5,099 matches
-
cu un puternic respect de sine era de nesuportat gândul că aceștia i-au surprins spaima, fie numai și pentru o clipă. Genunchii continuară să-i tremure până când fu scos afară din închisoare și dus în clădirea de peste drum. În amurg, clădirea era pustie și nu se vedea nici picior de om. Într-una din încăperi, slujbașii l-au pus să se așeze cuviincios pe podeaua rece cu reflexe întunecate și s-au retras. Atunci, ca un copil care mănâncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se găseau nici hanuri, nici mănăstiri care să-i găzduiască pe japonezi, așa că negustorii care coborâseră la țărm se întorseseră și ei în cabina cea mare. Solii nu erau în toane bune, căci le fusese rănită mândria. Rozele dogorâte ale amurgului pătrundeau prin hublou, iar cabina era încinsă. Cum intrară în cabină, Tanaka îl dojeni mai întâi pe Nishi pentru că se purtase flușturatic, apoi repetă că fuseseră tratați grosolan de către străini și îl ocărî pe Velasco spunând că era vina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în liniște, muntele uriaș scruta parcă lumea oamenilor. Privindu-l samuraiului îi părea din ce în ce mai mult părerile lui Matsuki nu erau decât niște lucruri mărunte. Deja pășea într-o lume care lui Matsuki avea să-i rămână pe veci necunoscută. În amurgul celei de-a cincea zile, leoarcă de sudoare și secătuiți de puteri, japonezii ajunseră într-un oraș. Zidurile sale se înălțau în depărtare. Când se apropiară, aerul se mai răcori, adiind a mireasmă de copaci, a parfum de flori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cafenii, convoiul intră în vechea capitală Toledo. Și aici, turla bisericii construite pe un deal se vedea din depărtare. Era pe înserat. Pe măsură ce soarele uriaș apunea pe cerul auriu, crucea din vârful turlei strălucea să-ți ia ochii în razele amurgului. Asudați, japonezii urcau în tăcere povârnișul pietruit ce ducea către biserică, în timp ce ochii curioși ai oamenilor erau ca de obicei ațintiți asupra lor. Japoneses! strigă cineva din rândul oamenilor adunați pe o parte a povârnișului. Me han encontrado con Japoneses
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
piatră luminate de soarele ce sta să apună. Aveau un sentiment nespus de ciudat la gândul că înaintea lor niște compatrioți de-ai lor merseseră pe acest povârniș și priviseră și ei aceste case străine colorate în trandafiriu de lumina amurgului. Niște copii de paisprezece-cincisprezece ani...! murmură Tanaka. Gândindu-se la călătoria lor lungă și istovitoare de până atunci, nu numai el, ci și ceilalți doi japonezi găseau greu de crezut că niște tineri făcuseră o asemenea călătorie. Și după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nori de ploaie. Samuraiului i se făcu milă de el. Își dădea bine seama că Velasco nu se va mai putea întoarce în Japonia, fiindcă nu-și îndeplinise făgăduiala făcută oamenilor de seamă din Sfatul Bătrânilor. După zece zile, în amurg, trecură dincolo de zidurile cenușii care împresurau orașul Puebla. Ca și atunci, și acum în piața din apropierea cetății indienii cu părul împletit întinseseră pe jos vase de lut, țesături și fructe și stăteau cufundați în tăcere ca niște statui de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
poruncise să nu mai intre în vorbă cu ei. Parcă am fi întemnițați, nu? zise Nishi uitându-se afară din cerdac cu o umbră de furie în priviri. Simțea că slujbașii îi păzeau oarecum. Stând în camera scăldată de lumina amurgului, samuraiul putea să-și închipuie vag de ce erau tratați în asemenea fel. Poate pentru că nu-și îndepliniseră însărcinarea de soli? Dar ei nu-și îndepliniseră însărcinarea pentru că era cu neputință să și-o îndeplinească. Dacă le-ar fi ascultat povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a simțit întotdeauna că Velasco era străin, diferit de ei, japonezii, și multă vreme nu s-a putut apropia de el. Simți un foșnet slab. Își ridică fața și o văzu pe Riku stând pe coridor. Umerii ei tremurau în amurg. Se străduia să-și stăpânească simțămintele copleșitoare. — Nu-ți face griji! zise el blând către soția sa. Trebuie să ne socotim binecuvântați că neamul Hasekura n-a fost zdrobit și că Yozō și ceilalți supuși n-au fost pedepsiți. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și ușa zăbrelită se deschise. În lumina lumânării se ivi chipul turtit ca de pește al temnicerului. — Intră! La porunca temnicerului, o umbră mare și cocoșată se furișă înăuntru stângaci. Apoi murmură către cei doi în latină: — Pax Domini. Din pricina amurgului, chipul și înfățișarea osânditului nu se vedeau, dar dinspre el venea aceeași duhoare pe care o răspândiseră și ei până atunci. — Sunteți preot? Un glas răgușit le răspunse că era preot iezuit și că se numea Carvalho. — Am stat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spre a fi donate, adaug un nou autograf: Domnului Cornel Galben, cu stimă și respect la care se adaugă un gând bun și fericire Întru Întâmpinarea sărbătorilor de Paști! Buc. 18.04.2000 Ion Machidon (antologia colectivă Ție, Doamne!, Editura Amurg sentimental, 2000). 3 iulie 2012 Ieri după-amiază, la 32 de grade, am făcut iarăși imprudența să merg la Cenaclul „Octavian Voicu“, mai mult pentru a mă Întâlni cu Telu Leonte și Octavian Mareș, pe care doream să-i chestionez În legătură cu
