6,796 matches
-
casă albă cu etaj ceva mai sus de școala noastră și acest exotism al rasei mediteraneene mi-a Întețit simțurile și imaginația, scoțându-mă din indiferența obișnuită. Am fost șocat de apariția acestei colege și, instinctiv, mi s-a trezit ambiția de a-i atrage atenția prin ceva. În adolescență, naivitatea vârstei noastre se exteriorizează În violența gesturilor; Iogna Candida nu prea vorbea românește, și atunci, noi, băieții, ca să comunicăm cumva cu ea, ne fugăream până ajungeam În preajma ei și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lor. Probabil că limbajul este insuficient, spre a exprima ceea ce eu am mai autentic În mine; el, limbajul, se adaptează repede la canoanele unei retorici sau alteia și se vorbește pe sine, iar nu pe tine. De aceea, mă plictisește ambiția romancierului mimetic de a-și Închipui că el creează lumea din nou. (luni) Așa cum am mai spus, din când În când, Îi povestesc lui A. unele episoade din copilăria mea; mă ascultă Încordată, așa cum mă asculta și E. când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acea neputință. Ce să fac acum, când știu cum să mă comport cu o femeie, când pot să fiu cinic, rău, brutal? Simt că mă Îndepărtez de ce am mai bun În mine, că mă risipesc În lucruri neesențiale. Mă preocupă ambiția de a deveni scriitor și sunt atent, Îmi calculez gesturile, nu mai am candoarea de a pierde În dragoste, căci, pentru a pierde, trebuie mai Întâi să te Îndrăgostești. Eu nu mai pot să mă Îndrăgostesc, mi-am comandat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
numește proza mimetică: „Probabil că limbajul este insuficient spre a exprima ceea ce este mai autentic; el, limbajul, se adaptează repede la canoanele unei retorici sau ale alteia și se vorbește pe sine, iar nu pe tine. De aceea, mă plictisește ambiția romancierului mimetic de crea lumea din nou În mod fals“. În totul, „Jurnalul lui M.“ are sens de sine stătător, pe când „Jurnalul lui A.“ e numai termen de contrast (dar la fel de necesar În economia Întregului, bazat pe denivelări de text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Actori, muzicieni, chiar și magicieni. Cred că ajung în punctul în care își definesc viața în funcție de carieră. Practic, omul care era înainte a dispărut odată cu incendiul. Omul Dispărut, reflectă Rhyme. - În schimb, asta înseamnă că acum nu este motivat de ambiția de a reuși sau de a-și încânta publicul, nici de devotamentul artei pe care o practică, ci de furie. Și este agravată de cea de-a doua tendință: focul l-a deformat și i-a afectat plămânii. În calitate de persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
această Eliza atât de generos dotată? Nici ziua nu fusese una prea proastă. În cea mai mare parte a timpului mă întrebasem ce mama naibii fac eu cu munca mea - Dumnezeu știe ce s-a întâmplat cu idealurile timpurii și ambițiile mele; privesc cu disperare persoana obișnuită cu succes mediocru care am devenit. Dar interogatoriul de azi, asupra acelui tată, a făcut exact ce voisem eu: l-a arătat drept genul de individ iubitor, cum într-adevăr și este. O influență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vagoanele care ies și intră pe șină, În biroul delegațiilor, te căznești să lucrezi la un scenariu pe care vrei să-l filmezi cu o altă cineclubistă, una Safta, doamne, ce nume, slabă ca o mâță flămândă și plină de ambiții. Scenariul se numește Omulețul de cartof și este o poveste destul de stranie și ciudată, nu știi cine va aproba prostia asta care n-are nici ilegaliști care lipesc manifeste În epoca burghezo-moșierească și nici tineri care se duc pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mirat niciodată oare de cantitatea de timp petrecută În discuții despre muncă? Adevărul era că atunci când nu făceau dragoste, vorbeau despre afaceri. Nu aveau simțul umorului, afecțiunea sau o viziune asupra lumii asemănătoare care să-i țină Împreună. Aveau doar ambiție. Chiar dacă a Înțeles problema, asta n-a Însemnat că nu s-a simțit tristă o mie de ani după ce s-au despărțit. O vreme s-au mai sunat și și-au mai dat mailuri, dar destul de repede comunicarea dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
