7,542 matches
-
al XVIII-lea a fost martorul a numeroase dezbateri asupra rolului bun]voinței și al egoismului în psihologia uman]: poate explica vreunul dintre aceste concepte comportamentul moral? Convingerile morale sunt rezultatul sentimentului, așa cum sugera Shaftesbury sau al rațiunii, așa cum susțineau adepții dreptului natural? În ambele dezbateri majore era inclus] problemă autonomiei ființei umane. Toate p]rțile implicate în dezbateri erau de acord cu faptul c] virtutea cere că oamenii s] lucreze în slujba binelui celorlalți. Unii suțineau c] acest lucru este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cealalt] abordare subliniaz] egalitatea statutului moral datorit] c]reia interesele fiec]rui individ devin o preocupare comun] sau imparțial]. Acest tratament imparțial este exprimat în convenții care recunosc interesele și statutul moral al fiec]rui individ. Îi voi numi pe adepții teoriei avantajului reciproc „contractualiști hobbesieni”, iar pe cei ai teoriei imparțialit]ții „contractualiști kantieni”, Hobbes și Kant fiind p]rinții celor dou] forme ale teoriei contractualiste. 1. Contractualismul hobbesian: morală că avantaj reciproc Din punctul de vedere al contractualiștilor hobbesieni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
normele etice sunt „artificiale”, Buchanan sugereaz] c] teoreticienii kantieni au eșuat în a g]și o motivație „real]” pentru acțiunea moral]. Dar de ce ar trebui ca motivația pentru a acționa moral s] fie neap]rât una moral]? Pentru Kant și adepții s]i contemporani, c]utarea unei motivații ne-morale pentru acțiunea moral] nu este necesar] - oamenii pot fi motivați s] acționeze moral doar prin înțelegerea motivelor morale de a face astfel. Acest proces poate p]rea „artificial” pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
toți indivizii sunt egoiști în sensul c] acțiunile lor sunt motivate întotdeauna de interesul și binele proprii. Cea de-a doua abordare, care va fi discutat] în urm]toarele secțiuni, consider] egoismul ca fiind un ideal care dicteaz] comportamentul egoist. Adepții egoismului psihologic sunt de acord cu faptul c] oamenii nu acționeaz] întotdeauna în scopul promov]rii sau al protej]rii celui mai de preț bun al lor, iar aceasta pentru c] ar putea s] se însele asupra bunului respectiv, asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care se simt legați într-un fel sau altul; s] ne imagin]m situația în care cineva își doneaz] un rinichi surorii sale cu care nu mai vorbește de câțiva ani sau simplul gest de a dona sânge unui necunoscut. Adepții egoismului psihologic nu ar trebui s] condamne la prima vedere aceste cazuri de comportament altruist, susținând c] ele ar trebui în mod obligatoriu s] conțin] un substrat egoist. E posibil ca un egoist de acest gen s] inventeze adesea o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reia motivul real al comportamentului uman nu poate fi aflat pan] ce nu se descoper] substratul egoist al acțiunii. Utilizarea acestei explicații „realiste” pentru a susține o afirmație general] duce la formarea unui cerc vicios al argumentației. La acest punct, adepții egoismului psihologic ar putea obiectă c] orice comportament presupus altruist este în realitate unul egoist deoarece, la urma urmei, în exemplele anterioare individul a f]cut exact ceea ce a dorit s] fac] (și-a urmat voința proprie). Aceast] obiecție afecteaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau obligatoriu din punct de vedere moral. (intensitatea caracterului prohibitiv va fi dezb]țuț] ulterior) Filosofii numesc aceste perspective „deontologice” (deon în limba greac] însemnând datorie) și le opun celor „teleologice” (de la cuvântul telos care în limba greac] înseamn] scop). Adepții viziunii teleologice resping ideea potrivit c]reia exist] anumite tipuri de acțiuni care sunt corecte sau greșite prin ele însele, ei fiind de p]rere c] aprecierea între cele dou] tipuri de acțiuni se face prin prisma propriilor consecințe. Perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
decât ar fi trebuit. Consecințialismul a fost criticat ca fiind o doctrin] irealist] și impracticabil] deoarece este dificil] stabilirea consecințelor unei anumite alternative de acțiune, cum de altfel este dificil] și stabilirea tuturor consecințelor care decurg din ansamblul acțiunilor cuiva. Adepții consecințialismului consider] c] aceasta nu este o obiecție serioas], iar pe de alt] parte, deontologii arăt] c] și aceast] problem] de natur] practic] poate fi evitat]. Acțiunile sunt greșite tocmai prin natura sau felul lor, motiv pentru care nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
