6,798 matches
-
caz n-avea de ce să-mi pară rău: prelungeam întîlnirea cu o oră în plus. Mihaela arăta tot timpul o veselie și o exuberanță aproape neobișnuită. Parcă adunase toată primăvara în ea. Vorbea însuflețit, râdea zglobiu de toate lucrurile, se agăța sprintenă de crengi, alerga pe alei și făcea o mulțime de ștrengării fermecătoare. Părea o Mihaela nouă cu însușiri noi, care n-avea nici o asemănare cu cealaltă pe care o cunoscusem până atunci. ― Știi, Aimée, că mă mut? ― A! slobozi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bărbații din tren. ― Și tu, Cassanova, pe toate femeile de pe glob. Amândoi am izbucnit în râs, ca la poruncă, după aceea am râs de ceai, de lămâie, de unt, de nasul ascuțit al unei doamne de alături, de o reclamă agățată pe perete. Toate lucrurile, oricât de serioase ar fi fost, dacă ne ieșeau în drumul ochilor, erau pentru noi motive de râs nesfârșit. ― Ce drăguți sânt tinerii aceștia, am auzit pe o doamnă spunând în spatele meu. Exclamația surprinsă ne îndemnă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
clădi cu ajutorul ei cele ce aveau să urmeze. În timpul înveninatei noastre discuții, făcând un gest cu mâna ca să subliniez o frază, am atins involuntar pălăria mea din cuier, care se rostogoli pe jos. Am ridicat-o și fără să o agăț la loc, am pus-o pe cap. Acest gest îmi dădu ideea plecării, singura soluție care curma cearta fără ca vreunul din noi să fi avut aerul că cedează. Am plecat demonstrativ, evitând să trântesc ușa, deși tare aș fi avut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mocirlă. Dar am vorbit prea mult și nu-mi face bine. Te rog să pleci. Nu numai că-mi pierise cu desăvârșire buna dispoziție, dar simțeam că-mi fuge pământul de sub picioare. Ca un disperat, care în clipa primejdiei se agață de un pai, așa m-am agățat de o frază pe care o citisem cândva. Credeam că va face efect.) ― Nu voi pleca de aici până nu voi simți în tine pe mica mea Aimée de odinioară. ― Aceea a murit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu-mi face bine. Te rog să pleci. Nu numai că-mi pierise cu desăvârșire buna dispoziție, dar simțeam că-mi fuge pământul de sub picioare. Ca un disperat, care în clipa primejdiei se agață de un pai, așa m-am agățat de o frază pe care o citisem cândva. Credeam că va face efect.) ― Nu voi pleca de aici până nu voi simți în tine pe mica mea Aimée de odinioară. ― Aceea a murit. Din cenușa ei s-a născut alta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ei. ― Nu, a țipat Alexa ca mușcată de șarpe. Nu te duce! Nu trebuie să te duci! Mai ales acum! ― Nu-ți fie teamă: n-are să se întîmple nimic. Nu vezi cât sânt de calm? Ou toate asigurările, ea se agăță îngrozită de brațul meu: ― Nu, Tudor, ascultă-mă, ai să regreți. Fă cum îți spun. ― De ce? Pentru care motiv te împotrivești așa? ― Sânt convinsă că e mai prudent. Mâine, da, poți să faci ce vrei. Lasă măcar să treacă o noapte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în primul moment am crezut că ești chiar tu. Avea trăsăturile tale, ochii, nasul, chiar aerul tău. Poate exageram, fiindcă eram plină de tine, totuși asemănarea părea de necrezut. N-am așteptat decât să-mi spună două vorbe ca să mă agăț de brațul lui, ca cea din urmă prostituată. Ce proces s-a petrecut fulgerător în conștiința mea, ca să mă arunc orbește în aventura aceea vulgară? Femeile învinse de viață au uneori o sete nebună de a cădea tot mai jos
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca aerul și lumina. Cine ar putea să-mi smulgă rădăcinile ei crescute până în adâncurile mele cele mai insondabile? Iubirile mari sânt tocmai acelea de care te îndoiești mai mult. Totuși, în rânduiala aceasta cuminte a morții, un gând se agață timid de viață. A tras un colț de umbră și mi-a luminat drumul pe care l-aș fi străbătut de aici înainte: politica, profesoratul, căsnicia. Mi-a arătat perspectivele, bucuriile, victoriile care mă așteptau. Degeaba! Toate îmi par șterse
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de ploi nesfârșite, acum este liniștită și resemnată sub greutatea stratului de zăpadă. Nicio adiere de vânt nu atinge peisajul ce se brodează în jur, fir cu fir... astfel îmi pare că privesc - nestingherită de nimeni - la un tablou măreț, agățat pe un perete imens de gheață. A nins mult, cu fulgi mari, ce se poticneau în propria manta pufoasă, motiv pentru care zăpada căzută a acoperit toate meleagurile, acestea ostenind a mai ține piept furiei albului. Copacii golași și triști
