5,016 matches
-
exotic se naște din desen, de data aceasta e un desen mai degrabă întrezărit, visat, decât unul real, căci este cel pe care eul alături de iubită îl descoperă în complicata întindere a gheții de pe geamuri: "Iubita mea cu reflexe de amurg pe pulpele albe ca sideful/ îmi șoptea surâzând neutral: - Frigul a încrustat pe geam o hartă", "- Adu-mi ochianul. Nu-i un plan e un întreg continent;/ iată plante tentaculare și arbori cu alge rămase pe ramuri,/ a fost desigur
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lunară, semn al instinctualului, al iraționalului izbucnit din străfunduri. Deși uneori impresia e de contopire, de unire cu această ființă fantomatică ("Ești pasul meu de patru vânturi"), totuși apropierea e adesea imposibilă Ascultă vuietul adâncurilor dintre noi/ Cum crește în amurgurile lumii, ca o mare", Eumene). Sentimentului finalului de lume, al pierderii în neant e copleșitor. Amurgul, motiv consacrat, atât de iubit de simboliști (să nu uităm că Stelaru se fixează în descendența acestora - "Bună dimineața, Verlaine/ ciudatul meu zeu și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unire cu această ființă fantomatică ("Ești pasul meu de patru vânturi"), totuși apropierea e adesea imposibilă Ascultă vuietul adâncurilor dintre noi/ Cum crește în amurgurile lumii, ca o mare", Eumene). Sentimentului finalului de lume, al pierderii în neant e copleșitor. Amurgul, motiv consacrat, atât de iubit de simboliști (să nu uităm că Stelaru se fixează în descendența acestora - "Bună dimineața, Verlaine/ ciudatul meu zeu și prieten", Verlaine), păstrează simbolistica morții (spirituale sau universale), dar își potențează semnificațiile prin forma de plural
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nimic mai ușor de suportat. Totul este supus demitizării, nu mai există iluzia unei lumi a vieții, a frumuseții sau a păcii ("Era război și lepră, oamenii mureau în burg/ schimonosiți, îngrozitori/ ca niște vase negre cu flori/ coclite-n amurg, pe fundul apelor", Memorie). Lipsa idealurilor se traduce în refuzul oricărei religii, în refuzul de a mai crede în miracole ("profetul nu mai avea mistere și murise.// L-am pipăit curios ca pe un ren:/ putrezea liniștit între cocori./ Fusese
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cocori./ Fusese ultimul bogat din muzeul acela/ învârtit pe loc de câteva ori", Memorie). Acolo unde închiderea tuturor drumurilor, unde mizeria ar fi trebuit să provoace groază, dezgust, nu există decât o curiozitate manifestată ludic ("Ce curios e hoitul în amurg!", Memorie). Discrepanța dintre reacția comună la o asemenea scenă a sfârșitului și uimirea inocent jucată integrează grotescul în normalitate. Totul transmite ideea de moarte, de încremenire. S-a observat întotdeauna în cazul lui Ion Caraion capacitatea deosebită a acestuia de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Alteori se asociază două simboluri ale decăderii edulcorate și ale libertății obținute cu prețul de a fi în afara societății: "Era la marginea pădurilor o șatră,/ Era o șatră de nomazi - hau, hau.../ De jur împrejur flăcările mușcau odihna/ Și arama amurgurilor pentru bani o topeau." (Șatra). La Ion Caraion descoperim o poezie gravă, cu multe pauze, opriri sugrumate ale discursului, universul prezentat este acela al unei lumi bolnave, care nu cunoaște ieșirea din cenușiul vieții cotidiene. Regăsim aici și ceva din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
singura ofrandă care se mai ridică spre înălțime, rugăciune sau imn de slavă ridicat spre golul din înalt. Celelalte titluri ale volumului sunt în mare parte descriptive, surprinzând un fenomen meteorologic (Ploaia, O mie de vânturi), un moment (Noapte, După-amiază, Amurg), un cadru (Grădina enigmă, Grădina publică, Maidanele galbene, Castelul), o ipostază umană (Prietena de departe, Iubita cu surâs neutral, Flămânzii, Femeia cafenie, Fanții, Salomeea), altele par a fi titluri desprinse din ziare (Fapt divers, Moment solemn) sau fac, pur și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
plat"). Tot textul e o încercare de transpunere în materie a inefabilului: Închisă în zeci, în sute de chitare/ asemenea unor sicrie pentru copii/ ultima vârstă trecu pe sub arcadă". Tot din sfera imaginilor care creează impresia de univers aplatizat, amintim Amurg, " Sunetele trompetelor se turtiseră de ziduri", "Trecătorii pe străzi le prindeau ca pe muște:/(...) toată lumea sălta fiindcă era vals/ cântat la final de toamnă prelungă". Plasticizarea imaginii se face voit cu elemente ale derizoriului sau chiar ale grotescului ușor îndulcit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să lipsească însă contrapunctul ironic. Transformarea sunetelor în mingi, baloane de săpun ("atâta de grase că plesneau sus") implică transformarea lumii în spațiu al ludicului. În realitate, e o altă modalitate de a reda indecizia, vagul pe care-l presupune amurgul, fie el unul al spațiului exterior, fie unul al spațiului interior. Preparative pentru tăcere creionează un univers fantomatic, desprins parcă din legendă. Se aplică tehnica înghețării. La Tonegaru, această tehnică apropie textele de cele ekphrastice, e aici un descriptiv incert
