5,281 matches
-
preoție sau la viața consacrată la fel ca într-o școală de stat pentru tinerii de orice fel, care aspiră doar la profesiunile laice? Este îngăduit să răsfoim clasici, istorici, oameni de știință, să vorbești ani în șir fără nici o aluzie la acea credință care trebuie să fie sufletul vieții? Și totuși, câte ocazii se ivesc în literatură pentru a sublinia aberațiile idolatriei și pentru a dezvălui trăirea religioasă a păgânilor, dar și dezgustul minților alese care au atins pragurile adevărului
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
expresie concretă a veacurilor de credință, pentru care atâtea suflete bune s-au lipsit de lucrurile proprii pentru a îmbogăți Biserica? Nu ne referim la aceasta, deși se pare că e timpul impunerii vreunei reforme, despre care nu facem nici o aluzie nefiind de competența noastră. Dar ar fi suficient dacă poporul ar ști, ar vedea, s-ar convinge că preotul nu se leagă de nimic din acele lucruri: că, luând cele necesare, toate celelalte trec din mâinile sale în cele ale
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
revizuire pe baze conservatoare. De aceea alegerea membrilor comisiunii care să redacteze proiectul noii Constituții e semnificativă. În adevăr, pe când generalul Lecca, care cu câteva zile mai înainte rostise un discurs violent împotriva socialiștilor care „mănâncă biftec și beau șampanie“ - aluzie la fiii lui C.A. Rosetti - este ales cu 87 voturi, C.A. Rosetti, președintele Camerei, nu trece decât al optulea pe listă, cu 70 voturi. Înaintea lui, cu mai multe voturi, sunt aleși oameni fără nici o însemnătate, precum P.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
statuia lui Ștefan cel Mare, la care solemnitate asistă și Regele. Cu acest prilej senatorul Petre Grădișteanu rostește un discurs spunând că din coroana de oțel mai lipsesc câteva pietre nestimate; urează regelui Carol ca să le câștige. Bineînțeles, Grădișteanu făcea aluzie la provinciile subjugate. La București, mare emoție, la Viena și la Pesta emoție încă și mai mare. Ziarele conservatoare exploatează incidentul, iar l’Indépendance Roumaine, care e câștigată cu desăvârșire politicii rusofile, atacă Austria și toarnă untdelemn peste foc. La
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
strălucită la rezbel? Serbia se află asupra acestui din urmă punct în aceleași condițiuni aproape; plenipotențiarii Franței vor vota în contra capitalizării tributului. Comitele Saint-Vallier adaogă: sub rezerva că teritoriele concedate vor avea o sarcină proporțională a datoriei. Comitele Andrássy face aluzie la Art. 5 al Tratatului de la San Stefano, care a fost reamintit acum și care tratează despre o îndemnitate ce rămâne a se dezbate între România și Turcia, zice că Congresul a rămas străin de această stipulațiune și la o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
special, Mihai Romniceanu, la Senat, a fost combatantul cel mai înverșunat el era în afară de senator și avocatul uneia dintre cele mai mari societăți de asigurare care a mers pînă la a insinua că ar fi vorba de o afacere necurată. Aluzia era directă la mine, autorul proiectului de lege. Inculeț, care cunoștea de la mine toată economia legii, a putut, cu acest prilej, să arate de pe banca ministerială, cu cîtă ușurință se încearcă a se pune la îndoială onestitatea oamenilor, cînd adevărul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Shinya îmi spune că „trandafirul” este floarea corespondentă lunii mele de naștere, respectiv luna noiembrie. „Frumoasă floare” zice el! După o mică pauză, cu un surâs în colțul gurii, a adăugat : “și cei mai frumoși trandafiri au spini!” Nam înțeles aluzia; probabil făcea referire la „calitățile” mele de scorpion. Am fotografiat plăcuța pe care scria în kanji: „limbajul florilor”. În cele din urmă am reușit să ieșim la liman deși n-am avut la îndemână pajura din poveste... Tot în acest
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
a auzit și a simțit. În nopțile scurte de vară, a auzit mirabila polifonie a muzicii nocturne, interpretată magistral de artiștii îmbrăcați în fracuri ireproșabile, cărora indivizi cu vederi obtuze le reproșează anumite carențe privind latura materială a existenței, făcând aluzii transparente la niște împrumuturi contractate în sezonul hibernal... A auzit foșnetul liniștit al spicelor de grâu șușotindu-și în amurgul roșiatic aventurile lor, repetabile într-un ciclu infinit, din momentul intrării sub brazdă, până la îmbrățișarea letală a lacomei combine zgomotoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
