39,601 matches
-
semnate de Mircea Horia Simionescu în revista "Litere" (nici ea cu o foarte mare difuzare), între anii 2001 și 2005. Însemnările acoperă o diversitate largă de teme, de la povestirea unor vise, observații critice asupra stilului scriitorilor și publiciștilor de azi, amintiri legate de prietenii din Școala de la Târgoviște (în special, Radu Petrescu), impresii de lectură, note de călătorie, pagini de jurnal, considerații asupra operei proprii și a receptării acesteia în paginile revistelor literare și chiar mici anecdote cu scriitorii pe care
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
nu conced să o numesc corcitură) între fișa caracterologică, schița literară, anamneza medicală, foaia de observație a lingvistului și eseu sau chiar poezie" (p. 8). În aceste gânduri aflate între vis și realitate, se amestecă de-a valma judecăți literare, amintiri dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, idei apărute în conversațiile de peste zi, replici de demult revenite surprinzător în minte prin inexplicabile capricii ale memoriei. Nu toate tabletele din componența volumului pot fi însă încadrate în această categorie
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
un combustibil necesar funcționării literaturii (de pe altă planetă), așa cum prozariumul este principala sursă de energie de pe planeta Dune? Greu de spus, dar dilema este tipică pentru stilul de ambiguitate cultivat de autor. Prozele din alcătuirea Prozarium-ului sunt de toate felurile: amintiri, vise, însemnări cvasi-gratuite, prilejuite de observarea obiectelor din arealul poetului, aspecte din cotidian. Apare chiar și o "parabolă a presei" cu un neașteptat final biblic sau alta cu versiunea maramureșană a celebrei formule romanești "Marchiza a ieșit la ora cinci
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
mutat în altă parte: pe lașitate. Cuvântul nu e cu totul nefamiliar celui care-a studiat istoria politicii din România. Nu doar la nivel de individ, dar și prin comportamentul clasei conducătoare, n-am lăsat întotdeauna străinătății cele mai frumoase amintiri. Nu e cazul să scormonesc rănile trecutului, dar e puțin probabil ca tradiționala strategie a "întoarcerii armelor" să fi fost uitată de partenerii noștri. Și în Primul, și în Al Doilea Război Mondial ne-am repoziționat în funcție de interese tulburi, mizând
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
doar puțin de-o duzină, și de care te convinge o antologie în secțiune prin-tr-o familie, e evidentă alăturînd două sonete de Codreanu. Cel despre un copil neastîmpărat căruia o bunică viorie, desprinsă dintre flori de liliac, îi face, -n amintire, cucernice mustrări, și cel despre zîmbetul Monei Lisa: "De ce surîdeți, Mona Lisa? Oare/ Plutind ușor pe raze de lumină,/ Se lasă Cupidon ca o albină/ Pe-a zîmbetului vostru dulce floare?// Sau poate cugetări înălțătoare/ Vă poartă-n atmosfera lor
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
și beneficiarul - nu la fel de inocent - al celui mai închegat, mai stabil, mai complex în cele din urmă, brand din poezia română a ultimului deceniu. El are deja înainte adversari vechi sau noi și galerii imposibil de mulțumit, iar înapoi numeroase amintiri și mostre de folclor urban, cântece și postere. Cum s-a construit, în etape sau plenar, această imagine contează mai puțin. E cât se poate de clar că un merit important l-a avut biografia sa, deopotrivă tulbure și turbulentă
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
vol. 5; poeme în proză - 6; proză - vol. 7-14; publicistică, organizată tematic și restituită sub prezentarea de "proze" - vol. 15-34 și 39-44; teatru - vol. 35; traduceri de teatru - vol. 36; traduceri de proză - vol. 37, 38 și 46 (ultimul cuprinzând Amintiri din Casa Morților de Dostoievski). A fost nevoie deci de reveniri și îndreptări sau completări de sumar, încât compartimentările și continuitățile nu sunt întru totul respectate, datorită accidentelor de parcurs, cu cauze diferite. Cenzura a pricinuit temporizări, ruperi de ritm
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
acțiuni prin mijlocitori. Norocul meu (și totdeauna am noroc - nu se știe de ce) este că acești "mijlocitori" sunt ființe de mare calitate sufletească și spirituală. Ele sunt: Doris Jurgea-Negrilești, văduva marelui autor de memorii Gh. Jurgea-Negrilești, al cărui volum Troica amintirilor - sub patru regi a făcut senzație anii trecuți. Mă întreb de ce cartea nu este republicată în a doua ediție, întrucât ea e cunoscută și admirată și de românii din SUA - am aflat. Portretul doamnei Doris i l-am făcut în
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