accepta ideea c] prevenirea r]ului ar putea fi un r]u în sine, la fel cum cei care au o viziune mai restrâns] asupra obligațiilor morale (că și deontologii) vor considera c] producerea r]ului poate fi permis]. Un adept al consecințialismului va fi de p]rere c] refuzul de a minți o persoan] în scopul protej]rii altora constituie un r]u condamnabil. Aceasta fiind situația, chiar atunci când oamenii depun eforturi pentru a respecta normele deontologice, ei le vor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Prin urmare se poate afirma c], desi consecințele viitoare ale faptelor s]vârșite de o persoan] sunt importante, exist] și alte lucruri care conteaz] în egal] m]sur]. Consecințialismul nu este atotcuprinz]tor. (Philip Pettit arăt] cum ar reacționa un adept al consecințialismului în secvență a treia, „Principalul argument împotriva consecințialismului”, capitolului 19.) P]rerea general] a lui Ross este aceea c] varietatea lucrurilor importante este mare, astfel încât nu se poate întocmi o list] strict] a aspectelor semnificative din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
promovare a acestor valori. Agentul ar trebui s] respecte valorile respective, deci s] le promoveze. Pe de alt] parte, oponenții consecințialismului afirm] c] cel puțin câteva valori se cer a fi respectate, indiferent dac] ele sunt sau nu promovate ulterior. Adepții consecințialismului percep relația dintre valori și agenți că pe una de natur] instrumental]: agenților li se cere s] efectueze orice acțiune care are proprietatea de a promova o valoare desemnat], chiar și acțiuni care nu reușesc s] o respecte. Oponenții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o posibilitate ce poate fi realizat], probabili]țile sale sunt posibilele modalit]ți de realizare. Noțiunea de probabilitate reia o versiune a noțiunii familiare de consecinț]. Revenind la definirea consecințialismului, putem identifica dou] afirmații în general admise de c]tre adepții teoriei: 1) Orice probabilitate a unei opțiuni, orice direcție pe care ar urma-o lumea ca rezultat al unei opțiuni f]cute, are o valoare determinat], deși poate c] nu în funcție de unicitatea să, de st]rile de valoare realizate aici
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din punctul de vedere al probabilit]ților lor (afirmația 2). Exist] un caracter nedeterminat în afirmația 2, pentru c] nu s-a clarificat cum anume este stabilit] valoarea unei opțiuni de c]tre valorile prognozelor sale. Abordarea obișnuit] prezent] printre adepții consecințialismului, departe de a fi singura posibil], se refer] la folosirea unei opțiuni că joc al hazardului între diferitele prognoze posibile și apoi adaptarea unei proceduri din teoria deciziilor pentru a-i calcula valoarea. Prin aceast] abordare veți afla valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptul c] cea mai bun] opțiune este în mod necesar determinat] de valorile prognozelor sale. Important nu este s] produci bunuri, ci s] r]mai cu mâinile curate. O ultim] precizare asupra teoriei nonconsecințialiste, r]mânând tot în sfera formal]. Adepții teoriei susțin c], împreun] cu st]rile care trebuie mai curând respectate decât promovate, agenul va fi mereu în poziția de a cunoaște cu exactitate dac] o opțiune va avea sau nu una dintre st]rile respective. Confruntat fiind cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate fi respectat] și promovat], în același timp: respectarea ei implic] grijă pentru fericirea celor cu care intrați în contact direct, indiferent de efectele indirecte. Dar, în practic], nu este întotdeauna clar ce anume implic] un atașament din sfera nonconsecințialist]. Adepții teoriei nonconsecințialiste nu ne spun cum s] alegem atunci când nici una dintre opțiunile pe care le avem la dispoziție nu indic] o valoare relevant]. Exist] multe cazuri de acest fel, legate de o stare că aceea a fericirii. De asemenea, exist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unor vieți nevinovate, prevenirea unei catastrofe - și unde nu apar consecințe negative - cand autorit]țile statale susțin tortură. Odat] ce o acțiune de acest tip este relevant] doar în astfel de circumstanțe, ea înceteaz] s] mai fie d]un]toare. Adepții teoriei nonconsecințialismului vor trebui deseori s] apere un r]spuns la fel de neatr]g]tor în asemenea circumstanțe. Poate fi îngrozitor s] torturezi pe cineva, dar la fel de îngrozitor poate fi s] nu faci acest lucru și, în consecinț], o bomb] s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
promovarea fericirii umane, caz în care utilitaristul ar fi îndrept]țiț în alegerea să. Dar aceasta nu înseamn] c] utilitaristul se așteapt] că îndr]gostiții s] își selecteze și s] își monitorizeze avansurile referindu-se la acest scop abstract. Protestul adepților teoriei non consecințialismului fâț] de acest r]spuns const] în negarea faptului c] el este valabil pentru oponenții lor. Ei susțin, spre deosebire de adepții teoriei consecințialiste care consider] c] alegerile unui agent sunt sau nu justificate de promovarea anumitor valori, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