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Grafit, 2011). 8 iulie 2012 Adaug noi autografe: D-lui Cornel Galben din partea unui suflet ce vibrează de emoție și bucurie cu prilejul Întâlnirii aici, acasă la dumneavoastră, la Bacău. 26 mai 2001 (Gabriel Dragnea, Aici nu sunt cuvinte, Editura Amurg sentimental, 2001); Istoricului literar Cornel Galben, cu prietenie și cu prețuire. Viorel Savin, la Buhuși, În 21 oct. 2004 (Comedii triste, Editura Casa Scriitorilor, 2004). 9 iulie 2012 Din aceeași suită: Domnului Cornel Galben, Întemeietor de cărți, gazete, scriitor și
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
oct. 2004 (Comedii triste, Editura Casa Scriitorilor, 2004). 9 iulie 2012 Din aceeași suită: Domnului Cornel Galben, Întemeietor de cărți, gazete, scriitor și interpret de cele scrise, cu prețuire, Fl Grigoriu, 26 florar 2001 (Florin Grigoriu - Cântec pentru mama, Editura Amurg Sentimental, 2001); Confratelui Cornel Galben, cu simpatie confraternă, april 1984 (Valentin Silvestru - Clio și Melpomena, Editura Eminescu, 1977). 10 iulie 2012 Încă un autograf, precedat de o misivă: Stimate Domnule Cornel Galben, Vă trimit un volum de versuri cu rugămintea
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mai ninge la P.N.) asigurându-l de prețuirea și devoțiunea celui de care-l leagă o veche prietenie sinceră; Ion Cârnu Piatra Neamț, 23 aprilie 1997 (Zbori la mine, primăvară!, Casa de Editură Panteon, 1996); Pentru SEMNUL TRECERII DVS. Prin lumea Amurgului Sentimental, Pentru Dvs. Domnule Galbeni - VIAȚA CA UN DAR Și pentru revista-EDITURA băcăuană al cărei suflet sunteți! Cu prietenie, (Ioana Nuțu-Piersică - Viața ca un dar, Editura Amurg sentimental, 1997); Colegului Cornel Galben, În semn de caldă prietenie, din partea autorului, Vlad
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mine, primăvară!, Casa de Editură Panteon, 1996); Pentru SEMNUL TRECERII DVS. Prin lumea Amurgului Sentimental, Pentru Dvs. Domnule Galbeni - VIAȚA CA UN DAR Și pentru revista-EDITURA băcăuană al cărei suflet sunteți! Cu prietenie, (Ioana Nuțu-Piersică - Viața ca un dar, Editura Amurg sentimental, 1997); Colegului Cornel Galben, În semn de caldă prietenie, din partea autorului, Vlad Sorianu (dr. V. Sporici) sept. 1983, Bacău (Timpul dezmoșteniților, Editura Junimea, 1983); D-lui Cornel Galben, toată stima autorului (Culiță Ion Ușurelu - Cerșetori În Loden, Editura Salonul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mea, 11 iunie 2003 Aurora Barcaru (cu promisiunea ca următoarea carte să fie editată la prestigioasa dv. editură) - Fluviul de foc, Editura Plumb, 2003; Cu deosebit respect: domnului Cornel Galben 27.10.1999 (Alexandru Cazacu - Rumegușul orelor de jazz, Editura Amurg Sentimental, 1999); Lui Cornel Galben, această carte pe care nu o va citi. Viorel Savin Bacău, 5 iulie 2010 (The Old Lady and The Thief, Editura Valman, 2010); Domnului Cornel Galben cu cele mai bune gânduri din partea autorului. Decembrie, 2010
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
pe care nu o va citi. Viorel Savin Bacău, 5 iulie 2010 (The Old Lady and The Thief, Editura Valman, 2010); Domnului Cornel Galben cu cele mai bune gânduri din partea autorului. Decembrie, 2010 (Iulian Nuță - Micropoeme În stil haiku, Editura Amurg Sentimental, 2010); Prietenului Cornel Galben, cu bucuria și toate armele unei seri de primăvară În semn de aleasă prețuire. Martie 1981 (Valentin Ciucă - Colocvii pentru mai târziu, Editura Junimea, 1980); Domnului Cornel Galben cu toată prețuirea sinceră a lui... Bacău
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
avut inteligența și delicatețea să le redea în chiar cuvintele venerabilei eroine. Scene de pomină ca acea aterizare forțată în spatele frontului, în câmp, în stepă, cu riscul apariției unor partizani... Femeie-pilot încercând disperată să repare singură avaria când apare, în amurg, ca un deus ex machina, automobilul unui ofițer de artilerie care o ajută să repare motorul pentru a decola din nou înainte de noapte! Și câte altele, sub ploi, ninsori, viscole. Te minunezi. Nu voi enumera aici pe toate aceste eroine
