KorAP: Find »[drukola/base=alee & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...170 171 172 ...528 >

13,186 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

deschis și așezat pe o tavă de tablă pusă pe patul pliant, strâns și acoperit. Santa luă în mână fotografia de pe cămin, care reprezenta o bătrână cu expresie dușmănoasă, îmbrăcată în rochie neagră și cu ciorapi negri, stând pe o alee întunecoasă acoperită cu cochilii de stridii. — Biata maică-mea! spuse Santa cu sentiment, dând fotografiei un sărut sonor și umed. Petele unsuroase care acopereau sticla fotografiei indicau frecvența acestui atac afectuos. Nu ți-a fost ușor, fetițo! De pe fotografia la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
frecvența acestui atac afectuos. Nu ți-a fost ușor, fetițo! De pe fotografia la minut, cărbunii mici și negri ai ochilor sicilieni priveau aproape însuflețiți la Santa. Singura poză a ta pe care o am, măicuță. Păcat că ești acolo, pe alee. Nemernicia lucrurilor o făcu pe Santa să suspine și trânti fotografia pe polița de deasupra căminului, alături de o cupă cu fructe de ceară, un buchet de flori de hârtie, o statuetă a Fecioarei Măria și una a copilului Isus, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mai auzit pe nimeni să vrea rege. — Te rog! Ignatius bătu cu pumnul în mușamaua de pe masa din bucătărie. Mătură veranda, du-te în vizită la domnișoara Annie, cheam-o pe amica ta Battaglia, exersează cu mingea de popice afară pe alee. Lasă-mă în pace! Sunt într-un ciclu foarte prost. — Ce-i aia „ciclu“? — Dacă nu încetezi să mă sâcâi, am să botez prora Plymouth-ului tău hârbuit cu sticla de vin din cuptor, amenință Ignatius. — Te-ai bătut c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
acest ciclu vicios? Citise într-un ziar de dimineață că o asociație artistică de femei deschisese o expoziție de pictură în Pirate’s Alley. Închipuindu-și că exponatele jignesc suficient bunul-gust ca să-l intereseze un timp, își împinse căruciorul pe aleea pietruită îndreptându-se spre diversele lucrări de artă care atârnau de stâlpii gardului din spatele catedralei. În partea din față a căruciorului, în încercând să atragă clienții din Cartier, Ignatius lipise o coală de hârtie Big Chief pe care scrisese cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
partea din față a căruciorului, în încercând să atragă clienții din Cartier, Ignatius lipise o coală de hârtie Big Chief pe care scrisese cu cretă colorată: DOISPREZECE ȚOLI (12) DE PARADIS. Până în momentul acela nimeni nu reacționase la acest anunț. Aleea era plină de doamne bine îmbrăcate, cu pălării mari. Ignatius intră cu partea din față a căruciorului în mijlocul lor și înaintă împingându-l. O femeie citi anunțul de pe coală și începu să țipe, îndemnându-și tovarășele să se dea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
și să-mi cereți iertare pentru ceea ce am văzut aici pe gard. — E clar că orașul se duce de râpă, dacă unul ca ăsta e lăsat să umble liber pe străzi, spuse o femeie, în timp ce Ignatius se îndepărta legănat pe alee. Ignatius fu mirat să simtă o pietricică lovindu-l în cap pe la spate. Furios, împinse mai departe căruciorul până ajunse aproape de capătul aleii. Acolo lăsă căruciorul pe o cărăruie, ca să nu se vadă. Îl dureau picioarele și în timp ce se odihnea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ăsta e lăsat să umble liber pe străzi, spuse o femeie, în timp ce Ignatius se îndepărta legănat pe alee. Ignatius fu mirat să simtă o pietricică lovindu-l în cap pe la spate. Furios, împinse mai departe căruciorul până ajunse aproape de capătul aleii. Acolo lăsă căruciorul pe o cărăruie, ca să nu se vadă. Îl dureau picioarele și în timp ce se odihnea nu voia să-l deranjeze nimeni, cerându-i un cârnat. Deși negustoria mergea cât se poate de prost, erau momente în care omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
faci în costumul acesta bizar? Arăți ca Charles Laughton costumat în Regina Țiganilor. Pe cine vrei să întruchipezi? Vreau și eu să știu. Pleacă de aici, filfizonule. Ignatius râgâi și eliminarea gazelor sale din stomac răsună cu ecou printre zidurile aleii. Asociația artistică a doamnelor își întoarse pălăriile în direcția de unde se auzise sunetul vulcanic. Ignatius privi lung la sacoul de catifea bej al tânărului, la sveterul de cașmir și la bucla blondă de păr care cădea peste fruntea feței sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
începu să lovească gambele din fața lui cu arma de plastic. Tânărul, chicotind, țopăia în dreapta și în stânga, ca să evite loviturile. Mișcările lui sprintene îi făceau să fie o țintă dificilă. În cele din urmă se îndepărtă în pas de dans pe alee, fluturând din mână spre Ignatius. Acesta apucă una din cizmele lui ca de elefant și o aruncă spre tânărul ce făcea piruete. — Aa! strigă acesta. Prinse cizma și o aruncă îndărăt spre Ignatius, lovindu-l drept în față. — O, Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
piept cu sabia lui din plastic. — Ține asta, nerușinatule, strigă Ignatius, înfigându-și sabia îi sveterul de cașmir. Vârful sabiei se rupse și căzu pe dalele de piatră. — Ce faci! strigă tânărul. Îmi rupi sveterul, nebunule. La celălalt capăt al aleii, femeile din asociația artistică strângeau tablourile de pe gard și își pliau scaunele de aluminiu ca niște arabi care se pregătesc să o ia din loc. Expoziția lor anuală în aer liber fusese un eșec. — Eu sunt sabia care răzbună bunul-gust