îndr]gostiții s] își selecteze și s] își monitorizeze avansurile referindu-se la acest scop abstract. Protestul adepților teoriei non consecințialismului fâț] de acest r]spuns const] în negarea faptului c] el este valabil pentru oponenții lor. Ei susțin, spre deosebire de adepții teoriei consecințialiste care consider] c] alegerile unui agent sunt sau nu justificate de promovarea anumitor valori, atunci adeptul susține c] agentul moral - agentul care vrea s] se justifice - nu ar trebui s] st]ruiasc] asupra a cât de mult diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teoriei non consecințialismului fâț] de acest r]spuns const] în negarea faptului c] el este valabil pentru oponenții lor. Ei susțin, spre deosebire de adepții teoriei consecințialiste care consider] c] alegerile unui agent sunt sau nu justificate de promovarea anumitor valori, atunci adeptul susține c] agentul moral - agentul care vrea s] se justifice - nu ar trebui s] st]ruiasc] asupra a cât de mult diferitele opțiuni promoveaz] aceste valori. Prin aceast] afirmație, ei sugereaz] c] un astfel de fapt este cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
afectivit]ții naturale, necalculate dinainte. Nu este nevoie s] mai st]ruim asupra acestui aspect. Dar, cu toate c] aspectul discutat mai sus este clar și se aplic] unui num]r foarte mare de cazuri, apare întrebarea dac] nu cumva adepții teoriei consecințelor au avut un demaraj prea lent, cel putin pan] de curând. Iat] și problema: Admițând c] teoria consecințelor este una a justific]rii, nu a deliber]rii, ce diferenț] se face - în politica deliberativ] - prin faptul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
consecințelor au avut un demaraj prea lent, cel putin pan] de curând. Iat] și problema: Admițând c] teoria consecințelor este una a justific]rii, nu a deliber]rii, ce diferenț] se face - în politica deliberativ] - prin faptul de a fi adept al teoriei consecințelor? S] presupunem c] îndr]gostitul din exemplul lui Austin ar deveni utilitarist. Ce fel de politic] ar adopta, știind c], în fiecare acțiune întreprins], nu va apela la avantajele și dezavantajele utilitarismului? R]spunsul oferit de adepții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adept al teoriei consecințelor? S] presupunem c] îndr]gostitul din exemplul lui Austin ar deveni utilitarist. Ce fel de politic] ar adopta, știind c], în fiecare acțiune întreprins], nu va apela la avantajele și dezavantajele utilitarismului? R]spunsul oferit de adepții consecințialismului din zilele noastre este motivat de observația din ultimul subcapitol, si anume c] opțiunile care se cer analizate din punct de vedere al consecințelor - posibilit]țile asupra c]rora un agent are putere de decizie - includ opțiuni care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
drept al celorlalți - ceea ce le ofer] statutul de pilot automat comportamental în situațiile corespunz]toare. Faptul c] seturile de opțiuni cu care se confrunt] agenții includ multe optiuni de acest fel înseamn] c], în situația în care ei ar deveni adepți ai teoriei consecințialiste, aderarea lor la aceast] doctrin] poate avea un efect practic asupra felului în care se comport], f]r] ins] a avea efectul evident nedorit de a-i transforma în permanente calculatoare. Un alt efect ar fi acela
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai bine dac] agenții și-ar p]stră simțurile calculative ascuțite, fiind atenți la fiecare situație, astfel încât ghidarea dup] pilotul automat al st]rii sau principiului s] fie metodă optim] de promovare a valorilor lor? Iar, în acest caz, agentul adept al teoriei consecințelor nu ar trebui s] r]mân] un permanent calculator? Aceasta este o întrebare a c]rei poziție st] în prim-planul discuțiilor contemporane despre consecințe. R]spunsurile adepților acestei teorii sunt variate. Unul ar fi acela c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
promovare a valorilor lor? Iar, în acest caz, agentul adept al teoriei consecințelor nu ar trebui s] r]mân] un permanent calculator? Aceasta este o întrebare a c]rei poziție st] în prim-planul discuțiilor contemporane despre consecințe. R]spunsurile adepților acestei teorii sunt variate. Unul ar fi acela c] agenții sunt atat de failibili, cel puțin în verva procesului de luare a deciziilor, încât monitorizarea calculativ] preconizat] aici ar cauza probabil mai mult r]u decât bine. Un altul ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]