7,971 matches
-
Valerius. Pumnalul zbură prin aer. — Stați pe loc! Toți îi dădură ascultare. Vitellius se lăsă să cadă pe tricliniu. Cu o lovitură de cot, îl îndepărtă pe sclavul care încerca să-i curețe tunica. — Fratele tău... Cei doi sturzi îi alunecară de pe umăr și aterizară pe tricliniu. — O să mori înecat în propriul tău sânge! striga Valerius, continuând să se zbată. Patru soldați îl țineau, dar nu reușeau să-l imobilizeze. Unul îl lovi cu pumnul în față, amețindu-l. Ultimele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
opriri pe Via Postumia, ars de febra care nu-i dădea pace de când plecase din Gallia. Deși era slăbit, nu voia să stea în pat și se plimba prin grădina vilei, printre pomii fructiferi și flori, lăsându-și privirea să alunece de-a lungul zidurilor orașului, peste grădinile pline de culoare, livezi și vii, până la portul din Aquileia. Era un oraș înfloritor, pentru că acolo se încrucișau drumurile comerciale dintre Italia și teritoriile danubiene, se făcea comerț cu chihlimbar și se extrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
albă. Își mișca ușor buzele, fără să scoată un sunet. O lumină coborî din tavan, învăluind figura maestrului într-un soi de ceață aurie. Proculus luă panglica și o duse la buze. Rămase multă vreme așa. Încet-încet, raza de lumină alunecă pe pardoseală, apoi se ridică, dispărând. Suspinând adânc, ca și cum s-ar fi întors de la mare depărtare, Proculus deschise ochii. Răsuci gânditor panglica, apoi o puse la loc în sac, împreună cu celelalte lucruri ale lui Valerius. — Bine, spuse, ridicându-se. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să deschidă ochii. — Mediculus... Așa îl alinta maestrul lui de filosofie și medicină. — Am rugat să-l mute pe tovarășul tău de celulă. Acum sunt eu aici, cu tine. Maestrul puse mâna pe capul lui Valerius, apoi o lăsă să alunece spre ceafă. Puse degetele la baza craniului și strânse deodată cu putere. Valerius își mușcă buzele ca să nu strige de durere. În clipa următoare, durerea de spate dispăruse. Proculus îi întinse picioarele și îl apucă de cel pe care ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tridentul, și anume să ții scutul într-o anumită poziție. Trebuie să-l ții înclinat ca un acoperiș, în fața ta. Dacă adversarul vrea să te lovească în cap, cu o simplă mișcare din umăr tu ridici ușor scutul, iar tridentul alunecă pe deasupra capului tău. Dacă vrea să te lovească la picioare, poți îndrepta scutul înainte și în jos, împingând tridentul la pământ. Dacă ești prea sus, vei ridica și vei coborî scutul cu mișcări ample și, prin urmare, lente. Iar tridentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alergarea. Vei cădea de fiecare dată. Valerius se ridică și-și concentră toată energia în braț și în umăr. Acum, imediat ce vedea bățul îndreptându-se în jos, înclina scutul, iar marginea de jos a acestuia lovea T-ul. Capătul bățului aluneca pe scut și Valerius reușea să-l împingă la pământ și să-și continue fuga prin galerie, ajungând să lovescă cu sabia ținta de paie. De fiecare dată când atingea ținta se simțea cuprins de o furie asemănătoare cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ascunse capul în spatele acestuia. — Vezi? Făcu o mișcare, și plasa căzu. Proculus se întoarse spre Valerius. Plasa rețiarului îi răvășise părul, iar maestrul semăna cu un cocoș sălbatic gata de luptă. — Trebuie să faci în așa fel încât plasa să alunece pe partea rotunjită a scutului. Acoperișul sub care îți ascunzi capul lasă partea din spate a crestei coifului să iasă puțin în afară, împiedicând plasa să acopere capul și umerii. Trebuie să faci o legătură între creastă și scut, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
coifului de bronz, care apărau ochii de loviturile tridentului, dar îngreunau vizibilitatea. Sări în lături și își dădu seama că încălțările sale, acele caligae cu ținte în talpă, permiteau o bună priză pe nisipul ud din cauza ploilor din ultimele zile. Alunecă totuși și îl văzu pe rețiar la doar doi pași de el, în dreapta. Văzu că Flamma se năpustea asupra lui cu viteza luptătorului care își dă seama prea târziu de greșeala adversarului și se grăbește să-l surprindă. Deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l de braț. Nu te teme, folosește-ți mai bine scutul, ridică-l deasupra capului. Încearcă să aperi colina împreună cu ceilalți. Eu, Marcus și... Un alt bolovan căzu. Din nou