a făcut senzație anii trecuți. Mă întreb de ce cartea nu este republicată în a doua ediție, întrucât ea e cunoscută și admirată și de românii din SUA - am aflat. Portretul doamnei Doris i l-am făcut în prefața la Troica amintirilor, nu mai revin asupra lui. A doua persoană, gata ieșită, ca din capul lui Zeus, înarmată, este Delia Damirescu, cunoscuta redactoare de cărți, o doamnă fermecătoare, deșteaptă și care pare totdeauna parfumată cu tutun de extraquality. A treia persoană este
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
de magmă narativă, în care s-au topit de-a valma întâmplări din cotidian, judecăți filosofice, dezbateri pe teme obsesive, observații asupra comportamentului uman. Totul este descriere mai mult sau mai puțin aleatorie a unor comportamente și judecăți, flux al amintirii, behaviorism (inclusiv al psihicului, dacă se poate vorbi de așa ceva). Lipsește cu desăvârșire spritul de organizare, disciplina care trebuie să caracterizeze analiza propriu-zisă. De altfel, cu o luciditate... analitică, autorul este primul care atrage atenția asupra acestei inadvertențe în interpretarea
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
perioada paradisiacă a existenței umane. Viața este înainte, toate drumurile sunt deschise, opțiunile par nelimitate. Încrederea este nezdruncinată, viața se prefigurează ca un drum - mai drept sau mai întortocheat - spre fericire, nici o îndoială nu frânge încă siguranța de sine. Iar amintirea acelor zile binecuvântate aduce lumină, dar și regret pe chipul omului care între timp a trecut prin toate încercările vieții: "Oh, am avut în copilărie momente de fericire aproape epileptică. Miracole nimbate scurt, aure naive, pâlpâitoare, credința nebunească, puerilă, vă
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
cruce de cretă pe poarta iadului, ținîndu-l închis pînă la ștergerea ei. Ca-n Ivan Turbincă, moartea vine și este păcălită cu părul și scăunașul. Cînd, în cele din urmă, se împlinesc soroacele, Toderică nu este primit în iad, în amintirea strașnicei partide de cărți, și trebuie, cu toată necuviința lui, să stea în Rai. Dovadă de cum se întorc lucrurile... Un romantism neserios, făcînd pasul spre propria-i deriziune, pune Negruzzi în aceste cîteva scrisori despre o Românie hîtră, reconfortantă, cu
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
Molero scrie mult mai mult decât un raport banal. El scrie o poveste care conține alte povestioare care la rândul lor se descompun în alte și alte istorii interminabile, derulân-- du-ni-se înaintea ochilor autentice peisaje urbane, filtrate de amintirile personajelor și ale povestitorului (Molero), nefiind altceva decât multiplele fațete ale unei realități radiografiate cu o privire scrutătoare care îl transformă pe Molero în-- tr-un filozof, preocupat de descifrarea sensurilor propriei sale existențe în contextul în care este inserat. Machado
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
a spiritului senectuții. Cartea are tot atîta atmosferă pe cîtă intrigă e de găsit în paginile ei, adică nici urmă de așa ceva, iar punctul culminant al cărții e chiar faptul că rivalele se enervează reciproc pe măsură ce-și deapănă amintirile. Deznodămîntul cărții, venit ca o eliberare pentru cititor și ca o scăpare pentru autor, este unul pe măsura frivolității epice: împăcarea tuturor pe toate planurile, cu puțin timp înainte ca Hannah și Martin să plece dintre cei vii. Și astfel
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
Ludicul și ironia nu-l părăsesc. Ca și profunda admirație față de Ciulei, Pintilie, Brook, Grotowski. Pintilie a vrut de două ori să-l distribuie. O dată în Reconstituirea, apoi, în Treplev din Pescărușul. Dincolo de histrionismul lui, de unicitatea talentului său, de amintirea spectacolelor sale, de verbul său puternic, de rătăcirile lui, de zbucium, de bruiaje, de boală, există un mare dar, o șansă care i-a fost dată, care l-a însoțit și nu l-a părăsit nicicînd. Iubirea de oameni. Mă
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
a paradigmei pe care o continuă cu nota simpatetică proprie. Exemplu: Odaia bunicului, prilej de incursiune în lirica lui Ion Pillat: "Pe Argeș în sus nimic nu s-a clintit și iată/ Casa bătrînească în care-a stat bunicul,/ Casa amintirii, pridvor, cu tot tipicul,/ Să intru în odaie, e ușa descuiată.// Văd ordine în toate, custodele, vecinul/ S-a întrecut pe sine, e totul ca-n trecut,/ Văd pînă și ulciorul din care am băut/ Din limpezimi de vie, întîia
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
spună: hei, păsărica!)./ era deci un timp nehotărît, în sfîrșit,/ pînă și acum mai simt frica// ce în oase, în sînge, are statut permanent,/ mult mai profund decît, bunăoară, iubirea,/ despre care...dar, ia stați. Un moment/ De ce trebuie dezgropată amintirea?" (Trebuie dezgropată amintirea?). Credem a nu greși văzînd în Lucian Perța pe cel mai de seamă parodist al literelor noastre actuale.