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
și era cât o gămălie de ac. Se chinuia să coboare de pe planta care l-a găzduit în primele lui secunde de viață. A fost cât pe ce să cadă într-o baltă făcută de ploile primăverii, dar a rămas agățat de pânza sa lipicioasă și strălucitoare, care era mai subțire decât un fir de păr. Vântul l-a purtat în zări și în depărtări, ducându-l către un tărâm îndepărtat. Dintr-un sat a ajuns pe câmp. Căzut în iarba
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Pentru asta-ți mulțumesc Și să știi că te iubesc! Brașoveanu Ana-Maria Școala Gimnazială Ruginoasa 1 Martie 1 Martie a venit, Primăvara a sosit, Să ne-aducă nouă-n dar, Mărțișorul năzdrăvan! Mărțișorul cel haios, Împletit în alb și roș, Agățat de mititei Și de toți colegii mei! Ghiocelul Vestitorul primăverii A ieșit de prin nămeți, Să aducă ajutorul Copilașilor deștepți. Ei oferă ghiocei Tuturor mămicilor; Să le spună ”mulțumesc” Și un mare ”te iubesc”! Panciuc Cosmina - Gabriela Școala Gimnazială Dumbrăvița
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
buzunar ca la melc. Aha. Vrei să treci la sovietici. Te aranjăm noi. Și m-au aranjat la masă. Mâncare ca lumea, nu ca la spital. Văzând că-mi place, plutonierul mi-a spus că-s nebun de mă tot agăț de învățământ. Fă armata, dom'le, și te reangajezi ca sub ofițer! Aha. Nu te ia că ai debilitate?! Păcat. Mare păcat. Are verișoara o nepoată frumoasă, cam curvuștină, dar cu avere. Păcat, mă, păcat. După două zile de arest
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dus. Când am revenit la Marineanca, am făcut schimb de instrumente diplomatice cu soția. Eu i-am predat un foarte frumos costum național de Rucăr iar ea mi-a arătat livada proaspăt înființată. Totul bine și frumos dar școala stătea agățată de cer și cele patru puncte cardinale, golașă, adică lipsită de gard. Când era noroi, ca să fie mai bine, sătenii treceau direct prin fața geamurilor, spre bucuria copiilor plictisiți de învățătură. Și iată-ne la sfat desigur cu aceeași minunați delegați
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aveam vârstă, nu mai aveam amintiri. Trăiam, cu întregile mele resurse, într-un prezent, parcă, fără sfârșit. Acum, mă bate gândul că unicul timp real este trecutul. Viitorul nu există, iar prezentul, în chiar clipa în care vrei să te agăți de el, se preface în trecut. Ca valurile care spală nisipul... Mi-ar prinde bine acum puțină "nepenthe", băutura magică împotriva tristeții folosită de vechii greci (cu destul succes, probabil, de vreme ce o beau nu numai muritorii de rând, ci - dacă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
început "scuturăturile". Goluri de aer, vântul, norii prin care trece avionul sau alte perturbații meteorologice provoacă zgâlțâituri violente și prăbușiri care îmi dau emoții. De câte ori văd aprinzîndu-se avertismentul luminos "Legați-vă centurile de siguranță", mă crispez. Ca ultimul superstițios, mă agăț de orice gând care poate să-mi insufle curaj. S-a înnoptat, afară e întuneric beznă și urmăresc cum lumina de la capătul aripei clipește ca un girofar. Noroc că nu sunt fulgere. Comandantul Airbus-ului cu care am venit la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
căldură, ne repezim să ne răcorim în piscina din apropierea barăcilor. Înot mai mult pe spate ca să pot privi cerul decolorat al deșertului. Câțiva lilieci dau ocol deasupra, ceea ce o face pe Blandiana să se sperie că i s-ar putea agăța în păr. Ca să prevină o asemenea eventualitate iese din piscină. Din solidaritate, Băcanu renunță și el. Eu mai înot vreun sfert de oră, după care, răcorit, mă apuc să "studiez" mai atent oaza, unde ne găsim. În fața celor două barăci
