5,591 matches
-
asta mă aflam aici? Unul dintre bărbați se desprinse de grup și începu să se apropie cu spatele, pe coridor, spre mine, aplecându-se, legănându-se și cântând. Când ajunse lângă mine și se întoarse, am fost surprins. De la distanță, învăluiți în șalurile de rugăciune, cu micile tichii pe cap, toți păreau bătrâni, dar acest bărbat era cam de vârsta mea. Tichia lui neagră stătea cocoțată pe o claie de păr sârmos și roșcat. Sub curelușele de piele care îi țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de lucru, când e amenințat mereu cu pușca. Dar Otto nu era tatăl meu. Îl admiram. Îl și compătimeam. Dar nu voiam să îl însoțesc în călătoria lui sentimentală în trecut. Refuzam să urc iar acele trepte spre o lume învăluită în întuneric. Refuzam să îmi pun în primejdie propria persoană și familia pentru aceste amintiri. Doar nu intenționezi să trimiți asta? —De ce nu? Pentru că e o cruzime. — Ar trebui să i se spună. Sunt sigură că ar vrea să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
curajul și se clăti treizeci de secunde cu apă rece, simțindu-se pentru o clipă vioi și pregătit să deschidă un capitol nou al vieții sale, până când prosopul, umed Încă de ieri, de alaltăieri și din zilele de dinainte, Îl Învălui din nou În propriul său miros nocturn, de parcă ar fi fost silit să Îmbrace o cămașă deja purtată. Din baie intră În bucătărie și puse apă la fiert pentru cafea; spălă una din ceștile murdare din chiuvetă, puse În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
distrugând și arzând tot ce le stătea În cale. Apoi piața se goli și nu mai rămaseră decât bucăți de hârtie Îngălbenită care zburau În vânt și se amestecau cu glasul ploii ce cădea de-aici și până pe dealurile Betleemului, Învăluite Într-o ceață cenușie. Unde ești, Efraim? Unde e partea ariană? Și dacă Îi e frig, de ce Îi e? Îl trezi atingerea unei mâini grele și calde. Deschise ochii și văzu mâna brună a tatălui său odihnindu-se pe piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să-ți aduc un brandy. Ești sigur, absolut sigur, că ai luat cina. Lui Fima Îi veni brusc să mintă și să spună nu, fiindcă de fapt murea de foame. Dar preferă să se abțină. Stând În balansoar, Ted se Învălui În tăcere și În fum de pipă. Fără să vrea, lui Fima Îi plăcea mirosul de tutun fin. Observă că Ted Îl privea calm, cu o ușoară curiozitate antropologică. Părea că nu va mișca o sprânceană și nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și el gata să izbucnească În lacrimi și că Îl iubea din tot sufletul pe acest copil ciudat, cu ochelari cu lentile groase și păr alb ca hârtia, Încăpățânarea sa, inteligența sa, aerul de bătrânețe copilăroasă și solitară care Îl Învăluia mereu. Pe Fima Îl durea tot trupul din cauza dorinței Înfrânate de-a smulge din fotoliu mica făptură care hohotea de plâns și de-a o strânge cu putere la piept. Niciodată În viață nu-și dorise să strângă În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din altă lume“. Expresia aramaică antică Îl Înfioră brusc. Ca și când cuvintele Însele ar fi venit de acolo, din alte lumi. Nu trecea nici o mașină. Nici o lumină nu se zărea la ferestrele caselor. Asfaltul pustiu, strălucirea felinarelor, umbrele negre ale pinilor Învăluiți În ploaie de parcă porțile ar fi fost Încuiate pentru totdeauna treziră În Fima o spaimă vagă. De parcă propria sa viață se scurgea aici, sub ochii săi, În ceață și În ger. De parcă cineva agoniza În apropiere, În spatele unuia dintre gardurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Annette Tadmor. Era oare posibil ca din zăpăceală să le fi invitat pe amândouă? Nu găsi prin buzunare nici o fisă de telefon. Continuă deci să meargă cu pași mari pe străzile luminate doar pe alocuri de câte un felinar galben, Învăluit În ceața deasă, amintindu-și de mama sa și gândindu-se că și ei Îi plăcea frigul și ura zilele de vară. Apoi se Întrebă ce-o fi făcând În clipa aia prietenul său Uri Gefen la Roma? Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
convingă pe prim-ministru să se Înfășoare și el În palton și să i se alăture la o plimbare nocturnă și la o discuție de suflet Îndelungată pe străzile Întunecate, pustii, luminate ici și colo de câte un felinar ud, Învăluit În ceață și Întuneric? Ierusalimul e un oraș auster și ascetic pe timp de iarnă. Dar nimic nu e Încă pierdut, domnul meu. De o sută de ani continuă aici prologul pătat de sânge, iar acum putem deschide un capitol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