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
era deci un timp nehotărît, în sfîrșit,/ pînă și acum mai simt frica// ce în oase, în sînge, are statut permanent,/ mult mai profund decît, bunăoară, iubirea,/ despre care...dar, ia stați. Un moment/ De ce trebuie dezgropată amintirea?" (Trebuie dezgropată amintirea?). Credem a nu greși văzînd în Lucian Perța pe cel mai de seamă parodist al literelor noastre actuale.
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
Irepresibila nostalgie a satului natal nu merge pe făgașul bătătorit al sentimentalismului dezarmant, ci se străduiește a se contrage în conturul unor imagini insolite. Patetismul de fond își caută căi de omologare formală. Poetul se simte un crucificat al dureroasei amintiri: "mă bateți în cuie pentru liniștea voastră/ să uit că mi-ați purtat/ prin vuietul tăcerii din străzile pustii/ sub tinere sălcii viața pierdută" (Cu toate acestea). Ori își proiectează simțămîntul dezolant nu doar în trecut ci și într-un
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
de aur s-au topit/ Rostogolind pe caldarîm inel subțire.// Pe talerul de ceară stă acum/ Neînsîngerat ca o icoană/ Capul meu ce a rămas tăiat/ De călău în noaptea diafană.// De atunci nu mai botez fîntîni/ Fata Irodesei dănțuiește/ Amintirea capului meu stă/ în fîntînă prinsă ca în cliște" (Tava e aur). Prin asemenea întraripări voios-melancolice ale fanteziei străbate neîndoios un reflex esenian.(va urma)
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
altădată. Muzica lui Alifantis, cîteva acorduri, fac să năvălească peste mine aburul unei lumi, șoldurile legănate ale Chiralinei, du-te vino-ul din chioșcul-centru al scenei. Ferestrele duc și aduc iubirile, trădările, bătînd strigătul disperării. Un pian mă poartă cu amintirea la mîinile înfipte în el ale Dorinei Crișan-Rusu din spectacolul "Ghetou" al lui Frunză. Frica și agitația din locul exterminărilor vin după ce învolburarea pianului s-a plimbat în urechile mele. Fragmente de mici simfonii, căutări, strigate către oameni, către izbîndă
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
latinist; bătrînul se va mulțumi să-l vegheze și să-l sprijine de la distanță: ca și în artă, va interpune între sine și ceilalți un ecran protector. Sentimentul deșertăciunii lucrurilor și al inutilității strădaniei spre care îl conduce noianul de amintiri, nu anihilează însă niciodată, în mereu-contradictoriul Petrarca vanitatea: el recurge cu deliberat cinism la retorică, la artificiu, pentru a nu-și știrbi faima sau avantajul - real sau presupus, uneori mitizat - față de ceilalți. Zăbovește cu gîndul nu doar asupra închistării oamenilor
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
Recunoaște că frecventa pe atunci boema, că i s-a întâmplat să întârzie la slujbă după nopți petrecute cu Nichita și Hagiu, dar că a muncit cu tragere de inimă ca redactor de editură sau la "Secolul 20". Are bune amintiri despre atmosfera de la acea admirabilă publicație, scoasă în grele condiții de echipa condusă de Dan Hăulică, un om tenace, dar și "de o mare delicatețe". Dar, cum spuneam, interviul este prea scurt. Pe când o carte-interviu cu Petre Stoica? Este o
Prea scurt by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9958_a_11283]
-
o veche și inubliabilă cunoștință - un fel de a vorbi, căci doar eu îl cunosc pe el, nu și reciproca -, îl întâlnesc nu pe stradă, în parc sau la bodegă, nici pe ecranul televizorului, unde deapănă, cu bine studiată încetineală, amintiri din toate vârstele, de până la finele zguduitului an 1989, ba și puțin pe urmă. Un crainic respectuos, cu ochi mari și mirate sprincene îi pune întrebări ce-și cunosc dinainte răspunsul, totuși cel îndemnat să grăiască nu lasă impresia că
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
zi ce trece într-o cochilie goală. Iubirile s-au pierdut în uitare, emoțiile și așteptările s-au uscat, companionii de drum dispar unii după alții. Nimic din ce a fost ieri nu mai poate fi reînviat, oamenii care populează amintirile poetului nu mai trăiesc decât în visele și reveriile sale. Berăria însăși este privită cu ochii goi ca un vast cimitir virtual (birtual). Vechii clienți s-au retras discret, unul după altul, definitiv, spre a fi înlocuiți din mers de
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]