da contur fizionomiei acestei lumi străluminate de martiri, jucând un rol decisiv în educația și istoria neamului. Totul se va petrece pe arii întinse de dor și de dragoste după cum va voi Bunul Dumnezeu. Cât a fost printre noi a fost un om Adevărat, era un legionar prietenos și amabil. Era abordabil oricui când situația o cerea. Acum s-a convertit într-o Forță
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
am întrebat. — Nu știu, dar mi-e clar că nu se ating de hrana Orașului. Bineînțeles că mănâncă dacă le dăm noi, dar altfel, nu. Câteva animale s-au așezat pe malul râului, cu picioarele sub ele și cu gâturile întinse spre copci. Le era sete. Am trecut pe lângă ele, dar n-au ridicat capetele. Coarnele albe se reflectau în apă asemenea unor oase scufundate în adâncuri. Am urmat instrucțiunile paznicului. După vreo jumătate de oră de mers de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai putea. — Am acasă niște pizza congelată și o sticlă de Chivas Regal. — Îmi place cum sună. Locuia aproape de bibliotecă. O căsuță cochetă, cu o intrare frumoasă și o curte mică. Atât de mică, încât n-ar fi putut sta întinsă la soare decât o singură persoană... deși nu cred că bătea soarele acolo. Într-un colț se zărea o azalee care se cățăra până la etaj. Am cumpărat casa asta când m-am căsătorit. Am plătit tot împrumutul cu asigurarea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
marcate de eloquentia, să fie scrise „frumos”. Prin urmare, conceptul de „literatură veche” trebuie circumscris prin raportare la ideea de literatură, așa cum a fost ea înțeleasă din Antichitate până în Renaștere. Retorica - în această „literatură” - își arată drepturile (și ele erau întinse, căci orice fel de texte se compuneau în funcție de dispozițiile ei), iar efortul retoric, pus în acord cu mentalitatea și cu sensibilitatea literară a unei anumite epoci, cu principiile codului cultural al acelui timp, era cel ce depunea o mărturie credibilă
FLORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
de borangic; de la calea de piatră care lega Ulpia Traiana de Porolissum, prin Apulum, Potaissa și Napoca, la autostrăzile de azi puse să străbată de-a lungul și de-a latul continentele Terrei - fiecare drum este o legendă, o mână întinsă între oameni, un simbol. Sunt în lume milioane de kilometri de drumuri și când ne gândim că atât de puține putem străbate ni se pare că săvârșim, fără să vrem, o trădare a naturii umane. Căci drumuri care duc nicăieri
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
prin care Încearcă să ne spună că studiile literare n-au nevoie decît de literatură și, invers, că literatura n-are nevoie decît de teorie literară. Iată că am apucat momentul În care literatura cerșește interesul cititorului, altădată cu mîna Întinsă la ușa literaturii. Cu toată nostalgia sa, Antoine Compagnon scrie această carte cu luciditatea celui care știe că literatura și-a Încheiat o viață. Dar În nici un caz n-a murit. În capitolul final el parează diverse obiecții posibile, cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de cumpănă: ea-i unește pe cei aflați În pericol, mobilizîndu-i mai degrabă Împotrivă decît pentru. O idee cît se poate de simplă, care stă probabil la baza nombrilismului membrilor oricăror minorități: fiind obligați să se privească mereu În oglinda Întinsă cu atîta solicitudine de societate, ei ajung să se iubească sau să se urască - devin În orice caz solipsiști, autotelici, profunzi... Există desigur tentația de a adopta În privința homosexualității - fie ea feminine, cum se Întîmplă În cazul nostru - trei atitudini
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spunem lucrurilor pe nume.” Așa, crima Irènei capătă motivație, așadar și justificare istorică, iar șuvoiul confesiv care pune cap la cap fragmente colate doar prin tehnica fluxului conștiinței se constituie În expresia modulată de convențiile romanești a unei mari dezamăgiri, Întinse pînă la limita disperării, o experiență ce debordează individul și cuprinde victimele Sistemului. Cartea ridică o problemă morală, aceeași, dar plasată, enunțată și rezolvată diferit, ridicată de Camus În Străinul, ridicată, la modul creștin absolut, de Dostoievski În Crimă și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
