5,855 matches
-
Nu, n-o văd, e prea întuneric! Da’ când ai căzut în boscheți o mai aveai pe cap?“... „Nu mai țin minte - i-a răspuns, icnind, fostul adversar. Parcă“... S-au ridicat și au căutat-o împreună. A găsit-o amicul meu, agățată în boscheți. I-a întins-o. „Mulțumesc - i-a spus ăla -, țin mult la șepcuța asta, că o am de la gagic-mea. Da’ tu ce cauți la ora asta pe-aici?“... „Mă duc la o petrecere“... „Fugi! Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
termenul mamă); 3) nume generice de persoană, marcînd relațiile interpersonale în plan general - așa-numitele ,,apelative passe-partout" domnule, doamnă, domnișoară și,,termenii de înrudire secundari": fată, băiat, fecior, bărbat, copil(ă), creștin, moș, babă - și în plan particular: prieten(ă), amic(ă), coleg(ă), vecin(ă); 4) nume de profesii, funcții, titluri de diferite tipuri (nobiliare, științifice etc.): profesor, director, președinte, ministru, duce, prinț, doctor; 5) nume care precizează cadrul etnic sau regional căruia îi aparține interlocutorul: român, francez, moldovean, oltean
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un blestem moartea unui prieten. Paul, revoluționarul care se hotărăște să aplice învățămintele lui Che în Peru, sfârșește în Anzi, un alt prieten din Londra, Juan, moare răpus de SIDA, după ce Ricardo se întâlnește cu Lily a treia oară, un amic traducător care îl aduce în Japonia se sinucide din dragoste. Toți prietenii lui sunt figuri exotice pe care Ricardo le vampirizează de biografii. El trăiește prin alții, e menirea lui și e și un soi de grilă literară a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
un blestem moartea unui prieten. Paul, revoluționarul care se hotărăște să aplice învățămintele lui Che în Peru, sfârșește în Anzi, un alt prieten din Londra, Juan, moare răpus de SIDA, după ce Ricardo se întâlnește cu Lily a treia oară, un amic traducător care îl aduce în Japonia se sinucide din dragoste. Toți prietenii lui sunt figuri exotice pe care Ricardo le vampirizează de biografii. El trăiește prin alții, e menirea lui și e și un soi de grilă literară a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
ajuns totul din urmă. Iar școala de cinema a fost cu adevărat o „școală“: eram puțini, lucram împreună, făceam filme, aveam ce să discutăm. A fost o perioadă în care am făcut mult militantism. Am început devreme, din liceu, aveam amici militanți. Militați pentru ce orientare politică? Pe vremea aceea făceam parte din „Tinerii comuniști“ („La Jeunesse communiste“). În mod paradoxal, prin raportare la ce trăise tata și la convingerile lui. Și tatăl ce spunea despre fiul militant comunist? Nu spunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
România (care avea pe copertă un țigan cântând la țambal) și ne-am amuzat împreună ce scria despre Iași - una dintre puținele așezări românești care merită văzută, dar cu riscuri extreme, cu băștinași imprevizibili, care-ți golesc instantaneu buzunarele. Drept care, amicii noștri, atunci când ne-am oprit din jocul de fotbal, au crezut că o să-i luăm la bătaie. În fine, am găsit o mulțime de motive să ne amuzăm pe seama a ceea ce credeam unii despre alții, însă chestia la care știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
credeam unii despre alții, însă chestia la care știu că am râs în hohote a fost când unul dintre tinerii germani a scos din rucsac o legătură cu usturoi. Nici nu bănuiam și nici nu-mi venea să cred explicația - amicului nostru îi era frică de o posibilă întâlnire cu Dracula... Mă tem că până și acum, la atâția ani după Revoluție, clișeele continuă să existe și nu pot fi evitate. Câți dintre români nu trăiesc încă obsesia asta că trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
uneori expresia plinului. » „Filmul explorează o comunitate de «excluși», «zero» din punct de vedere al utilității sociale, dar de o mare frumusețe interioară, oameni care posedă valori umane profunde și nealterate.“ (Adina Pintilie) SECRETUL ADRIANEI Alexandra se hotărăște Adriana BABEȚI Amicul arhitect demolator de fiori, care nu scapă nici o ocazie sățmi taie elanurile de scrib la „Supliment“, mța prins lațnghesuială în timp ce plăteam 15 kg. de piersici pentru compot și, în fața tarabei, mița zis verde că nu mai am mult și o să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
naiv pentru a crede că de la o zi la alta populația noastră - sau umanitatea întreagă - se va debarasa de orbirea ei, de egoismul ei, că va deveni altruistă și va accepta sacrificiile în numele cauzei bune“. Există o sentință „naivă“ la amicul meu N.C. Munteanu, care m-a făcut să redeschid cartea lui Havel și să scriu această scrisoare despre o muzică știută, cunoscută și nouă. Tatălui său adoptiv, cel care l-a denunțat la Securitate, îi plăcea la nebunie muzica lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