care-l Închiriaseră - ca să stea cu copilul. Pentru ca să mai facă rost de bani, făcea șabloane pentru decorat bucătării, și pereții din camerele copiilor pentru case chic din Hampstead. În ciuda acestui lucru, Ronnie nu a pierdut nicicând din vedere marea ei ambiție. Imediat ce Ruby Începuse școala, aplicase pentru o bursă de studiu și o luase, lucru care-i permisese să se Întoarcă la școală și să-și continue studiile. Picturile ei nu-i aduseseră prea mulți bani, dar În multe feluri, Ronnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
te ajute la corecturi sau să-ți dea sfaturi În privința ciornei unui articol. Pe la spate, ziceau cu căldură: Ăsta-i omul, ce se poate spune, original și bun la suflet, dar ce să-i faci dacă e leneș. Lipsit de ambiție. Pur și simplu nu se gândește la ziua de mâine. Și doar nu mai e un tinerel. Cu toate astea, ceva din trupul său scund și Îndesat, din mersul târșâit, meditativ, din fruntea frumoasă, Înaltă, din umerii lăsați de oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și acest nemijlocit al reușitei îl îmbăta, rămânea de nerostit și-l lega totuși de partenerii de joc, ba chiar de adversari. Acest moment nu se dovedea a fi totdeauna reușita unei aruncări libere, necontrolate, cea mai ușoară urmă de ambiție, constrângere sau presiune strica tot, făcea piatra să rateze - și, în mod surprinzător, era din nou acolo: „Good shot! Well done!“. Tata stătea pe patinoarul situat sub Grand Hotel cu o șapcă modernă cu cozoroc pe cap și cu ștergătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vacanța de vară la patinoarele din munți împreună cu coechipierii; erau toți domni, toți aveau firme proprii, proveneau din cercurile lui A., în care tata era cunoscut de ani de zile. Se hotărâră să construiască un patinoar acoperit ca să-și satisfacă ambiția și hobby-ul. La acest proiect deținea și tata un pachet de acțiuni, ca să nu depindă de intemperii și să poată juca de toamna devreme până primăvara târziu, mai ales că, mai nou, concursurile se desfășurau pe gheață artificială. Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Du Maurier. Ea avea un caracter mai puternic. Tata era fermecător, cu o voce Încântătoare - ar fi putut fi cântăreț de operă -, dar nu era nici savant, nici om de afaceri. Din nefericire, a Încercat să Îmi transmită și mie ambițiile lui atât de prost orientate. Când am picat la bachot la Sorbona - am scrântit-o la latină -, m-a trimis la University College de la Londra, să studiez chimia. Mă vezi pe mine chimist? — Nu, Îi răspunse Henry sincer. — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
destul de diferit de „anost“ pentru urechea lui. Cât privește remarca mea, n-am Întâlnit om mai cumpătat În toate poftele lui. Te bucuri de lucrurile bune În viață, dar niciodată În exces. Mâncarea, băutura, tutnul... Lăsă fraza neterminată. — Am o ambiție necumpătată, spuse Henry. — Da? Pentru ce? — Vreau să fiu un Balzac anglo-american, zise Henry și adăugă imediat: Te rog să nu spui nimănui că ți-am spus. Dragul meu, am să tac mâlc. Dar de ce nu? E o ambiție absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o ambiție necumpătată, spuse Henry. — Da? Pentru ce? — Vreau să fiu un Balzac anglo-american, zise Henry și adăugă imediat: Te rog să nu spui nimănui că ți-am spus. Dragul meu, am să tac mâlc. Dar de ce nu? E o ambiție absolut onorabilă. Pentru că lumea literară e plină de ziariști și de bârfe și sunt sigur că o să apară tipărit undeva, făcându-mă ținta ironiilor. — Poți conta pe mine, desigur. Dar te invidiez, James. Ai o ambiție și Încă mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de ce nu? E o ambiție absolut onorabilă. Pentru că lumea literară e plină de ziariști și de bârfe și sunt sigur că o să apară tipărit undeva, făcându-mă ținta ironiilor. — Poți conta pe mine, desigur. Dar te invidiez, James. Ai o ambiție și Încă mai poți spera să o vezi realizată. Și ai să o vezi, sunt sigur. În timp ce eu am dorit să fiu un pictor mare... — Și ești un ilustrator mare, ceea ce nu e puțin lucru. După cum sper să demonstrez În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spuse Henry zâmbind. — N-aș merge chiar până acolo, Îi răspunse Du Maurier. Am sperat să mă facă editor la moartea lui Taylor, În 1880, dar postul i-a revenit lui Frank Burnand. Și Îi aparține pe viață. E o ambiție pe care n-am să o văd niciodată Împlinită. — Îți Înțeleg dezamăgirea, dar Îndrăznesc să spun că sunt mai mulți cei care asociază revista Punch cu numele de Du Maurier decât cei care Îl asociază cu Burnand. Ești