5,509 matches
-
Ea însăși mărturisea a fi devenit o ființă „alterată, neutră, nepereche” - în termenii lui Ion Barbu. Privită cu un ochi neutru însă, înfățișarea poetei nu e nici respingătoare, nici grotescă: finețea liniilor prelungi creează un tip de frumusețe suprarealistă, care, animată de o gândire rafinată prin umor și combinată cu o senzualitate evidentă îi dau o atracție exotică. Nu urâțenia o împiedică să fie statornic-fericită, ci inteligența. Până la urmă însă, ea găsește o formulă convenabilă: o legătură constantă - căsătoria, combinată cu
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
de început a lui C. alimenta speranțe serioase, de regăsit ulterior în tendința spre un limbaj metaforic și simbolic bogat, spre interpretare filosofică, spre valorificarea motivelor folclorice autohtone. Dincolo de tributul plătit conjuncturii ideologice și politice, C. a dat și poeme animate de un sentiment sincer și adânc pentru locurile natale și pentru omul din preajmă. O particularitate a poeziei sale este explorarea conflictului interior, prezentarea inspirată a alcătuirii contradictorii a omului și a vieții. În romanul Umbra comorilor (1967), C. satirizează
CIBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286224_a_287553]
-
C. este o lirică de reflecție, precis organizată. Același simț al construcției guvernează jocurile de limbaj și așezare în pagină din întinsul poem Ion Creangă, craiul semnelor (1995). Alcătuire voit severă, structurată formal pe consecuția alfabetică a literelor, poemul se animă în portretele concepute în tonul și cu hazul povestirilor lui Creangă. Adeziunea la acest tip de limbaj poetic ajunge la o realizare integrală în Înger în gerunziu (1998), carte subintitulată Jurnal itinerant (19 mai- 19 noiembrie 1997). Se apelează aici
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
căi pentru a-și satisface dorințele. Științele și artele au înflorit sub imboldul dorințelor și au perseverat în slujirea lor. Ele sunt sursa tuturor valorilor. Baza originară a dorințelor conduce și trebuie să conducă lumea”1. Toate activitățile noastre sunt animate de „insatisfacție” (satisfyingless) și „iritare” (annoyers); din „insatisfacție” și „iritare” derivă toate dorințele și aversiunile noastre; tot ele sunt fundamentul care ghidează prioritar învățarea. Tindem spre o „stare satisfăcătoare a lucrurilor” (satisfying state of affairs). Prin „stare satisfăcătoare”, Thorndike definește
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pe cei mai mulți dintre cercetătorii acestui domeniu: găsirea celui mai scăzut nivel al învățării. Nimeni nu l-a descoperit încă, dar Guthrie pare să se fi apropiat cel mai mult de această performanță. Citindu-i lucrările, putem resimți că autorul era animat de intuiții de-a dreptul geniale. În orice caz, ca personalitate a științei, Guthrie i-a depășit prin amploare pe mulți dintre predecesorii și contemporanii săi. Era totuși, ca orice geniu, contradictoriu. Ar fi putut, fără îndoială, să depășească behaviorismul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
acționa ca un stimul (drive), și reducerea ei servește ca fortificator. Reflexele necondiționate, fiziologice ca natură, acționează cu valoare de autoapărare a organismului, în timp ce reflexele condiționate, dobândite prin învățare, sunt determinate de cultură sau dobândite prin experiențe proprii. În timp ce reflexele animă comportamentul, învățarea stabilește modul de comportare ce conduce în cea mai eficientă manieră la diminuarea reflexului. O unitate particulară a comportamentului dobândit este previzibilă dacă se cunosc atât condițiile, cât și principiile de învățare. În ceea ce privește comportamentul social, psihologia furnizează principiile
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
participanți, va urmări modul în care vor fi rezolvate eventualele conflicte legate de acest subiect etc. Cursanții aflați în cadrul cercului interior primesc un timp de 8-10 minute pentru a discuta o problemă controversată. Conversația în cercul interior trebuie să fie animată, după ce participanții au stabilit, împreună cu conducătorul lecției, câteva reguli de bază, specifice momentului respectiv al activității. Nu trebuie să se uite că metoda acvariului presupune utilizarea avantajelor lucrului în grupuri mici de discuție, cu participarea simultană a întregii clase; ea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