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
loc. Expoziția lor anuală în aer liber fusese un eșec. — Eu sunt sabia care răzbună bunul-gust și decența, spuse Ignatius cu voce ridicată. În timp ce lovea la întâmplare în sveter, cu sabia lui ruptă, femeile începură să iasă grăbite prin capătul aleii care dădea în Royal Street. Câteva întârziate trăgeau panicate de magnoliile și cameliile lor. — De ce naiba m-am oprit să stau de vorbă cu tine, nebunule? se întrebă tânărul, într-o șoaptă furioasă. E sveterul meu cel mai fin! — Târâtură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să ne găsească vinovați pe amândoi. — Bestie revoltătoare! — De ce nu te duci să iei parte la vreuna dintre distracțiile dubioase care te atrag? Ignatius râgâi. Uite, pe Chartres Street trece încet un marinar. Pare foarte singur. Tânărul privi spre capătul aleii care dădea în Chartres Street. — Ăla? spuse el. Nu-i decât Timmy. — Timmy? întrebă supărat Ignatius. Îl cunoști? — Desigur, răspunse tânărul cu o voce grea de plictiseală. E unul dintre cei mai buni și mai vechi prieteni ai mei. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cu că așa ceva urma să se întâmple! Statele Unite sunt probabil complet fără apărare. Tânărul și cu marinarul își făcură semne prietenești cu mâna, apoi marinarul ieși din raza lor vizuală, cotind în fața catedralei. Cu câțiva pași în urma lui, la capătul Aleii Piratului, apăru și agentul de stradă Mancuso, purtând beretă și barbișon. — Ia te uită, strigă vesel tânărul, privindu-l pe Mancuso care-l urmărea pe marinar. E minunea aceea de polițist. Cum de nu-și dau seama că nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Și cei care îl arestau! Era de-a dreptul irezistibil. Dar suntem mult prea fericiți să-l avem din nou printre noi. Nimeni nu va îndrăzni să-i facă vreun rău. Pe curând, țiganco! Dorian o porni vioi spre capătul aleii ca să-l găsească pe marinarul decadent. Ignatius privea spre Royal Street, întrebându-se ce s-a mai întâmplat cu asociația femeilor. Se îndreptă cu pași tărăgănați spre cărăruia unde își ascunsese căruciorul. Își pregăti un crenvurșt și se rugă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
înapoi cartea, apoi își adună pachetele și ieși pe Chartres Street. Un marinar care stătea sprijinit de un felinar îi făcu cu ochiul. George îi răspunse făcând un gest obscen cu mâinile sale tatuate și trecu mai departe. Ajungând în dreptul Aleii Piratului, auzi niște țipete. Acolo, pe alee, trăsnitul acela de vânzător de crenvurști încerca să-l înjunghie cu o sabie din plastic pe un homosexual. Vânzătorul își ieșise complet din fire. George se opri o clipă ca să privească eșarfa și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ieși pe Chartres Street. Un marinar care stătea sprijinit de un felinar îi făcu cu ochiul. George îi răspunse făcând un gest obscen cu mâinile sale tatuate și trecu mai departe. Ajungând în dreptul Aleii Piratului, auzi niște țipete. Acolo, pe alee, trăsnitul acela de vânzător de crenvurști încerca să-l înjunghie cu o sabie din plastic pe un homosexual. Vânzătorul își ieșise complet din fire. George se opri o clipă ca să privească eșarfa și cercelul care se clătinau și săltau în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
coboară din nori, fato, porunci Santa. Claude te-ntreabă dacă-ți place să gătești. Mda, minți doamna Reilly. Îmi place să gătesc. Da’ câteodată se face groaznic de cald în bucătăria aia, mai ales vara. Nu vine destul aer de pe aleea din față. Iar lui Ignatius nu-i place mâncarea gătită. Lui dacă-i dai o sticlă de bere și o farfurie plină cu prăjituri cumpărate-n oraș, e mulțumit. — Ar trebui să-ți cumperi plită electrică. I-am luat una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
