10,371 matches
-
a dat o pijama aproape nouă de-a tatălui ei. Era puțin cam mică pentru mine, dar mai bine decât nimic. Midori mi-a întins așternutul pentru oaspeți pe dușumeaua camerei cu altar. — Nu ți-e frică să dormi în fața altarului, nu? m-a întrebat ea. — Deloc. N-am făcut nimic rău, am zis eu, zâmbind. Dar stai cu mine până adorm, bine? — Bine. M-am întins pe marginea patului lui Midori, dar era să cad de câteva ori. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
grijă de bolnavi, să vadă de librărie și de alte lucruri care le mâncau tot timpul. Până la urmă ne-am obișnuit noi, zise ea. De fapt, așa ar fi trebuit să trăim tot timpul, nu să ne dăm sufletele pe altarele sacrificiului. La început nu ne-a venit să credem, eram nervoase și aveam senzația că plutim la vreo doi-trei centimetri deasupra pământului. Ni se părea că o asemenea viață nu putea fi adevărată și eram atât de tensionate, încât aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mult sau mai puțin. Cred că mi-au scăpat vreo câteva. Am avut nevoie de ele să nu mă simt singură... de fapt nu sună cum ar trebui... mă înveseleau și încă o mai fac... — Dar ăsta e un adevărat altar, spune Davey. Un mausoleu. Nu-i de mirare că nu m-ai invitat la tine de când v-ați despărțit. Mă privește în ochi. E chiar mai rău decât am crezut, susține el. Mai sunt și în restul casei? — Nu, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
uitându-se la fotografia imensă de pe peretele opus. Sub ea, pe comodă, într-un suport lung de argint, sunt aprinse lumânări. Știu că atmosfera poate părea stranie. Erau lumânări și în sufragerie, dar, de fapt, aici găsește Davey un adevărat altar. Stau pe pat și îl fixez pe Patrick. Fotografia nu e destul de mare, dar pentru mine e suficient. Îmi amintește mereu de un moment fericit. Patrick este în costum de baie și lansează la apă un caiac de pe un debarcader
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
poarte. Nevoia de consum a devenit ceva normal în societatea noastră. Se creează colecții de modă ca să ne stârnească lăcomia, și noi mușcăm imediat momeala și găsim pretextul perfect să mergem la cumpărături și să aducem ofrande și osanale la altarul Selfridges sau Harvey Nichols. Pentru câteva secunde, simt o profundă simpatie pentru forța supremă, de dincolo de lume, care m-ar putea ajuta să scap de obsesia cumpărăturilor. Doamne, amândouă zumzăiți ca niște albine azi! zice Davey și se întoarce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
șansele, după părerea mea. Amândurora le place unul de altul; se potrivesc... Trebuie să mă iau la trântă - ca să le pot alunga - cu imaginile care-mi răsar în minte, cu imaginile luminoase cu Daisy și Davey strălucind de fericire în fața altarului și cu toți invitații dând generos apă la șoareci. Davey e cu o idee mai scund decât Daisy, dar, din fericire, este genul de bărbat pe care nu-l deranjează să aibă o mireasă mai înaltă decât el. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a se mai minuna, ea nepăsătoare, inaccesibilă la fiorul infinitului, amândoi fără a fi Înregistrat În propria lor memorie experiența Înfricoșătoare a Întâlnirii aceleia - prima și ultima - cu Unul, cu En-Sof, cu Indicibilul. Cum să nu cazi În genunchi dinaintea altarului certitudinii? Eu priveam cu reculegere și teamă. În clipa aceea eram convins că Jacopo Belbo avea dreptate. Când Îmi vorbea de Pendul, puneam emoția lui pe seama unei aiureli estetice, a cancerului aceluia care Începea să prindă formă Încet, nelămurit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
frumos, dar erai un automat fără suflet. S-a Întâmplat, totuși, ca după galeria rezervată transporturilor să urmeze holul lui Lavoisier, care dă către marea scară ce duce la etajele superioare. Jocul acela de casete de pe laturi, acel soi de altar alchimic din centru, liturghia aceea de macumbă civilizată, de secol XVIII, nu erau efectul unei aranjări Întâmplătoare, ci curat stratagemă simbolică. Mai Întâi, abundența de oglinzi. Dacă există o oglindă, e stadiu uman, vrei să te vezi. Iar acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Argonauții văd o cupă, o cupă, zic, planând pe deasupra Muntelui Lumii, unde e Arborele Luminii. Argonauții găsesc Lâna de Aur și corabia lor este dusă prin vrajă În plină Cale a Laptelui, În emisfera australă unde, Împreună cu Crucea, Triunghiul și Altarul, stăpânește și afirmă natura luminoasă a Dumnezeului veșnic. Triunghiul