despre toate volumele sale, începând cu debutul (Singur printre poeți, 1964). Am scris, firește, și despre Moartea ceasului, dar cu unele rezerve. Îndată, în "Luceafărul", revista unde poetul lucrase până în urmă cu puțină vreme, a apărut o notiță, nesemnată, cu aluzii despre "nepriceperea" subsemnatului în ale poeziei. Nu trebuia căutat prea insistent autorul. De aceea, nu am răspuns, deși în alte împrejurări de același fel, nu mă lăsasem dator. Așa încât, cum zice Caragiale, ne-am cam "răcit împreună", evitându-ne reciproc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Marius Chelaru (Iași), ori pe Aurora Cornu (Paris și New York), Passionaria Stoicescu (București), Aurelia Roman (Washington, DC), Lucreția Bârlădeanu (Paris, Chișinău) și ... lista ar fi totuși destul de scurtă. Din prima categorie nu are niciun sens să le rostesc numele. Unele aluzii (sau chiar exprimări directe) apar în Jurnal. Corespondență am purtat și port cu mai mulți scriitori. Mesajele lor acum pe email, din păcate, le păstrez în arhiva personală. Multe vor interesa, sunt convinsă, peste ani, cititorii. Din timpul scrisorilor trimise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
spune Luptătorul. În Informatorul Bucovinei se publică în numărul 1 articolul „Eră nouă la primăria Cernăuți” care privește instalarea ca primar a profesorului universitar Costeanu, o caricatură referitoare la Comisia interimară cu reprezentanții minoritari față de care noul primar, făcându-se aluzie la profesia sa de chimist, se află în fața deslușirii unei „analize buclucașe” spunându-și: „Ptiu... drăcie, multe analize am făcut în viața mea însă așa ceva... nici pe cale chimică nu mai pot să aflu care-s reprezentanții veritabili ai minorităților...; ceva
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
George Emanoil Lahovary, directorul marelui ziar din Capitala României L'independence roumaine a căzut victimă unui duel cu spada.” Urmare polemicii dintre ziarele conservatoare L'independence roumanine și Epoca de sub conducerea domnului Nicu Fulipescu, ultimul ofensat ca urmare a unei aluzii a recurs la satisfacția cu ...spada. „Întâlnirea pe teren a avut loc sâmbătă înainte de amiază și la repriza a doua a împuns atît de nenorocit dl. N.F. pe regretatul G.E.L. încât acesta a căzut la pământ rănit grav, sfârșind în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
18411847, de Samoil Morariu - Andrievici (1848-1873). Între anii 18741885 titlul: Calendariu. Între anii 1888-1913 titlul: Calendariul Poporului Bucovinean. Între anii 1841 - 1859 a avut drept colaboratori, mai ales cu versuri, pe Morariu - Andrievici Silvestru. „Cocoșul curcănit” este o fabulă cu aluzii la societatea timpului, din care rezultă că cei care imitânduși stăpânii, se îndepărtează de ai lor și-și degradează, astfel, sufletul. De aici și morala: Limba, postul și obiceiurile trebuie păstrate! „Calendarul vechi către cel nou” este o satiră publicată
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
livrești ei înșiși? Domnul Paul Arnold îmi scrie că Dumézil încă nu s-a întors din Peru, semn bun că trebuie să fi găsit acolo bogății folclorice nebănuite. Ar fi interesant să se cunoască poemul lui Eminescu la care faceți aluzie, p. 13, nota 3. Știți, poate, că poetul nostru romantic, Atterbom, a scris în 1827 un mare poem, Insula fericirii, inspirat dintr-o poveste populară care derivă dintr-un text scris mai întâi în franceză (Contesa d’Aulnoy, Histoire d
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vă spun cât de mult mi-a plăcut comunicarea dvs. Eu revăd pentru ultima oară conferința pentru simpozionul de la Harvard (26 aprilie șsubl. S.W.ț), despre „Myth of the beginning & Myth of the end”1. Voi face o scurtă aluzie la conferința dvs., dar apoi, pregătind textul pentru publicare, voi da referințele la articolul suedez și la Kairos. Mi-aș permite să vă trimit manuscrisul definitiv, sperând că nu mă veți lăsa să spun prostii! (De fapt, dezvolt anumite idei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Rudra în zeul actual al hinduismului” - cf. Yoga (1936), p. 298. Referință care, de altfel, nu atinge fondul lucrării lui Eliade, ci exploatează o ipoteză pe care și Eliade o preluase la rândul său. Wikander a găsit în Yoga și aluzii la un tip de comunități războinice, atestate în Evul Mediu indian („Ordinele religioase indiene au fost «militarizate» în cursul Evului Mediu. Și India a cunoscut ordinele cavalerilor-asceți, organizate probabil pentru apărarea credincioșilor împotriva musulmanilor. Cu timpul, aceste ordine «militarizate» s-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Vezi Addendum III, scrisoarea lui Widengren către Eliade, Uppsala, 10 ianuarie 1954. Cutoate acestea, prima și cea mai celebră traducere a tratatului de fenomenologie a religiilor al lui Widengren va apărea în germană: Religionsphänomenologie, Walter de Gruyter, Berlin, 1969. 