fie și numai pentru că îi plăcea atât de mult Verdi! Oamenii cărora le place muzica, chiar și înrăiți de viață, nu pot fi chiar așa de răi“ șsubl. mea. VEȚ. Din păcate, în mărinimia sa, cu siguranță în parte ironică, amicul meu se înșală. De la Hitler și apropiații săi de crime, până la Stalin și la cei, nu puțini, care sub o formă sau alta au cedat presiunilor sau propriilor slăbiciuni, colaborând cu Securitatea, istoria îl contrazice total. La Cannes, românii cerșesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
atît de cuprins de pasiune, credea el, pentru vreo femeie. Sau chiar: Niciodată nu mai - cum a pus Swinburne problema? - „ținuse în mrejele muzicii divine” pe Gretta sau pe altcineva, nici pe Mama, nici chiar pe copii, așa cum o făcea amicul Furey ... Toate acestea, și multe altele care ar putea reprezenta Gîndirea lui Gabriel, dar redate Indirect, dacă sînt lipsite de propoziția-cadru ar putea fi clasate drept Gîndire Indirectă Liberă. Este aceasta o formă hibridă de maximă flexibilitate, care poate suporta
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
etic cu totul altul decât cel stabilit de regim. Cercetătorii și dizidenții care s-au consacrat analizei comunismului identifică esența culturii politice totalitare în practica unui dublu limbaj. Adevărul se păstrează pentru sine ori un cerc foarte strâns de apropiați, amici sau membri ai familiei; în schimb se afișează public fidelitatea față de partid și față de politicile sale sociale și economice. În mod curent se folosesc așadar două tipuri de limbaj: unul privat, putător al adevărurilor asupra societății, și unul public a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
rememorarea acesteia e declanșată de apariția văduvei lui, mare iubitoare de "crenvirști" și bere. Gogu Nicolau, întorcându-se în București dintr-un voiaj la Bușteni cu trenul de seară, alături de un prieten, își schimbă surprinzător drumul spre casă, îi motivează amicului că "are de lăsat undeva o vorbă" și dispare cu desăvârșire. Nici cei doi ciorchini de cireșe cumpărați de la Câmpina, nici hotărârea neașteptată de a-l lăsa singur pe Lică Ștefănescu pe drum în noapte nu au dobândit vreun sens
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
dead vizându-i aici deopotrivă pe cei morți dar și, în particular, pe cel mort și încă viu în amintire, Michael Furey,. Gabriel Conroy are revelația absenței din propriul destin în seara când soția sa îi povestește despre un vechi amic din adolescență, despre care se credea că a murit de dragul ei. Prezența unei absențe este aici atât de copleșitoare, încât îl strivește pe cel viu și prezent, pe Gabriel, exilându-l la granița temută, dar calmă, cu lumea de dincolo
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
într-un spațiu aproape ermetic, protagonistul caută prilejuri de a evada. Își face prieteni la Paris, dar îi păstrează nostalgic pe cei din Moscova studenției sale. Prietenii de acasă, o gașcă voioasă însetată de povești despre fabuloasele aventuri erotice ale amicului călător în țări străine, rămân singurul reper ce îi motivează acestuia întoarcerea. Între Paris, Tirana și Moscova există rețele nevăzute prin care se transmit euforia libertății, neputința și deznădejdea, așa cum între două lumi se interpun infernuri și purgatorii. Narațiunea cuprinde
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ca și tinerii ambițioși și capabili, care deveneau șefi de cabinet, secretari ai miniștrilor. Rotația în funcțiile publice practicată în România era asemănătoare spoil system-ului american, cu rezerva că în România, magistratura și administrația medie erau inamovibile. "Prada învingătorilor", "recompensarea amicilor și pedepsirea inamicilor". În România rădăcinile acestor practici se întind până în perioada fanariotă. Să remarcăm că, prin contrast cu rotația în înalta administrație românească, dacă în Franța instabilitatea ministerială nu antrena dezorganizarea serviciilor publice, aceasta se datorește faptului că înalta
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
În „primul”, cel „scurt”, și nici În „al doilea”, care s-a Întins pe aproape două decenii; așa cum n-am avut nici În literatură! Într-o discuție amplă, publicată În România literară prin anii ’80, Îl Întrebam În final pe amicul meu, Nichita Stănescu, „dacă a avut vreodată talent”; elegant, el mi-a răspuns, pe jumătate paradoxal, că „nu-și amintea să fi avut!” „Nici eu!” i-am răspuns, ambii Înțelegând prin această „glumă” refuzul nostru de „a sluji” pe altarul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