veghea, iar alteori exact invers, tocmai nesomnul dus la extremă se transforma În cea mai fierbinte dorință a sa. Ajunse la ideea că poate nu era vorba de două stări, ci de trei: somnul, veghea și lumina asta care Îl Învăluia complet, pe dinafară și pe dinăuntru, Încă de la Începutul dimineții. Negăsind un nume potrivit, defini pentru sine lumina aceasta prin cuvintele: A Treia Stare. Și simți că nu era vorba doar de lumina limpede a dealurilor, ci de lumina care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
doar se lipi de trupul ei și puse capul ei pe umărul lui. În loc de „Mi-a fost dor de tine“, spuse, din cauza oboselii, „M-am murdărit de tine1“. Rămaseră culcați, lipiți unul de altul, dar nu Îmbrățișați, căldura trupului său Învăluindu-l pe-al ei și căldura trupului ei Învăluindu-l pe-al lui. Până când ea Îi șopti: Ajunge. Acum fii bun și pleacă. Fima se supuse În tăcere, se ridică, Își găsi paltonul și bău restul celei de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ei pe umărul lui. În loc de „Mi-a fost dor de tine“, spuse, din cauza oboselii, „M-am murdărit de tine1“. Rămaseră culcați, lipiți unul de altul, dar nu Îmbrățișați, căldura trupului său Învăluindu-l pe-al ei și căldura trupului ei Învăluindu-l pe-al lui. Până când ea Îi șopti: Ajunge. Acum fii bun și pleacă. Fima se supuse În tăcere, se ridică, Își găsi paltonul și bău restul celei de-a doua cafele, care se răcise deja, ca și prima. Yael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dintre care multe aveau gravate pe ele cuvântul „Sion“, firmele prăvăliilor și ale atelierelor, elevii de la școlile religioase, agențiile imobiliare, casele de caritate, șirul lăzilor de gunoi din fața clădirilor, dealurile care se vedeau În depărtare printre curțile neîngrijite - totul era Învăluit În diferite nuanțe de cenușiu. Din când În când răzbăteau prin larma obișnuită a străzii sunete străine: dangătele clopotelor din biserici, Înalte și rare, Întretăiate, joase, subțiri, grave sau triste, un difuzor Îndepărtat, ciocane pneumatice și sunetul slab al vreunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
VIIItc "VIII" Betontc "Beton" Pictura de deasupra canapelei, peisajul montan cumpărat de tata în Sils de la un pictor care locuia în aceeași pensiune cu el, reprezenta un șir stâncos întinzându-se deasupra unei suprafețe înghețate până sus, la un munte învăluit în zăpezi și neguri. Tata le explica musafirilor noștri că pictorul era atât de sărac, încât i-a cumpărat tabloul mai mult de milă. Totuși, iubea pictura aceea și noi bănuiam că stânca și ghețarul, zăpada veșnică îi aminteau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ducă. Singura vrajă de care aveam eu nevoie era de natură farmaceutică. Ed luă cheia și cără bagajele sus. Când a deschis ușa, mi-am revizuit atitudinea. Existau toate șansele ca acea cameră să mă vindece de toate relele. Mă învăluia ca o pătură moale, perdelele din cel mai fin voal lăsau lumina soarelui să invadeze camera, luminând tapetul cu motiv floral discret și ilustrațiile cu peisaje marine locale alese cu grijă. Patul era vechi și moale după cum mă avertizase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și pe moarte. Deasupra scâncetelor și vaietelor slabe ale Hildei, culminau două cuvinte rușinoase și grele ca două pete de catran și sânge, pornite cu vrăjmășie din gâtlejul masculului biruitor, în satanicul său galop. Așa cum se frământa el pe canapea, învăluit în umbră, nu-mi amintesc să fi văzut altceva decât pantofii Hildei în legănarea lor prin aer, cu tălpile în sus, aceeași pantofi gotici, ca două pernițe negre și prelungi, în timp ce pe pânza de pe marele șevalet, care masca fereastra dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Albertina părea lângă el o statuie fără greș, în dimensiuni cu adevărat impresionante, dar lipsită de orice trăsătură spirituală. Intrigat și împins mai mult de o curiozitate stranie, bătui la ușa Albertinei, cu zece minute mai târziu. Coridorul pensiunii era învăluit în întuneric. Toată lumea dormea, afară de doamna Pipersberg, din camera căreia răzbea o dâră slabă de lumină. Desigur că se pregătea pentru „rondul de noapte”. „Fac scandal!” mă răstii ciocănind a două oară în geamul mat de la ușa Albertinei. Fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să-i scape din orbite. Copilul nu se putea împăca ușor cu asemenea spectacole. Vladimir Beral cânta la pian faimosul menuet de Paderewsky. Eva îl fredona cu buzele strânse, în timp ce doamna Pipersberg juca în cărți cu bărbații, îmbrăcată decent și învăluită într-o demnitate de veritabilă marchiză. Singură Nora nu ceda insistențelor. Se așeza retrasă, cuminte, îmbrăcată cenușiu sau în culori apropiate de această nuanță, alături de Mariana, o studentă felină, cu părul ca de cânepă, cu toate trăsăturile feței compromise, mlădioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