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pedepsirii lui Saddam Hussein se succedau cu cele împotriva războiului. De a doua zi, însă, n-a mai existat nici o manifestație. În schimb, în aproape toate vitrinele se vedeau afișe pe care scria: "Suntem alături de trupele noastre". În pomi, erau agățate panglici galbene, care exprimau același mesaj. Și nenumărați pietoni purtau la butonieră o cocardă galbenă. Atunci m-am convins că patriotismul american nu-i o vorbă goală. Diferențele între irlandezi, italieni, portoricani etc, dispăruseră. Cu toții deveniseră "americani". 4 septembrie Bostonul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe care va trebui să ridici propria mănăstire”. în numele lui Dumnezeu, Seine a ocupat acel teren virgin. A tăiat două ramuri tinere, pe care le-a plantat în pământul reavăn și gras. A înfipt sulița lângă ele și a agățat crucea pe care o purta la gât de acele ramuri. A îngenunchiat și a început să cânte, cu voce caldă, un imn înălțător. Era semnul de recunoștință față de Dumnezeu, care i-a arătat calea prin glasul clopotului de mănăstire. Un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
sunt de mult aici. Se află la mii de kilometri, în Java, insula îndepărtată. Se roagă la acei zei indonezieni cu chipurile strâmbe cu care și-au împodobit toate vitrinele și care rătăcesc chiar acum deasupra noastră, înainte de a se agăța, ca niște magnifice maimuțe, de firme și de acoperișurile în trepte, amintindu-le acestor coloni nostalgici că Olanda nu-i numai Europa negustorilor, ci și marea, marea care duce către Cipango, către insulele unde oamenii mor nebuni și fericiți. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cuvinte, spre a spune așa, niciodată în realități. Cărți citite în grabă, prieteni iubiți în grabă, orașe străine străbătute în grabă, femei posedate în grabă: tot atâtea gesturi izvorâte din plictiseală sau din distracție. Oamenii mă urmau, încercau să se agațe, dar nu aveau de ce și erau nenorociți. Ei. Căci eu uitam. Nu mi-am amintit niciodată decât de mine însumi. Treptat, memoria mi-a revenit totuși. Sau, mai bine-zis, m-am dus eu către ea și astfel am aflat amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
client care vine des la "Mexico-City" și pe care l-ați văzut acum câteva seri i l-a vândut într-o seară de beție gorilei, pentru o sticlă de băutură. Mai întâi, l-am sfătuit pe prietenul nostru să-l agațe la loc potrivit și, vreme îndelungată, în timp ce erau căutați în lumea întreagă, cucernicii noștri judecători au tronat la "Mexico-City", peste bețivi și proxeneți. Apoi, la cererea mea, gorila mi l-a dat în păstrare. La început, nu prea voia, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
două verigi la cele două capete ale pieptarului. 17. Apoi cele două lănțișoare împletite, de aur, le-au vîrît în cele două verigi de la cele două capete ale pieptarului, 18. iar celelalte două capete ale celor două lănțișoare le-au agățat de cele două ferecături și le-au pus pe umărarii efodului în partea dinainte. 19. Au mai făcut două verigi de aur, pe care le-au pus la cele două capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinăuntru dinspre efod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
noastre mănăstiri...două moșii...Rânzești și Averești,...care închinări vor rămâne stăpâniri adevărate...ale acestei...mănăstiri de curând zidită, a Sfântului Nicolae ce i se zice din Țarină.” „Iași 7103 (1595).” Când am terminat de citit, am rămas cu gândul agățat de spusele lui Grigore Ureche în „Letopisețul Țării Moldovei” despre Aron vodă... Glasul călugărului, venit pe neașteptate, m-a scos din visare: „La ce te gândești, fiule?” Mă gândeam la cele spuse de Grigore Ureche despre Aron vodă și ctitoria
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fapt de o bogăție de mori mănăstirești, iaca încă una, părinte. Și nu-i prea departe de cele despre care am povestit. „Îi drept că pe acele vremuri era deajuns un iaz, că îndata mare în coada lui se și agăța o moară. Era un pârâu? Hopa și moara...Așa erau vremurile. Acum despre ce moară mai este vorba?” De fapt, este vorba despre un loc de moară; dar când spui „loc de moară” poți fi sigur că va veni și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de fată să-i afle adresa și să-i cadă plocon într-o zi. Ar fi dat-o de-a dura pe scară, dar prefera să nu fie nevoie. Sia îi cunoștea și indulgența și cravașa. De s-ar fi agățat de el, ar fi trebuit s-o bruscheze, și nu vroia. Să-i scrie îi era lene. Slova îi era încă nesuferită și suspectă. Nu-i plăceau documentele. Se bizuia pe împrejurări. Lică avea mare încredere în regia norocului. Prevenise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]