s-au Întors, noaptea târziu, de la „Paulică”, s-a ferit să mi-o „comunice” și, la Întrebarea mea, febrilă se’nțelege, dacă „șeful cel mare” a adus vorba și de subsemnatul, a dat din cap, mințind, ca să mă „apere”, probabil. Amicul Matei, Însă, relaxat și profesându-și amuzat cinismul său colocvial, mi-a relatat cele de mai sus. Ca și În cazul termenului „retardat”, aruncat de frumoasa Geta Horodincă, scurta „execuție” a lui P. Georgescu m-a uimit, Înainte de a mă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nasc În provincie și „se fac” la București. Și cum eu visam gloria literară... a trebuit să-mi fac „bagajul”, acel geamantan de carton pe care-l invoc uneori, pe care, mi se pare că i l-am dăruit și amicului meu, greoiul Grobei, și să descind pe peronul Gării de Nord, Într-o dimineață de vară a lunii iulie, din binecuvântatul - pentru Înfricatul și stângaciul de mine! - an 1952Ă Dar... dorința, setea mea neînfrânată, foamea de glorie, fie ea și literară, nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În societate, uneori spectaculos și „scandalos”, pe porțile vopsite În culori stridente ale nebuniei? Și-atunci, cum se vor putea apăra tinerii debutanți În toate artele, dar și În științe, de privirile aspre și reprobatoare ale atâtor pedagogi, părinți sau amici, cei din aceeași generație, dar „Înzestrați cu darurile multiple și eficiente ale imitației și ale adaptării? Vorbind de „imitație” În „creația de valori”, constatăm că ne aflăm și În zonele pedagogiei, unde, nu arareori, „imitația”, talentul și abilitatea imitativă a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ne temem mai mult de proști decât de nebuni... (Două din figurile dezastruoase ale politicii secolului trecut, Hitler și Ceaușescu „al nostru”, la Începutul carierei lor, ambii, În mediile lor respective, Hitler În capitala Bavariei, la München, și Ceaușescu Între „amicii” săi politici, treceau drept „proști”. Erau ei proști cu adevărat?! Nu, se pare că nu, și aceste exemple, cel puțin, vin În sprijinul afirmației mele de mai sus și anume că proștii nu numai că uzează, ca și psihoticii, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
texte sacre, unii dintre apostoli Îi certifică nedumerirea, „neînțelegerea” lor, În ciuda respectului convârșitor pe care i-l poartă. Lăsând, deocamdată, la o parte răspunsul meu la această Întrebare, dilemă, am constatat, cum spuneam, Încă din anii ’60, când le făceam amicilor mei lecturi și interpretări de text, această fenomenală capacitate a lui Iisus de a-și „didacticiza”, exemplifica prin istorii diverse, plastice, ideile sale cu adevărat revoluționare, În materii diverse și esențiale, mai ales În ceea ce priveau vechile și rigidele cutume
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fost „descoperit” la valoarea sa de azi de școala romantică germană, Începând cu Goethe, care a ascultat sfatul „clasicului” său maestru, Lessing, acela de a-și Îndrepta „privirile și admirația” nu atât spre Francezi, cât spre Englezi!Ă Făcându-i amicului meu Nichita, În tinerețe, această „teorie” a ierarhiei oarecum rigide și didactice a valorilor, teorie tipic postadolescentină pe care eu Însumi o semnez și astăzi, poetul, cu zâmbetul său androgin și fermecător, m-a Întrebat: - Și... ăștia „doi”, Homer și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mă Împrietenesc În țară, m-a căutat la Paris, unde poposisem, cum spuneam, iritat, stupefiat de intelighenția vest-germană, și... mi-a propus să mă ajute. Deși poposit de curând pe acele plaiuri culturale ultra-orgolioase, Își făcuse deja, ajutat și de amicul Țepeneag, câteva relații literare interesante, pregătea o teză de doctorat cu faimosul hermeneut Roland Barthes și avea În pregătire un volumaș la faimoasa Editură Flammarion. Într-adevăr, mi-a tradus romanul În absența stăpânilor și, În scurtă vreme - „scurtă”, pentru
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mentalului românesc - sudic, mai ales! - de origine turco-grecească, cum o consemnează, de altfel, Într-un excelent capitol din cartea sa, Din psihologia poporului român, Gh. Drăghicescu - fatalismul! Într-o altă parte, am comentat discuțiile aprinse pe care le aveam cu amicii mei la sfârșitul anilor ’50, aveam cu toții În jur de douăzeci de ani și nici o carte publicată, trăind, cum se spune, de azi pe mâine, În afara structurilor administrative, dar preocupați de marile probleme ale literaturii și de cele ale specificului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]