orice urmă de stafie a burgheziei franceze care mai bântuise poate zidurile groase de cărămidă ale clădirii. Exteriorul era vopsit într-un galben vesel, flăcările de gaze din cele două felinare de alamă, reconstituite, tremurau ușor de fiecare parte a aleii care ducea spre casă, reflexele luminii lor de chihlimbar unduind în emailul negru al porții și al obloanelor. Sub ambele felinare, pe dalele cu care era pavată aleea, se vedeau ghivece vechi, de plantație în care creșteau și se înmulțeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cele două felinare de alamă, reconstituite, tremurau ușor de fiecare parte a aleii care ducea spre casă, reflexele luminii lor de chihlimbar unduind în emailul negru al porții și al obloanelor. Sub ambele felinare, pe dalele cu care era pavată aleea, se vedeau ghivece vechi, de plantație în care creșteau și se înmulțeau tufe impunătoare de yucca. Ignatius se opri în fața clădirii, privind-o cu extrem dezgust. Ochii lui și albaștri și galbeni condamnau fațada strălucitoare. Nasul său se revolta împotriva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
deasupra fiecăreia: Billy Truehard Raoul Frayle — 3A Frida Club Betty Bumper Liz Steele — 2A Dorian Greene —1A Își propti degetul în soneria de jos și așteptă. Frenezia de dincolo de obloane se potoli, dar foarte puțin. O ușă se deschise dincolo de alee și Dorian Greene veni spre poartă. — O, Doamne! exclamă el când văzu cine era afară pe trotuar. Unde naiba ai fost până acum? Mi-e teamă că startul începe să ne scape din mână. Am încercat o dată sau de două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
din capul locului. S-ar putea să avem vreun inamic în interior. Să nu fi ajuns cumva vestea la unitățile militare naționale și, de aici, la întreaga lume. — Hai, lasă astea și vino-năuntru, regină a țiganilor. Pe când înaintau pe alee, Ignatius comentă: — Clădirea aceasta este respingător de flamboaiantă. Privi becurile colorate pastel, ascunse în spatele palmierilor din lungul pereților. Cine este responsabil de toate aceste monstruozități? — Eu, bineînțeles, unguroaico. Clădirea îmi aparține mie. — Ar fi trebuit să-mi închipui. Pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
insultă, spuse disprețuitor Ignatius. — O, fetițo cu cercel de aur, mă înnebunești! Uite, aici e ușa. — O clipă, spuse prudent Ignatius. Ce e zgomotul acela îngrozitor? S-ar zice că cineva urmează să fie sacrificat. Rămaseră în lumina pastelată a aleii. Undeva, în curtea interioară, o voce omenească striga disperată. — O, Doamne, ce s-au apucat să facă? Glasul lui Dorian trăda enervarea. Nebunaticii ăștia! Sunt incapabili să se poarte cum trebuie. Hai mai bine să facem o investigație, șopti conspirativ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
măgar gras ce ești, spuse Liz. — Șterge-o, umflatule! N-am avut parte de nu știu când de o bătaie bună, mai adăugă Betty. Suntem gata. — Mișcarea voastră revoluționară e sortită pieirii, striga Ignatius după fetele care se îmbrânceau pe aleea ce ducea spre casă. Mă auziți? E con-dam-na-tă! Nu știți nimic despre politică și despre cum să convingeți alegătorii. Nu veți avea nici un mandat național. Nu veți reprezenta nici măcar Cartierul. Ușa se trânti și fetele se aflară din nou în mijlocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
privind spre grămada de material alb întinsă în mijlocul străzii. — Sper că nu! Ne datorează două’j’patru de dolari, maricon-ul! — Hei, trezește-te, omule, spuse Jones, suflând fum peste trupul inert. Bărbatul în costum negru și pălărie tare ieși din aleea unde se ascunsese văzându-l pe Ignatius intrând la bar. Plecarea lui Ignatius din Bucuria Nopții fusese atât de violentă și rapidă, încât omul, prea surprins, nu acționase până atunci. — Lăsați-mă să mă uit eu la el, spuse tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

niciodată de individul acela. — S-a întâmplat doar o dată, spuse Dolly. — Ba de mai multe ori. — Vasco, zise ea. Totul va fi în regulă azi. — OK, spuse el. Se aplecă și o lăsă să îl sărute pe obraz. Afară, pe alee, ambulanța era parcată, cu ușile din spate deschise. Vasco simți miros de țigări. Ocoli mașina. Nick stătea în partea din spate, într-un halat alb de laborator, fumând. — Iisuse, Nick. Ce faci? — Doar una, spuse Nick. Stinge-o, zise Vasco

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]