tendință morală evidentă, în care frumosul iradiază ca un reflex al binelui, logica nu se lasă uzurpată, iar stilul se împletește armonios cu gândul. Teatrul, la rându-i, cată să fie „o școală de morală și moravuri”. O replică vioaie animă piesele lui G., comediile îndeosebi (numai Iadeș și Sterian Pățitul apar în volum, în 1866), lipsite, altfel, de orice consistență și dând să se piardă într-un verbiaj obositor. Morala nu e absentă niciodată. Debitor literaturii franțuzești, comediograful preia de
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
interpretările posibile ale titlului de pe coperta cărții. Văzând acest titlu, îndrăzneț și expresiv, cu o „țintă” publicistică evidentă, unii cititori ar putea fi contrariați, considerându-l ostentativ și oarecum neadecvat. Autorul mărturisește că a pornit investigația sa istorică și teoretică animat de dorința de a înțelege „un fenomen atât de românesc”, precum formele fără fond, care au un statut special în spațiul românesc modern „de vreme ce au însoțit orice tip de societate sau regim politic, dincolo de programele lor ideologice”. În consecință, este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
noutate - dă, în 1924, cele dintâi pagini în românește din romanul lui Marcel Proust -, obsedat de „spiritul de contemporaneitate”, ajunge în preajma majorității ideilor mari ale epocii, pe care le interceptează de îndată, cu o intuiție extrem de sigură, pentru a le anima apoi îndrăzneț și tenace. Scriind el însuși literatură, experimentează neîncetat, fuge „în patru direcții deodată”, fără să găsească totuși acea opțiune care l-ar exprima integral. Înaintea generației de mari critici și scriitori din perioada interbelică, situându-se, apoi, mereu
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
în efectul aparent pe care ele îl au asupra vieții sale. Disprețuind tot ceea ce poate veni din afară 79, adevăratul înțelept devine imun la orice încercare a destinului. Se așteaptă la orice cu un calm imperturbabil. În dialogul De tranquillitate animi, Seneca sintetizează sursa acestui calm, a acestei ataraxii către care tinde filosoful: "Să știi așadar că orice condiție este schimbătoare și că orice i se poate întâmpla unui om ți se poate întâmpla și ție"80. Inorogul pare a fi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să reprezinte o sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță la gratuitatea ludică și sistematizează cunoștințele într-un "corp" animat de o ideologie umanitaristă și de un proiect de edificare morală și intelectuală". 10 Ioan Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche. 1508-1830, tomul I, Edițiunea Academiei Române, București, 1903, pp. 462-466. 11 Ioan Bianu, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche. 1508-1830
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ediția Sfântul Augustin, De doctrina christiana. Introducere în exegeza biblică, ediție bilingvă, stabilirea textului latin, traducere, notă asupra ediției și indici de Marian Ciucă, introducere, note și bibliografie de Lucia Wald, editura Humanitas, București, 2002, p. 79. 4 Aristotel, De Anima (II, 3, 414b), traducere și note de N.I. Ștefănescu, în vol. Aristotel. De anima. Parva naturalia, postfață și ediție îngrijită de Gh. Vlăduțescu, Editura Științifică, București, 1996, p. 36: "Animalele care au pipăit au și dorință. Nu e clar, că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
latin, traducere, notă asupra ediției și indici de Marian Ciucă, introducere, note și bibliografie de Lucia Wald, editura Humanitas, București, 2002, p. 79. 4 Aristotel, De Anima (II, 3, 414b), traducere și note de N.I. Ștefănescu, în vol. Aristotel. De anima. Parva naturalia, postfață și ediție îngrijită de Gh. Vlăduțescu, Editura Științifică, București, 1996, p. 36: "Animalele care au pipăit au și dorință. Nu e clar, că au putința de a-și reprezenta, dar va trebui să revenim mai târziu. Pe lângă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Epictet, Manual, traducere de D. Burtea și Marcus Aurelius, Către sine însuși, traducere de M. Peucescu și D. Burtea, prefață de Eugen Cizek, tabel cronologic și note de D. Burtea, Editura Minerva, București, 1977, p. 12. 80 Seneca, De tranquillitate animi (Despre liniștea spiritului), în vol. Dialoguri, vol. II, ediție îngrijită, note și indice de Ioana Costa, traducere din limba latină de Ioana Costa, Vichi-Eugenia Dumitru și Ștefania Ferchedău, studiu introductiv de Anne Bănățeanu, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 126. 81