drăguț, James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ți-ai pregătit discursul pentru a mă convinge și pe mine. — Recunosc. — Pot să te Întreb dacă ai Încheiat același pact și cu alți parteneri de coresopndență? — Nu. Nu mai am pe nimeni față de care să-mi fi exprimat speranțele, ambițiile și Îndoielile așa cum am făcut-o față de tine. Fenimore roși, vizibil flatată de această mărturisire. — Desigur, adăugă el, profitând de avantaj, dacă nu accepți, asta nu Înseamnă că am să Încetez să-ți mai scriu. Dar scrisorile mele nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unor sume semnificative În paralel cu progresul pe scara literară - ochirea a două ținte cu o singură săgeată - era singura modalitate În care un romancier putea impresiona materialistul secol al nouăsprezecelea. Dickens și George Eliot reușiseră. De ce nu și HJ? Ambiția aceasta avea și un factor ereditar. Bunicul lui, William James, care emigrase din Bailieborough, County Cavan, cu aproape o sută de ani În urmă, sosind În Albany, New York, cu câțiva bănuți zăngănind În buzunar, făcuse rapid o avere imensă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
decan la Oxford, critic și editorialist la The Times. Henry era vizitator frecvent În casa lor din Russell Square și, cu timpul, Îi deveni prieten și sfetnic literar lui Mary. Aceasta era o femeie inteligentă, cu vederi moderat progresiste și ambiții de scriitoare. În 1884, publicase Domnișoara Bretherton, un roman scurt, subțirel, despre viața unei actrițe, inspirat chiar de o vizită făcută, Împreună cu Henry, la teatru, celebrei actrițe americane Mary Anderson. Cartea era un prim efort lăudabil și fu primită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
parte pentru a se distanța de un trecut personal tragic: soțul ei, tot actor, se Înecase În râul Charles Îmbrăcat Într-o armură din recuzita teatrului, acțiune simbolică pe care Ibsen Însuși ar fi putut-o inventa. Henry Îi admira ambițiile culturale și spiritul misionar, căzând pradă farmecului ei personal și efectului hipnotic al ochilor imenși de un albastru cristalin. Ca actriță, prindea excepțional de rapid sensul dramatic al fiecărei scene și replici, captând În mod magnetic atenția de Îndată ce Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În glumă: „Am impresia că acesta este Începutul sfârșitului“. În aprilie avea să Împlinească cincizeci de ani. Chiar și În varianta cea mai optimistă, mai avea de trăit mai puțini ani decât trăise până atunci și era apăsat de conștiința ambițiilor neîmplinite, a vitalității În declin și a rezervelor de timp În scădere. Se simțea În pericol de a-și pierde identitatea ca scriitor, de a se prăbuși În hăul dintre reputația tot mai palidă ca romancier și cea Încă evazivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
După aceea, nu mai născuse idei de piese noi care să treacă dincolo de paginile carnetului. Și ce publicase În anul care trecuse? Vreo două povestiri În The Yellow Book și Theatricals, care nu era nimic altceva decât mărturia tristă a ambițiilor năruite, constând În două piese, Chiriașii (titlul inițial fiind Doamna Vibert) și În libertate (inițial Doamna Jasper), care, În ciuda eforturilor sale, nu reușiseră să vadă luminile rampei. Deși prefațase volumul cu o Notă a autorului de o modestie elaborată, recunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fără milă, conchizând: „Nu este câtuși de puțin o operă de artă; este o șmecherie menită să umple o sală de teatru și, mă văd silit să o spun, nici măcar o șmecherie prea abilă“. Elizabeth spusese că are el Însuși ambiții de dramaturg și că i se montase, cu oarece succes, o piesă În primăvara trecută, când Henry era În străinătate. Ce părere avea să Își facă Shaw despre Guy Domville - căci probabil avea să fie la teatru În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Într-un teatru londonez, plătit pentru a urmări o piesă de Henry James. Admira intens, chiar dacă nu Întotdeauna savura, romanele și povestirile lui Henry James, pe care Îl considera supremul tehnician al artei literare, domeniu În care nutrea el Însuși ambiții ( În locuința sa din Chelsea, Într-un sertar al biroului, se afla un roman terminat pe jumătate, iar The Yellow Book, la care colabora și James, Îi acceptase deja spre publicare o povestire). Se uită În jur, sperând să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]