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ziua, din mine." (Panopticum). Poezia optzecistă va aduce chiar o celebrare a dispariției laturii metafizice a existenței "și coșul de fabrică era de cărămidă adevărată, nimic nu era metafizic și asta te excita/ cum îți lăsai sânul să radieze în amurgul de iarnă/ așa cum vibrează peste rechizite și tocuri globurile din sala de clasă a copilăriei/ nimic metafizic, doar o nervozitate fără greșeală, doar un fel de scârțâirede celofan violet..." (Poem de amor, Mircea Cărtărescu). Ceea ce apare mai rar în poezia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Sunetele trompetelor se turtiseră de ziduri/ din chioșc plecând rotunde ca niște mingi", " Sunetele trompetelor se lipiseră de ziduri/ și altele se-nălțau ca baloanele de săpun/ în obraji cu ferestre, turle și case/ atâta de grase că plesneau sus." (Amurg). Într-o manieră asemănătoare se reface ludic universul, ca spațiu al maximei libertăți creatoare, și la Leonid Dimov: În laptele dimineții aceste/ Din orașul climateric cu însușiri alpestre/ Au explodat ciudat prăjiturile din vitrină./ Zic ciudat, pentru că doar piereau într-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
123, 124, 126, 151, 158, 161, 162, 163, 164, 165, 166, 167, 168, 170, 173, 176, 184, 185, 190, 191, 192, 193, 196, 204, 210, 211, 218, 219, 220, 226, 227, 240, 244, 246 Alegorie generală, 166, 219 Tonegaru. Constant Amurg, 165, 191, 226 Apele mari, 176, 218 Cântec pe hârtie, 124, 170, 204 Conspect de toamnă, 184, 211, 218 Cruciera, 126 Cules de rod, 169 Debemur morti, 163 Decor, 185 Demonul sângelui, 120, 175 Document, 173, 174, 219 După-amiază, 165
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ce vreau eu”.15) Lui Bacovia îi e de ajuns să audă „plîns de cobe pe la geamuri” ca să simtă fiorul rece al fatalității. Din feerie în infern Dintre poeziile lui Bacovia cu „corbi” (sînt 12), cel mai mult mă surprinde „Amurg de iarnă”. Cum se știe, are numai două strofe: „Amurg de iarnă, sumbru, de metal,/Cîmpia albă - un imens rotund -/Vîslind, un corb încet vine din fund,/ Tăind orizontul, diametral.// Copacii rari și ninși par de cristal./ Chemări de dispariție
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să audă „plîns de cobe pe la geamuri” ca să simtă fiorul rece al fatalității. Din feerie în infern Dintre poeziile lui Bacovia cu „corbi” (sînt 12), cel mai mult mă surprinde „Amurg de iarnă”. Cum se știe, are numai două strofe: „Amurg de iarnă, sumbru, de metal,/Cîmpia albă - un imens rotund -/Vîslind, un corb încet vine din fund,/ Tăind orizontul, diametral.// Copacii rari și ninși par de cristal./ Chemări de dispariție mă sorb,/ Pe cînd, tăcut, se-ntoarce-același corb,/ Tăind orizontul, diametral
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din dosul palatului mort” Unde e? încercarea de a-l localiza nu dă rezultate precise. A existat în Bacău un asemenea palat? Cineva ar putea răspunde: desigur, e vorba de Palatul Administrativ, „mort” în fiecare zi, după ora închiderii. în „Amurg antic” Bacovia dă însă și alte indicații topografice. Lîngă palat e un parc cu statui și un lac cu lebede: „Plutește-un lanț de lebede albe,/ Iar visul din parc în lac se răsfrînge-/ .../ Uitate, statuile albe privesc,/ Albe visînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu lebede: „Plutește-un lanț de lebede albe,/ Iar visul din parc în lac se răsfrînge-/ .../ Uitate, statuile albe privesc,/ Albe visînd cu-n aer ce plînge-”1). Combinația pare artificială, dedusă din vreo cromolitografie. Publicat prima dată în 1905, „Amurg antic” e, sînt convins, rezultatul anilor de ședere a lui Bacovia, ca student, în Capitală. Aci, chiar în centru, Palatul Cantacuzino respira un aer funerar (seamănă cu un „enorm dric de lux”, nota cineva) și erau mai multe havuzuri, unele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în București. Personajul principal al unui roman postbelic își duce iubita, o prințesă rusă emigrantă, de la cea dintîi plimbare, în Cișmigiu ca să-i arate „cuștile cu lebede, și toți plopii, teii, sălciile și platanii”9). Pentru contemplativul