7,836 matches
-
pe țărmul lacului Silvaplana în apropiere de Surlei, "la șase mii de picioare dincolo de om și de timp"118 gândirea eternei reîntoarceri nu îl va mai abandona pe Nietzsche, care își va elabora această concepție, "cel mai înalt enunț al afirmării la care se poate ajunge vreodată", în numeroase fragmente și pe care o va propune în cel puțin alte două importante comunicări publice. Prima în Așa grăit-a Zarathustra, operă care poate fi considerată capodopera lui Nietzsche și care, în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
reîntoarceri, aparenta contradicție în care aceasta se află cu doctrina voinței de putere, dificultatea interpretării sale în semnificația și consecințele cu care aceasta grevează asupra existenței umane și asupra interpretării ontologice a devenirii, erau tot atâția factori care îi împiedicau afirmarea. Va fi nevoie de Heidegger și Löwith, pe tărâmul filozofiei, și apoi de Borges și Kundera, pe cel literar, pentru a pătrunde până la capăt sensul eternei reîntoarceri și a-i dezvălui apartenența esențială la gândirea lui Nietzsche. La cumpăna dintre
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
închinarea tuturor energiilor omenești încercării de salvare prin intermediul acțiunii imanente în lume. Cel care s-a opus cu fermitate acestei teze a fost Blumenberg, care a luat apărarea modernității, susținând că ea nu reprezintă atât secularizarea creștinismului, cât procesul de afirmare autonomă a omului în lume. Odată cu absolutizarea dimensiunii terestre, modernitatea neagă dualismul gnostic, prezent încă în speculația teologică a Evului Mediu târziu, care separă în mod radical lumea de Dumnezeu. Modernitatea, așadar, nu este triumful, ci a doua, și definitivă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
astfel de eveniment a cărui importanță Hegel o surprinde imediat, scriind pe 13 octombrie 1806 prietenului Friedrich Immanuel Niethammer că a încercat o "minunată senzație" admirând în învingătorul de la Jena "sufletul lumii concentrat într-un singur punct" reprezintă pentru Kojève afirmarea la scară mondială a principiilor libertății și egalității, revendicate de la Revoluția franceză și realizate în imperiul întemeiat de Napoleon, l'État universel et homogène, prin care istoria ajunge la sfârșit și se termină. Fenomenologia spiritului descrie procesul prin intermediul căruia omul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
progresului (Die Säkulariesirung des Fortschritts, 1967) și Sfârșitul istoriei? (Ende der Geschichte?, 1974) și o completează cu considerații asupra stazei politicii mondiale. Ca factori decisivi pentru apariția acestui fenomen, el indică instaurarea echilibrului dintre cele două superputeri și mai ales afirmarea imperiului planetar al civilizației tehnologice: mobilizarea totală a resurselor tehnice și de lucru ridicată la rang de permanență. Acest lucru înseamnă mai cu seamă diminuarea posibilității a ceea ce este nou și diferit, faptul că civilizația tehnologico-industrială a ajuns de acum
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
se reflecte în gândirea epocii și, ca atare, în modul în care termenul de "cultură" avea să fie folosit. În Germania, reprezentanții intelectualității, identificați de acum ca portdrapelul conștiinței naționale, sunt preocupați de consolidarea unității culturale a națiunii și de afirmarea caracterului său unic și distinctiv. Cultura va servi pentru proclamarea identității naționale și, în special, pentru afirmarea superiorității acesteia. Unul dintre reprezentanții intelectualității germane, Johann G. Herder, în lucrarea O altă filosofie a istoriei (1774), susținea ideea diversității culturilor, combătând
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
fie folosit. În Germania, reprezentanții intelectualității, identificați de acum ca portdrapelul conștiinței naționale, sunt preocupați de consolidarea unității culturale a națiunii și de afirmarea caracterului său unic și distinctiv. Cultura va servi pentru proclamarea identității naționale și, în special, pentru afirmarea superiorității acesteia. Unul dintre reprezentanții intelectualității germane, Johann G. Herder, în lucrarea O altă filosofie a istoriei (1774), susținea ideea diversității culturilor, combătând astfel ideea iluministă a unui culturi unice, ce uniformiza culturile naționale. "Herder este cel care ne-a
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
în teoria sociologică, în special pentru explicarea anumitor probleme sociale și pentru a realiza predicții despre viitoare probleme sociale. Conflictele dintre adolescenți și părinți pot fi explicate prin trimitere la teoriile psihosociologice, care vorbesc despre dorința de autonomie și de afirmare a adolescentului sau putem face trimitere la decalajul cultural, dat de faptul că pentru tineri tehnologia (internetul, în special) a devenit o parte esențială pentru stilul lor de viață, iar părinții încearcă să le restricționeze accesul la tehnologie, pe care
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