simbolizează Treimea divină, crucea - dumnezeiasca Jertfă din iubire, iar altarul e Masa Cinei, care susținea Cupa Învierii. Este evidentă originea celtică și ariană a tuturor acestor simboluri”. Colonelul părea cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Aur și corabia lor este dusă prin vrajă În plină Cale a Laptelui, În emisfera australă unde, Împreună cu Crucea, Triunghiul și Altarul, stăpânește și afirmă natura luminoasă a Dumnezeului veșnic. Triunghiul simbolizează Treimea divină, crucea - dumnezeiasca Jertfă din iubire, iar altarul e Masa Cinei, care susținea Cupa Învierii. Este evidentă originea celtică și ariană a tuturor acestor simboluri”. Colonelul părea cuprins de aceeași exaltare eroică ce-l Împinsese la supremul sacrificiu pe al său obesturmunddrang, sau cum dracu’ se numea. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu stindarde pline de semne cabalistice, mare risipă de bufnițe și cucuvele, scarabei și ibiși, divinități orientale de proveniență incertă. În fund era un postament, cu un prosceniu cu făclii aprinse pe niște suporți din pari grosolani, pe fundal un altar cu iconostas triunghiular și două statuete ale lui Isis și Osiris. Împrejurul lui, un amfiteatru de statui ale lui Anubis, un portret al lui Cagliostro (dacă nu al lui, atunci al cui crezi?), o mumie aurită, de format Keops, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Împacheteze și să ne trimită aici”. „Mulțumește cerului. Puteai să te naști la Pretoria.” O sărutam și continuam: „Dincolo de ușă se descoperă un mormânt cu șapte laturi și șapte unghiuri, luminat din belșug de un soare artificial. În mijloc, un altar rotund, Împodobit cu diverse citate sau embleme, de tipul NEQUA-QUAM VACUUM...” „Ne quà quà? Semnează Donald Duck?” „E pe latinește, nu-ți dai seama? Vrea să zică «golul nu există»”. „Cu atât mai bine, altfel ți-nchipui ce groaznic”. „Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
drumul la ventilator, animula vagula blandula?” „Dar e iarnă”. „Pentru voi, cei din emisfera greșită, dragă. Suntem În iulie, ai răbdare, dă drumul la ventilator, nu pentru că eu sunt bărbatul, ci pentru că e pe partea ta. Mersi. În fine, sub altar se găsește corpul intact al fondatorului. În mână ține un liber i, plin ochi de o infinită Înțelepciune, și păcat că lumea nu o poate cunoaște - zice manifestul -, altfel pleosc, bau, brr, scrâșșș!” „Au”! „Ziceam că... Manifestul se Încheie promițând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cultură: să spânzuri ultimul preot cu mațele ultimului rozacrucean”. Agliè ne făcu semn să intrăm. Dacă exteriorul era modest, interiorul era tot numai o vâlvătaie de culori violente. Era o sală dreptunghiulară, cu o zonă rezervată dansului de cavalos, cu altarul În fund, protejată de un grilaj În spatele căruia se Înălța postamentul tobelor, și al așa-numitelor atabaques. Spațiul ritual era Încă liber, În timp ce dincoace de grilaj se agita o mulțime pestriță, credincioși, curioși, albi și negri amestecați, dintre care răsăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Încă liber, În timp ce dincoace de grilaj se agita o mulțime pestriță, credincioși, curioși, albi și negri amestecați, dintre care răsăreau medium-ii cu asistenții lor, așa-zișii cambonos, Îmbrăcați În alb, unii cu picioarele goale, alții În teniși. Mă izbi imediat altarul: pretos velhos, caboclos cu pene multicolore, sfinți care ar fi putut semăna cu niște căpățâni de zahăr, dacă n-ar fi fost dimensiunile lor pantagruelice, Sfântul Gheorghe cu platoșa scânteind și cu mantia purpurie, sfinții Cosma și Damian, o Fecioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe chipurile celor prezenți, și În aroma dulceagă de trestie de zahăr și de mâncăruri fierte, În mirosul puternic al atâtor transpirații datorate căldurii și ațâțării pentru gira care stătea să Înceapă. Ieși În față pai-de-santo, care se așeză lângă altar și-i primi pe unii credincioși și pe oaspeți, parfumându-i cu pufăituri dense din țigara lui de foi, binecuvântându-i și oferindu-le câte o ceașcă cu o licoare, ca pentru un rapid rit eucaristic. Îngenuncheai, Împreună cu Însoțitorii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