Bacovia, decorul din „Amurg antic” e reconfortant: în lumina asfințitului, elementele lui componente emană o grandoare a decadenței, subliniată prin culorile „De sineală, de aur, de sînge”. în timp ce alți poeți, privind un havuz, văd doar zbuciumul apei, șuvița retezată și întoarsă în locul de unde a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sau două care să-și merite denumirea. Dacă, întîmplător, eu aș fi fost acel profesor de literatură, aș fi vorbit, mai întîi, despre „palat” ca motiv poetic și aș fi citat două poeme apărute în volume din același an (1916): „Amurg antic” de Bacovia și „Domus taciturna” de Ion Al-George, primul concentrat și muzical, celălalt amplu și descriptiv. Pe lîngă „palatul mort”, ambele mai au ca elemente comune statuile și havuzul. Din Bacovia (poema sa fiind dintre cele mai cunoscute) aș
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mort”, ambele mai au ca elemente comune statuile și havuzul. Din Bacovia (poema sa fiind dintre cele mai cunoscute) aș fi citat doar prima strofă: „Havuzul din dosul palatului mort/ Mai aruncă, mai plouă, mai plînge-/Și stropii căzînd, în amurg, iau culori:/ De sineală, de aur, de sînge”.1) Din Ion Al-George - patru: „Și de pe fîntîna amuțită/Cad nori de frunze ca ntr-o cupă.../ în van, de pe-o coloană albă,/Se zbate Nyke să se rupă.// Dar parcu-acesta fără
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aceste versuri din „Ecou tîrziu” (1936 )1) se referă la perioade revolute, dar care fac parte din biografia lui Bacovia. La care anume? Detaliat, nu se poate răspunde. în cuvîntul „evenimente” încap atît cele notate de „filozoful proletar” în poezia „Amurg”2) cît și o mulțime de alte „îngrijorări politice” și „fapte diverse”, căci „dincolo de poezie”, mereu „ecourile vieții răcneau în fereastra sa...” 3). Despre „Amurg” (Trec burgheze colorate), în notele volumului de Opere, Mihail Petroveanu afirmă că a fost scrisă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se poate răspunde. în cuvîntul „evenimente” încap atît cele notate de „filozoful proletar” în poezia „Amurg”2) cît și o mulțime de alte „îngrijorări politice” și „fapte diverse”, căci „dincolo de poezie”, mereu „ecourile vieții răcneau în fereastra sa...” 3). Despre „Amurg” (Trec burgheze colorate), în notele volumului de Opere, Mihail Petroveanu afirmă că a fost scrisă în 19144). Bacovia a publicat-o în 1930. în cei 16 ani istoria n-a stat pe loc, dar sinteza faptelor dă cam același rezultat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
excepții, înaintea și de-a lungul primelor două decenii ale secolului XX, nu i s a spus (sau, mai exact, n-a fost scris) așa, ci ca în poemul lui Bacovia (și pronunțat „princésă”, după modelul rusesc). Iată cîteva exemple: „Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă/ Pe care lunecară mîini albe de princese” (Ștefan Petică) 4); „Tînăra princesă își dădea bine sama de asta” (Pompiliu Păltănea) 5) „Crezi că în tot momentul și pe toate cărările rătăcesc princese amorezate?” (Ion
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ndemînare/ Ținuta de rigoare/ De «princesse lointaine»”8). Rochiile „princesse” erau de muselină albă și se distingeau prin forma lor (strîmte în talie, involte în partea de jos). O ultimă observație: cuvîntul „prințesă” lipsește din Dicționarul lui Șăineanu! Enigme în „Amurg” (Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă), versul al doilea e: „Pe drum, 1-aceeași oră, se tîrîie un lanț de fier” 1). La ce s-o fi referind poetul? „Amurg” a fost scris în 1918, în timpul ocupației
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lipsește din Dicționarul lui Șăineanu! Enigme în „Amurg” (Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă), versul al doilea e: „Pe drum, 1-aceeași oră, se tîrîie un lanț de fier” 1). La ce s-o fi referind poetul? „Amurg” a fost scris în 1918, în timpul ocupației Bucureștilor de către germani, dar nu e vorba, cred, de vreo „mașină de război”, ci de ceva mult mai simplu: de o căruță. „Lanțul de fier” e cel pentru piedică. îmi bazez răspunsul pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Nu reușesc, iar acest eșec le face „gîndul mai amar” și le deviază exasperarea în blasfemie. Despre „cochete” și „cocote” E greu de spus cîtă admirație și cîtă ironie este în versul „Pe drum e-o lume leneșă, cochetă”, din „Amurg violet”.2) „Cochetă” are și valoare descriptivă, și valoare morală. Poate fi echivalat prin „elegantă”, „distinsă”, dar și prin „dornică să epateze”. Aci, mai curînd prin asta. Lumea „leneșă [cu pași înceți n. m.], cochetă”, surprinsă în vers, e lumea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]