aspectele distinctive ale teoriei culturale weberiene sunt ideile religioase, noțiunile teologice despre mântuire și rolul crucial al eforturilor spre mântuire, așa cum sunt ele definite de curentele ascetice și mistice"126. Relativismului și subiectivismului filosofiei nietzscheene și teoriei sociale weberiene datorăm afirmarea de mai târziu, ca o reacție critică, a concepției privind obiectivitatea valorilor culturale și morale. Date relevante pentru înțelegerea parcursului științific al termenului de "valoare" ne oferă și opera lui Alexis de Tocqueville (care acum este considerat un precursor al
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
atunci când cererea anumitor bunuri ajunge să crească odată cu prețul acestora și să scadă când prețurile se reduc. Cel care procedează în felul acesta nu este interesat doar de dobândirea unor bunuri și de folosirea practică a acestora, ci și de afirmarea distincției lui sociale. Comportamentul este unul ostentativ și caută să asigure apartenența la un grup sau o categorie socială exclusiviste. În întreaga lume există magazine de lux, unde produsele au prețuri exorbitante, chiar și pentru articole simple și mici, cum
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
ediția a II-a, McGraw-Hill, New York. Ibrăileanu, Garabet, "Curs de istorie a literaturii române moderne", 1911, în G. Ibrăileanu, Cugetări, antologie, prefață, indice bibliografic și indice tematic de Sergiu Selian, Editura Albatros, București, 1989. Iorga, Nicolae, Hotare și spații naționale. Afirmarea vitalității românești, Editura Porto-Franco, Galați, 1996 Kamau, C., "Strategising Impression Management in Corporations: Cultural Knowledge as Capital", în D. Harorimana (Ed), Cultural Implications of Knowledge Sharing, Management and Transfer: Identifying Competitive Advantage, Southampton Solent University, UK, 2009. Kapferer, Jean-Noel, Zvonurile
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
evidențierea perfectibilității unui lucru, nu a perfecțiunii acestuia; 90 p. 101, r. 23 25 : „rugăm pe criticul nepărtinitoriu și conștiincios să ne puie în vedere îndreptările cuvenite, spre a ține seama de ele la ediția viitoare” acceptarea criticelor obiective și afirmarea necesității acestora în vederea progresului; r. 28 31 : „și acolo dă de mâna lui Dumnezeu cea nevăzută, care, dacă nu ne-ar fi găurit pielea în dreptul ochilor, nu ne-am putea vedea greșelile unii altora” - chiar și conștientizarea greșelilor săvârșite de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
perioada tinereții sau a adolescenței târzii au rezolvat problema în proporție mai mare. Ei sunt capabili de gândire abstractă, de analiza critică a doctrinelor filosofice și politice și câteodată, de elaborarea unor teorii proprii care să reformeze societatea. II.7 Afirmarea personalității la adolescenți Traiectoria construcției personalității nu este lină, fără contradicții, ci cunoaște momente de puseu, de stagnare și chiar de discontinuitate. În această construcție există etape critice, manifestate prin puternice contradicții interne. O astfel de etapă critică, poate cea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
și alți autori, un intens proces de autoanaliză și autoevaluare, de raportare la un ideal de viață și de integrare socială. Precumpănitor în această etapă este, cum subliniază și Erikson (1959), sentimentul identității, mai ales acela al personalitate și la afirmarea și integrarea lui profesională și socială. De aceea, în adolescență dezvoltarea psihică cunoaște cea mai amplă dinamică. Personalitatea este, în această etapă de vârstă, „în linii mari constituită (atenție, în linii mari, deci nu în totalitate, nu integral), ea dispunând
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
este perioada când individul pare intens preocupat de cunoașterea cât mai detaliată a propriilor posibilități pentru a se încadra adecvat în viața profesională și socială. Ea constituie vârsta ce se caracterizează prin cristalizarea intereselor profesionale, dobândirea independenței și autonomiei personale, afirmarea puternică a valorii proprii. O altă transformare profundă pe care o suferă individul aflat la vârsta adolescenței o reprezintă afirmarea personalității. Întrebarea pe care apare cel mai des este Cine sunt eu? Pentru a răspunde la ea este nevoie de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
în viața profesională și socială. Ea constituie vârsta ce se caracterizează prin cristalizarea intereselor profesionale, dobândirea independenței și autonomiei personale, afirmarea puternică a valorii proprii. O altă transformare profundă pe care o suferă individul aflat la vârsta adolescenței o reprezintă afirmarea personalității. Întrebarea pe care apare cel mai des este Cine sunt eu? Pentru a răspunde la ea este nevoie de un proces de căutare a identității pentru a descoperi unicitatea fiecărui individ, setul său particular de atitudini, credințe, abilități. Întrebarea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
p. 327) Răspunsurile adulților la aceste comportamente îi fac pe adolescenți să se gândească la propria lor identitate, la relațiile pe care le formează cu adulții, la rolurile pe care le au de îndeplinit în societate. Un loc central în afirmarea personalității adolescenților îl are motivația. Aceasta influențează atât acțiunile spontane, cât și pe cele voluntare. La această etapă de vârstă se vorbește despre interese superioare, care sunt o formă specifică a motivației (I. Dumitrescu, 1980, p. 211). Interesele constituie orientarea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