relaxante pe câmp, după masa de prânz, Însoțiți doar de Chang, Du Maurier Îi povesti lui Henry principalele evenimente din viața sa, o poveste foarte interesantă, cu elemente de mister, romantism, patos și o victorie precară asupra adversităților. Misterul Îi Învăluia În principal numele și originea. Bunicul din partea tatălui fusese un gentilhomme verrier francez - adică, după cum sublinia cu multă grijă nepotul, un gentleman care avea un atelier de sticlărie, și nu un simplu artizan. Îl chema Busson, dar, Într-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fost prieten cu mine, Încă din tristele zile ale studiilor de chimie. Gerald zice că, după cât de multe răsucesc, ar trebui să dea numele meu unei mărci de țigări. Henry se Întrebă lăuntric dacă fumul În care prietenul său se Învăluia atât de des nu-i făcea rău la singurul ochi sănătos. Ca și cum i-ar fi intuit gândul nerostit, Du Maurier spuse: — Am Încercat să mă las, dar pur și simplu nu pot să lucrez fără buruiana asta. — Mai trag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Își exprimase opiniile, plecă. Bucuria lui Henry fu ușor umbrită de această Întâlnire, dar, curând, Balestier și familia Compton sosiră Într-o stare de spirit exuberantă, iar după un pahar sau două de șampanie, balonul de săpun al euforiei Îl Învălui din nou. Le povesti despre nodurile În papură descoperite de Archer și despre aparenta lui indiferență față de primirea extatică, imitând maniera puțin pedantă și lipsită de umor a tânărului, iar ei râseră din toată inima. Necazul cu Archer, observă Balestier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fel În care tatăl lor i se adresase ei, cu ani În urmă, pe aceeași temă - convingându-l să renunțe la ideea de sinucidere În timp ce părea să o recomande. Era dispus să dezvăluie prietenilor adevărata profunzime a disperării care Îl Învăluia? Era dispus să recunoască În fața lumii că jocul era prea greu de jucat? Probabil că nu. Oricum, era o binecuvântare faptul că Alice nu trăise să vadă nedemna prăbușire a tuturor ambițiilor sale teatrale, căci ar fi resimțit dezamăgirea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu suna deloc bine. O să ne bizuim pe ce spune publicul. Te țin la curent. Întorcându-se spre Kensington, regretă impulsul care Îl mânase la teatru. Se simțea supt din nou de vârtejul amețitor, epuizant, de emoții care părea să Învăluie orice proiect teatral, provocând o alternanță nesfârșită de speranță și deznădejde care ucidea sufletul. Ce repede abandonase hotărârile luate după-amiază! Se jură Încă o dată să lase În urmă eșecul, să Își reînnoiască legăturile cu muza literaturii, să Încerce să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ochelarii, ca să nu-l supere pe Scudder, după care se Întoarse la Vechiturile, pe care editorul se arătase oarecum dispus să o ia În considerare pentru publicarea În foileton. Vara indiană se prelungi și În octombrie. O ceață delicată, perlată, Învăluia dealurile dimineața devreme, evaporându-se până la prânz și lăsând cerul curat și limpede, iar noaptea, luna, reflectându-se, croia o cărare argintie pe marea calmă. Cu ceva regret, renunță la mersul pe bicicletă: dealurile din apropiere erau prea abrupte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scoțând parcă la iveală dovezi monstruoase de dezorganizare; s-ar spune că ea l-a prezentat unui continent cu șaptezeci de milioane de locuitori ca pe obiectul unei venerații neegalate până acum de vreun geniu. Demostrațiile și revelațiile l-au Învăluit ca o ronde infernale. S-a trezit prins Într-un vârtej de obsesii, de scrisori aiuritoare și absurde, de reporteri, intruși, invadatori, unii dintre ei relativ inocenți, dar de aceea și mai Înnebunitori, alții cu dorințe de răzbunare care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]