urlete, sânge, oase zdrobite. Valerius, Marcus și alți șapte-opt gladiatori alunecară în josul colinei, printre nori de praf, dincolo de locul liber dintre castrapila. Se strecurară printre alunii pe care Vitellius îi pusese la marginea pajiștii, ca să înfrumusețeze decorul, și se ascunseră acolo. Așteptau să vină oamenii lui Flamma, care se îndreptau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Oglio. Împinși de gladiatori, unii căzură în capcane. Ceilalți intrau în apă, dar nu puteau să se miște din cauza armurilor grele. Cu apa ajungându-le la piept, Valerius și Marcus îi atacau, și curând apa deveni roșie. Se întoarseră teferi, alunecând pe iarba murdară de sânge. În strigătele entuziasmate ale mulțimii, care era în delir văzând cruzimea acelei bătălii, othonienii înconjurară mașinile de război și încărcară catapultele. — Atenție! îi strigă Valerius lui Lucius, care fusese în Lusitania împreună cu Otho înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să mănânce, mereu hămesit, golind farfuriile pe care i le aducea Listarius. Privea flăcările și asculta strigătele soldaților săi care, în cele din urmă, reușiseră să pătrundă în Capitolium. Soldații lui Vitellius îi ucideau cu lovituri de sabie pe asediați. Alunecând pe sângele care acoperea pardoseala de marmură, îi omorau pe cei care încercau să le țină piept și îi urmăreau pe cei care voiau să fugă. Îi uciseră pe ofițerii și soldații din cohortele și milițiile urbane, prost comandați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iar el se ghemui într-un colț, acoperindu-și capul cu mantia neagră. Rămase în așteptare, gemând. Errius Sartorius și soldații săi dărâmară ușa. Vitellius înălță capul, simțind că i se taie respirația, și își duse mâna la inimă. Mantia alunecă, descoperindu-i chipul. Îi fu de-ajuns să vadă chipurile obosite și furioase ale soldaților, ca să-și dea seama că nici unul nu-l cunoștea. Vreo zece se năpustiră spre el, îl ridicară și îl lipiră cu spatele de perete. — Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
explicau un joc strategic de pe calculator. Cum este una din pasiunile mele, m-am grăbit să văd și m-am împiedicat. Drept urmare l-am împins pe R peste tablă, iar aceasta a ieșit, s-a desprins din perete și a alunecat. Am înțepenit! Disperarea și rușinea mi-au lipit cu plumb picioarele de dușumea. Cred că, dacă se deschidea, ajungeam pe partea opusă a Terrei. Am chemat tâmplarul și a fixat-o la loc. D-nei diriginte i-am spus simplu că
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
cu încântare, simțind că făcea ceea ce trebuia, Sampath începu să-și scoată hainele. Din public se ridicară câteva țipete îngrozite. Totuși, în momentul acela de apogeu, le confundă cu strigătele de admirație. Într-un stil propriu, lăsă pe rând să alunece de pe el sariurile și dupatta cu care se înfășurase. Desfăcu și ultima fâșie lucioasă de material, dar simțea că nu a ajuns încă la punctul culminant al reprezentației sale, acel apogeu spre care se îndrepta, pe care toată ființa sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de compasiune. Și: — Da, da, hai să-i ducem direct la băiat, ziseră în cor ceilalți pasageri, oprindu-se ca să ia această decizie înainte să-și reia cântatul. Băteau din palme ca să păstreze ritmul cântecului; părul le flutura pe spate; alunecau dintr-o parte într-alta, în parte de dragul ritmului, în parte din cauza felului în care autobuzul se hurduca și sălta prin gropi și movile. Închiseră ochii, lăsând vocile să se înalțe și să răzbată din autobuz și până la familia Chawla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
apă din găleată, trecuse printr-o serie de întâlniri imaginare cu ea, cu conversații, certuri și împăcări complet imaginare. Îl întâmpina scăldată în mirosul de ulei, cu un zâmbet la fel de alb ca strălucirea din interiorul nucii de cocos. O șuviță alunecase de pe creștetul femeii cu nuca de cocos și urma curbura flaconului. Sampath privea în jos, la femeia acoperită cu văluri care stătea sub copac și se simți încins și îngrozit. — Te rog să cobori ca să fii prezentat. Ai stat destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în copac. — Sus, o îndemnară ei, și, încet, începu să se cațere. Era învăluită în staturi de material lucios, ca o caramelă mare și scumpă. Hainele îi fluturau în jur, făcând-o să pară absurd de masivă. Papucii aurii îi alunecau la fiecare pas. Sari-ul îi era tras peste