3. Aluzie sarcastică la implicarea centrală a lui Widengren în fondarea Asociației Internaționale de Istoria Religiilor și la intenția lui de a deveni membru al cercului de la Eranos, unde nu a fost invitat niciodată. De altfel, nici Wikander. 4. După 1950, K.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a redactat o bibliografie completă a operei maestrului său. LXItc "LXI" 1. Haskell Lectures ale lui Dumézil, cf. Mythe et épopée II. 2. Vezi Mythe et épopée I. 3. În raport cu ansamblul cărții, explicarea succesului lui Durkheim este mai degrabă o aluzie într-o notă infrapaginală, o aluzie însă deloc neglijabilă: „Trebuie făcută distincția între analizele pertinente pe care Durkheim le-a dat anumitor aspecte ale religiilor australiene și altor religii arhaice, care sunt perfect valabile, și teoria sa generală asupra originii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
operei maestrului său. LXItc "LXI" 1. Haskell Lectures ale lui Dumézil, cf. Mythe et épopée II. 2. Vezi Mythe et épopée I. 3. În raport cu ansamblul cărții, explicarea succesului lui Durkheim este mai degrabă o aluzie într-o notă infrapaginală, o aluzie însă deloc neglijabilă: „Trebuie făcută distincția între analizele pertinente pe care Durkheim le-a dat anumitor aspecte ale religiilor australiene și altor religii arhaice, care sunt perfect valabile, și teoria sa generală asupra originii sociale a religiei. Această teorie a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a scris atâta de bine despre o carte a unei femei” - cf. Vasile Pârvan către Ioan Bianu, Roma, 7 mai 1923, în Scrisori către Ioan Bianu, Minerva, București, 1976, vol. III, ediție îngrijită de Marieta Croicu și Petre Croicu. „Făceam aluzie la destinul exemplar al principesei Bibescu. De fapt, ea, ale cărei rădăcini se adânceau în atâtea țări, culturi și tradiții creștine paralele, regăsise, după ce o va fi căutat toată viața, unitatea pierdută a Europei și aștepta momentul eshatologic al unirii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
devine nebunie doar dacă i se dă importanță sau forță, vezi Prostul care devine, oarecum abrupt, persoană importantă În ordinea socială, mare financiar sau chiar om de stat. Ce să mai zicem de „proștii” care ne conduc - pentru a face aluzie la o celebră carte Bolnavii care ne conduc... Hitler a fost cu siguranță un asemenea „prost” - (sau Ceaușescu al „nostru”!Ă -, iar unele poze din prima sa tinerețe ni-l arată - mai ales una, Într-un grup de soldați, pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca iluzorie, ca „minciună”, iar alteori, adeseori și pentru cei mai mulți, la modul intempestiv, tresare deodată În fața noastră, a ochilor minți, și noi o primim stupefiați, uneori Îngroziți și Încercând a-i desluși dacă nu tot sensul, măcar o parte, o aluzie, așa cum regele Babilonic În plină petrecere și luxură totală a citit, speriat, pe peretele din față, cele trei cuvinte: Manel, tekel, fares Înscrise de o mînă nevăzută și ultimă. S-a socotit, s-a cântărit, s-a adunat totul, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a observa acest lucru, cu un prisos de ironii și sarcasme, tipice, și ele, literaților de la „Dunărea de jos”. Un nu știu ce „demodat” sau „provincial” pare a-mi fi impregnat maniera de a scrie, de a povesti, și spun „provincial” făcând aluzie la finul dispreț cu care ne privesc pe noi, ardelenii, spiritele subțiri ale „vechiului regat”, șlefuite de Grecii culți sau de călătorii franțuji și italieni care au vizitat Bucureștii. E adevărat, noi suntem greoi, limba noastră este cumva rudimentară dacă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un păcat de moarte În anii ’50, dar acum regimul le-a permis-o: mai bine așa decât să exprime, pe Înțelesul tuturor, lucruri neplăcute. Românii și-au perfecționat tehnica „cititului printre rânduri“. Căutau „cheia“, vorbele nespuse, dar sugerate. Uneori, aluziile deveneau transparente. Poeta Ana Blandiana a reușit să publice o carte În versuri pentru copii al cărei erou, un motan Înfumurat, Îl personifica destul de vizibil pe Ceaușescu. Cartea trecuse de cenzori sau fusese lăsată să treacă; a fost repede retrasă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Pur și simplu dădeam vina pe câte o scuză inventată în timp ce zăceam în patul imens din dormitorul întunecat, cu ușa încuiată, perdelele trase, penisul moale cuibărit imobil pe pulpa mea: oboseala, stresul, romanul, mareele firești ale dorinței, medicația antidepresivă; făcusem aluzie chiar și la anume traume sexuale din copilărie. Ea nu încerca să-și ascundă resentimentul. Mi-am camuflat rușinea, însă nu îndeajuns ca ea să nu se simtă vinovată că se îndoia de bărbăția mea, până când a ajuns să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]