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
iar neoliticul este prezent prin Cultura Cucuteni, prin descoperirile din comuna Băicean-Cucuteni. Viața a continuat și în epoca bronzului și a fierului pe teritoriul ocupat de carpi, daci, ș.a. Printre altele, ne-au rămas ca amintire de la daci, cuvinte ca: amurg, aprig, brad, brânză, copil, gorun, mal, mazăre, moș, prunc, țarină, viezure, viscol, zăr, zburda, zestre și altele. După multe lupte, zbateri și preocupări, s-a întemeiat statul medieval al Moldovei, iar pe teritoriul acestui județ au luat ființă, la început
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
iar neoliticul este prezent prin Cultura Cucuteni, prin descoperirile din comuna Băicean-Cucuteni. Viața a continuat și în epoca bronzului și a fierului pe teritoriul ocupat de carpi, daci, ș.a. Printre altele, ne-au rămas ca amintire de la daci, cuvinte ca: amurg, aprig, brad, brânză, copil, gorun, mal, mazăre, moș, prunc, țarină, viezure, viscol, zăr, zburda, zestre și altele. După multe lupte, zbateri și preocupări, s-a întemeiat statul medieval al Moldovei, iar pe teritoriul acestui județ au luat ființă, la început
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
nu știu cât pește se află în ele. * În biserică se intră cu capul descoperit și cu sufletul deschis. * În fața Lui Dumnezeu nu se stă în genunchi, ci drept și iubitor. * Sfârșitul tău nu e sfârșitul lumii. * Doar visele zboară fără de aripi. * Amurgul este prefața unei nopți. * Omul este singurul lui stăpân. * Cele mai elegante femei sunt florile de câmp. * Răzbunarea este cea mai prolifică armă. * Prostia nu e molipsitoare, dar nici vindecabilă. * Stafiile nu bântuie vechile castele, ci mințile bolnave. * Vrăjitoria e
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
publicat în cadrul Proiectului de cercetare "Dimensiuni istorice și perspective contemporane ale incinerării în România" finanțat de CNCS-UESFISCDI, PNII, subprogram TE (contract finanțare 54/05.10.2011, contractor Universitatea "1 Decembrie 1918" Alba Iulia) Volum publicat și cu sprijinul financiar al Amurg. Romanian Cremation Association. Cuprins Marius Rotar, Calinic I. Popp Șerboianu sau începutul triumfului / 7 Notă asupra ediției / 85 Crematoriul. Scrisoare din Paris / 87 Cremațiunea și religia creștină / 93 Christos a înviat! / 145 "Veniți de primiți lumină" / 146 Eroului necunoscut / 148
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de multe trepte și cum pot oamenii să locuiască sus, și nu așa cum știa ea. Ușa bunicii, fără trepte în fața ei, dădea aproape direct în grădinița cu flori. „Și ce frumos era așa!” Ca într-un vis, învăluit în lumina amurgului ce se ivea printre ferestrele mari ale încăperii de la etaj, apare un zâmbet, dar nu era ca zâmbetul mamei și nici ca cel al bunicii. Pe șira spinării simți ceva rece, iar în inimioara ei mică pătrunse dintr-o dată
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
făcăleț strecurat - despre care se spune că pe acolo iese aburul din interior sau... și mai mult, sufletul - o frumoasă mămăligă! Tăiată cu o lamă de cuțit scos la repezeală de mătușa Ftenia din buzunarul șorțului, mămăliguța strălucea în lumina amurgului, ca și brânza, de altfel! Brânză! O, ce bunătate! Și Mura care credea că mătușa sa este o zgârcită! Uite cu ce îi ospătează ea pe toți! Dar, oare va ajunge brânza, la câtă foame avea fiecare dintre ei, după
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
studiul condiționărilor în morțile subite să se extindă și la „cercetarea condițiilor cosmice, solare și terestre care favorizează aceste accidente”. Când inima ar începe să tacă, să întrebăm de soare, de lună, de meteoriți, de stele, de ape, de lumina amurgului, să întrebăm cât e ceasul. Ne înconjoară, încet-încet, tandru și perfid, precizia. Să tăcem? După ce am terminat de citit Blândețea nopții de Scott Fitzgerald, am plâns fără rușine și m-am rugat lui Dumnezeu să scriu odată o carte ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să înțeleagă că, pălmuind-o avea pe Ofelia, omul acesta n-a făcut altceva decât să demonstreze că între Hamlet și viață nu e nici o graniță, că gesturile piesei sunt exact gesturile spectacolului zilnic în care jucăm de la matineu până-n amurg. Dar la 5 dimineața, într-un cabaret din Madrid, celebrul toreador El Cordobés face un scandal groaznic fiindcă poliția îi cere buletinul de identitate. Palme, pumni, bătaie: „Dacă poliția nu știe cine sunt, înseamnă că e stupidă...”. La congresul frizerilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]