cap și îl ținea de margine cu dinții ca să-și păstreze, cu modestie, cât mai mult din față acoperită. I se păru o veșnicie până ajunse lângă Sampath. Era clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fără soți, soții și familii extinse. Ce frumoase erau poalele dealurilor himalaiene! Ce abundență și belșug! Fluturii zburau prin peisaj, plăcintele-de-copac și prinzătorii-de-muște zburau din pom în pom, șopârlele se scăldau în soare pe acoperișul de tablă al adăpostului paznicului, alunecând uimite în după-amiaza caldă, iar briza răscolea frunzișul. Ici-colo se zăreau pâlcuri de flori sălbatice, flori de culoarea și cu aroma fructelor, flori cu guri larg deschise și limbi care lăsau pe hainele adepților dungi de polen ca cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu ricșa cu pedale cu care venise tocmai de pe deal. Întâmplător, locuința inspectoratului sanitar șef era prima de pe drumul de la livadă la Shahkot. Medicul ridică surprins privirea când ricșa, grație impulsului dat de o pantă lină de la nord de bungalow, alunecă până în fața verandei sale cu un scrâșnet sonor al frânelor. Domnul Chawla sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și le urcă în fugă pentru a se posta amenințător în fața funcționarului oficial, neținând seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ulei de păr? îl întrebară ele pe Hungry Hop, ale cărui bucle unse frumos și parfumate îl demascau ca fiind ultimul utilizator al produsului. Erau grozav de supărate. La vederea umflăturii de pe falca lui deveniră și mai furioase. Fără-ndoială, alunecase când făcea baie și se lovise. Fratele lor cel demn de milă, care le pierduse uleiul de păr, care mereu era rănit sau se rănea singur. La început, fuseseră răbdătoare și pline de compasiune, dar. în definitiv, lucrurile astea aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sfârșit. Deja fluxul de bani în contul de la bancă slăbise. Nu mai existau discuții, nu mai existau seri plăcute, nu se mai râdea. Sampath era nefericit, parcă ascunzându-se acum în copacul său. Iar domnul Chawla observase că fiul său aluneca înapoi în tăcerile sale, în vechea sa stare mohorală și nefericire, că ochii săi își pierdeau liniștea, expresia mulțumită și strălucirea. Glumele sale subtile și simțul umorului dispăruseră cu totul, iar de la vizita Colectorului Districtual stătea cu fața spre frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să constea antrenamentul. brigadierul, încă ranchiunos dat fiind că ideea sa fusese respinsă în favoarea acestui plan slab și mizer, striga ordine la megafon la oamenii săi în suferință, punându-i să se miște în ritm, să sară din copaci, să alunece în jos pe frânghii, să facă flotări și genuflexiuni și să alerge multe mile de colo până colo, în sus și-n jos pe coasta dealurilor, atât de mult încât oamenii se plângeau nu numai maimuțele perturbau liniștea, afurisiții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cearșafurile erau uscate. Mi-am deschis precaut ochii și m-am ridicat în capul oaselor. Da, se deplasase, trecuse, se mutase într-alt loc, și își făcea de cap în altă parte. Și mi-am spus: acasă, hai acasă. Am alunecat din pat și am sunat la room-service. Mai mult de un minut am făcut mișcare, alergând pe loc. Cam așa ar trebui să arate o adevărată sculare. Visam eu sau mai slăbisem puțin? Mi-am șamponat chica. Am găsit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asta Ți-aș da bani pentru așa ceva. Mi-am lăsat bagajul la garderobă și m-am dus direct la snack-barul hotelului, unde am mâncat șapte cârnați. Erau așa de buni, încât mi s-au umplut ochii de lacrimi în timp ce îmi alunecau grăbiți pe gât. Apoi am cumpărat o țigară cu marijuana, o capsulă cu amil-nitrit, o fiolă de cocaină și o doză de opiu de la un negrotei gras din Times Square, pe care am inhalat-o în toaleta unui discobar. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
neagră ca un păianjen și mare și știa meserie - cu fața inexpresivă, așa cum trebuia să fie. Câteva minute a dansat încet, apoi se aplecă pe jumătate peste scaunul cu spetează dreaptă. Acum una din mâini uni sânii abundenți, iar cealaltă alunecă pe paietele chiloților, strecurându-se înăuntru, unde se puse pe treabă. M-am aplecat și am șoptit în broderia urechii lui Doris: — Vezi bine sau vrei să stai în fața mea? Spune-mi ceva. Motivația ei care e? Dar a lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]