săvârșite de adolescenți, acestea au fost ierarhizate astfel: 1. Este frumos să faci o faptă morală; 2. Dă satisfacții personale; 3. Dă satisfacție profesorilor; 4. Este o datorie socială; 5. Altfel voi suporta consecințe negative; 6. Este o formă de afirmare a personalității; 7. Este o tradiție în scoală, în familie. Concluzia care rezultă este că tendința de afirmare a personalității se manifestă chiar și în motivarea faptelor morale. II. 8 Dificultatea activității educative cu adolescenții Într-o lucrare publicată în
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
satisfacții personale; 3. Dă satisfacție profesorilor; 4. Este o datorie socială; 5. Altfel voi suporta consecințe negative; 6. Este o formă de afirmare a personalității; 7. Este o tradiție în scoală, în familie. Concluzia care rezultă este că tendința de afirmare a personalității se manifestă chiar și în motivarea faptelor morale. II. 8 Dificultatea activității educative cu adolescenții Într-o lucrare publicată în 1975, I. Dumitrescu și N. Andrei prezintă câteva repere, originale, am putea spune, privind orientarea activității educative cu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
să fie conștient că toate acțiunile, atitudinile sale se au ecou pozitiv sau negativ asupra elevilor, a conduitei acestora. Dacă elevii sunt adolescenți, responsabilitatea profesorului este cu atât mai mare. II.8.2 Însoțire, nu tutelare Din cauza pronunțatei tendințe de afirmare a personalității, adolescența este vârsta la care educația este cel mai greu acceptată. Pentru „acceptarea” ei adolescenții au nevoie să găsească educatori pe măsura așteptărilor lor: „să impresioneze printr-un larg orizont de cunoștințe și o conduită ireproșabilă nu numai
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
și împărțirea componențelor, la recunoașterea și la apărarea drepturilor celuilalt, ca și la ajutorul reciproc (P. Dasen, C. Perregaux, M. Rey, 1999, p. 185). Dar cum se ajunge de la solidaritate la autonomie? Puntea de legătură este interculturalitatea. „Autonomia nu însemnă afirmarea zgomotoasă a sinelui. Ea înseamnă aptitudinea interioară a individului de a căuta un sens vieții sale. Orice societate depinde, atât în ceea ce privește existența cât și dezvoltarea sa de un echilibru între afirmarea de sine a individului și interesul colectiv. Realizarea acestui
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
autonomie? Puntea de legătură este interculturalitatea. „Autonomia nu însemnă afirmarea zgomotoasă a sinelui. Ea înseamnă aptitudinea interioară a individului de a căuta un sens vieții sale. Orice societate depinde, atât în ceea ce privește existența cât și dezvoltarea sa de un echilibru între afirmarea de sine a individului și interesul colectiv. Realizarea acestui echilibru duce la o cunoștință crescută a libertății interioare și constituie baza unui sentiment de identitate și de respect de sine, de respect al celuilalt“ ( B. Bettelheim apud C. Liesse, 2000
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
se urmărește obținerea unor rezultate bune, cu minimum de mijloace materiale și timp; b. Principiul corelării interdisciplinare privind disciplinele înrudite (literatură, muzică, geografie, biologieă pein care stimulăm activitatea creatoare și transferul de cunoștințe; c. Principiul libertății înțelese folosit în scopul afirmării neîngrădite a capacităților creatoare ale elevilor; d. Principiul controlului și autocontrolului se referă la dezvoltarea spiritului critic și autocriric, dar și de a face aprecieri de valoare și gust artistic. În ultimii ani s-au făcut numeroase cercetări privind îmbunătățirea
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
coordona informațiile, de capacitatea de a opera cu esențialul în contexte diferite, de strategii suple, flexibile, raționale, bazate pe găsirea unor formule economicoase de lucru și de utilizarea inteligentă a știutului pentru aflarea neștiutului. Un intens teren de încercare, dezvoltare, afirmare și îmbogățire a potențelor cognitive și creatoare ale elevului din clasa a treia îl oferă disciplina matematică. „Introducerea în circuitul învățării matematicii din clasa a treia a cunoștințelor despre operațiile de înmulțire și împărțire, face să crească indicele de combinație
Jocul didactic matematic : metodă eficientă în învăţarea matematicii în ciclul primar by Cristina Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1256_a_2007]
-
niciodată. Într-o analiză a miturilor emblematice, Willem Frijhoff definește mitul istoric drept o narațiune sau ficțiune intenționată și care exprimă percepția pe care indivizii o au despre semnificația istorică a unor evenimente și întâmplări și care are drept scop afirmarea sensului identității comunității respective 256. Din acest punct de vedere, miturile nu sunt ficțiuni întâmplătoare și trebuie privite ca un obiect aparte de studiu al istoriei și culturii. Laura Cruz și Willem Frijhoff evidențiază în volumul Myth in History, History
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]