A Pomba Gira é Mojuba! Începură fumigațiile pe care pai-de-santo le făcu cu o cădelniță, Într-un miros greu de tămâie indiană, rostind orații speciale către Oxalá și către Nossa Senhora. Atabacurile Își accelerară ritmul, iar cavalos invadară spațiul din fața altarului, Începând să se lase În voia pontos-urilor. Cea mai mare parte erau femei, iar Amparo făcu afirmații ironice cu privire la slăbiciunea sexului ei („suntem mai sensibile, nu?”). Printre femei erau și câteva europene. Agliè ne indică o blondă, o psiholoagă germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cum Îi denumisem noi pe ASP-ii cu preocupări oculte. Și, după cum era natul lor, ei au fost legiune. 44 Invocă puterile Mesei Unirii urmând Supremul Ritual al Pentagramei, cu Spiritul Activ și Pasiv, cu Eheieh și Agla. Întoarce-te spre altar și rostește următoarea Invocație către Spiritele Enochiene: Ol Sonuf Vaorsag Goho Iad Balt, Lonsh Calz Vonpho, Sobra Z-ol Ror I Ta Nazps, od Graa Ta Malprg... Ds Hol-q Qaa Nothoa Zimz, Od Commah Ta Nopbloh Zien... (Israel Regardie, The Original
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassburg, Zetzner, 1616, 1, p. 4) Eram la capitolul despre minunile conductelor hidraulice și, Într-o gravură din secolul al XVII-lea luată din Spiritalia lui Heron se vedea un fel de altar având deasupra un automat care - În virtutea unei șmecherii cu vapori — cânta dintr-o trâmbiță. L-am făcut pe Belbo să se Întoarcă la amintirile lui: „Și cum era Întâmplarea cu don Ticho Brahe acela, sau cum se numea, care v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai am douăzeci de ani...” Mi-am regăsit grupul. Tocmai intrau Într-o cameră cu pereți albi, cu colțurile rotunjite. Pe fundal, ca Într-un muzeu Grévin - Însă imaginea care-mi răsărise În minte În seara aceea a fost cea altarului pe care-l văzusem la Rio În cortul umbanda -, două statui În mărime aproape naturală, de ceară, Îmbrăcate Într-un material scânteietor care mi se păru demn de cel mai slab recuziter. Una reprezenta o femeie pe un tron, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poate un banchet nupțial, cu un mire de stirpe princiară și o mireasă Învăscută În alb, apoi un rege vârstnic și o regină pe tron, alături de ei un războinic, și un alt rege Întunecat la piele. În fața regelui, un alt altar micuț pe care se găsea o carte legată În catifea neagră și o lumânare Într-un sfeșnic de fildeș. Lângă sfeșnic, un glob pământesc rotitor și un orologiu deasupra căruia se găsea o mică fântână de cristal, din care curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
galben, până ce oul se deschise și din el ieși o pasăre, Încă diformă și sângerândă. Dar, adăpată cu sângele decapitaților, Începu să crească sub ochii noștri, devenind frumoasă și strălucitoare. Acum decapitau pasărea și o făceau scrum deasupra unui mic altar. Câțiva făceau din cenușă o pastă, turnau pasta aceea În două tipare și puneau tiparele să se coacă Într-un cuptor, suflând În foc cu niște tuburi. La sfârșit tiparele fură deschise și apărură două figuri palide și grațioase, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
evacuaseră cu forța pe săteni, spărseseră munții cu dinamită, turnaseră mii de tone de beton și inundaseră totul. Bunicul ei, dascăl la biserica de lemn din 1700, coborâse pe furiș în sat. Voia să salveze niște Cazanii vechi, ascunse în altar. Apele l-au prins acolo. Se zvonea că inginerul-șef avea de știre despre încercarea dascălului Corban dar, cum pusese ochii pe nevasta lui, o făcuse pe niznaiul. Degeaba însă. După pătăranie, nevasta înecatului își ieșise din fire. Spunea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să-i fie deloc rece, așa cum stătea întins pe năsălie, relaxat și nepăsător față de locul în care se găsea. Tăcea chitic și părea că ține ochii închiși ca să le joace o farsă prichindeilor din jur. Chipul îi era îndreptat spre altar; aveai impresia că, dacă cineva ar plasa un televizor acolo, imediat ar deschide ochii. Bunica sparse gheața: veni lângă sicriu și, după ce-i mângâie mâinile dragului ei soț, începu să-i așeze hainele și giulgiul cu dantelă. Bătrânul purta veșminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
masa pregătită în curte și-a început adevărata petrecere. Toată lumea era în vervă, doar Teofana îmbrăcată în haine noi și obosită de dezbrăcat, de muiatul în căzănelul cu apă de către preot, de îmbrăcat în hainele aduse de nașă, plimbată prin fața altarului, drumul până acasă, toate acestea o dăduseră gata. Dormea profund în pătuțul ei, fără s-o deranjeze muzica de-afară. Nașa i-a lăsat în dar pe pernă o pereche de cercei superbi din aur cu pietre de turmolină roză
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]