importantă, contes, povești, adică. Povești, pentru că numai ele se află la exteriorul Istoriei, Într-o autonomie care le poate potența mesajul. Influențată probabil de editor, ea a renunțat la poezie și a reușit o nouă succesiune, tot aleatorie, de schițe Întinse pe cîteva pagini, unde cupluri de personaje - tată-fiu, soț-soție, frate-soră, etc. - duc vieți rapide, monotone, dependente de o serie de meserii transistorice, În locuri transistorice, vieți care de cele mai multe ori sfîrșesc tragic. Tragicul apare Însă atenuat de mecanismul diegetic, acționat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iubire nu atît imposibilă cît neatinsă, o așteptare. Umorul autoironic din La Télévision (Televiziunea, 1997) este Înlocuit În mod hotărît cu un cinism microscopic, acela al refuzurilor abia perceptibile cu ochiul liber, dar atît de decisive În viețile personajelor: mîna Întinsă de chinezoiaca Li Qi naratorului este refuzată și se Închide ca și cum nu s-ar fi deschis niciodată; sentimentele sînt mereu implicte. Ca În majoritatea romanelor minimaliste, personajele sînt puține. Cel mai important rămîne naratorul, viziunea proiectată de el asupra lumii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
debitor tehnicilor explozive de forum, are aparența oralității, deși, practic, totul este elaborat, construit la modul scriptic. Cuvântătorul (constata Vladimir Streinu) cultivă „modul prozei, modul discursiv și enumărător”, poemele lui sugerând comparația cu „niște coarde de violoncel, de bună calitate, întinse pe o vioară...” În esență efectele se obțin programatic, prin repetiții verbale, în special substantivale ori adjectivale, mai totdeauna în serii triale, scenariile bazându-se pe suprapuneri de tonuri înalte, din același registru semantic. Titanismul, tendința inepuizabil augmentativă, fervoarea structurală
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
este observată din unghiul din care îi poate fi dezvăluită doza de pasiune, de fantastic, de „absurd”, de inexplicabil pe care o comportă. Un fotograf de atelier e chemat „la domiciliu” de două bătrâne, surori, ca să le fotografieze, pe rând, întinse într-un sicriu, în costumație și cu recuzită mortuară; în urma ciudatei ședințe de poză regizată, fotograful decedează el însuși (Revelația). Dintre însușirile comune ale textelor de aici e de semnalat prezența, în fiecare dintre ele, a unei „poante” de umor
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
descoperirea ideilor, descoperirea de soluții, descoperirea „acceptării”. Rezolvarea creativă de probleme introduce, de asemenea, câteva reguli de bază grupate în două categorii: divergentă și convergentă. Regulile divergente sunt: amânarea evaluării, căutarea a cât mai multor idei, acceptarea tuturor ideilor, perspectiva „întinsă” asupra gândirii, lăsarea ideilor să „fiarbă la foc mic”, căutarea unor combinații variate și ingenioase. Regulile convergente sunt la fel de importante: deliberarea, explicitarea, evitarea unei premature „închideri” la explorarea posibilităților de rezolvare, căutarea problemelor dificile și neevidente, dezvoltarea unui sens al
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
această operă, scrisă fără autocenzură, căci era limpede că ea nu are cum să devină publică, autorul își manifestă întreaga sa libertate de gândire. Pasajul pe care își sprijină argumentația este, într-adevăr, grăitor, nemailăsând loc suspiciunilor. Căzut în capcana întinsă de Hameleon, Inorogul se vede prins între fălcile Corocodilului (care, să ne amintim, simbolizau, în unele reprezentări ale Judecății de Apoi, gura Iadului) și, în loc să-și plângă de milă, dă dovadă de o maximă demnitate și disponibilitate de a-și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Corpul său este acoperit cu păr roșcat, dar are aripi membranoase. La încheietura din dreptul cotului a aripilor sale se află degete despărțite, cu gheare ascuțite cu care se agață și se suspendă de ziduri. Are o coadă membranoasă foarte întinsă în care sunt încorporate două picioare, fiecare având cinci degete cu gheare ascuțite cu care se agață cu susul în jos când se prinde de pereți. Spre deosebire de alte animale, liliacul nu poate sta așezat; când nu zboară, ori se agață
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]