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să reprezinte o sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță la gratuitatea ludică și sistematizează cunoștințele într-un "corp" animat de o ideologie umanitaristă și de un proiect de edificare morală și intelectuală". 46 Ioan Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche. 1508-1830, Tomul I, Edițiunea Academiei Române, București, 1903, p. 462-466. 47 Ioan Bianu, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche. 1508-1830
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ediția Sfântul Augustin, De doctrina christiana. Introducere în exegeza biblică, ediție bilingvă, stabilirea textului latin, traducere, notă asupra ediției și indici de Marian Ciucă, introducere, note și bibliografie de Lucia Wald, editura Humanitas, București, 2002, p. 79. 200 Aristotel, De Anima (II, 3, 414b), traducere și note de N.I. Ștefănescu, în vol. Aristotel. De anima. Parva naturalia, postfață și ediție îngrijită de Gh. Vlăduțescu, Editura Științifică, București, 1996, p. 36: "Animalele care au pipăit au și dorință. Nu e clar, că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
latin, traducere, notă asupra ediției și indici de Marian Ciucă, introducere, note și bibliografie de Lucia Wald, editura Humanitas, București, 2002, p. 79. 200 Aristotel, De Anima (II, 3, 414b), traducere și note de N.I. Ștefănescu, în vol. Aristotel. De anima. Parva naturalia, postfață și ediție îngrijită de Gh. Vlăduțescu, Editura Științifică, București, 1996, p. 36: "Animalele care au pipăit au și dorință. Nu e clar, că au putința de a-și reprezenta, dar va trebui să revenim mai târziu. Pe lângă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Epictet, Manual, traducere de D. Burtea și Marcus Aurelius, Către sine însuși, traducere de M. Peucescu și D. Burtea, prefață de Eugen Cizek, tabel cronologic și note de D. Burtea, Editura Minerva, București, 1977, p. 12. 367 Seneca, De tranquillitate animi (Despre liniștea spiritului), în vol. Dialoguri, vol. II, ediție îngrijită, note și indice de Ioana Costa, traducere din limba latină de Ioana Costa, Vichi-Eugenia Dumitru și Ștefania Ferchedău, studiu introductiv de Anne Bănățeanu, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 126. 368
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
copil, generează în jurul acestuia o miraculoasă „bulă protectoare”, despre care vorbea B. Cyrulnik (2005), adică o platoșă rezistentă care îl protejează de multiple pericole. Vom relata acum, un exemplu tulburător și persuasiv, care ilustrează copleșitoarea forță a unei femei, care animată de dorința fierbinte de a deveni mamă își pune în pericol propria sa viață, fără nici o precauție și fără nici un regret. Protagonista întâmplării este Joanna, o tânără portugheză, care deși află, după ce a rămas însărcinată, că suferă de leucemie, refuză
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
adevăratul sens al evenimentului, după cum recurge frecvent și la evocarea celui dispărut. Ultima fază se caracterizează prin aceea că supraviețuitorul simte că s-a redresat și chiar a devenit mai puternic, după această încercare tenebroasă. De aceea, dorește să continue, animat de noi țeluri existențiale. în alternativa că persoana îndoliată nu reușește ca după doi ani să ajungă în etapa recuperării, se poate vorbi de un doliu patologic, doliu care are nevoie de intervenția unui specialist. Pentru gestionarea optimă a travaliului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în gândire - și prin asta, de a-i pune în posesia capacității lor creatoare. De fapt, Heliade Rădulescu face din această figură autohtonă a nobleții echivalentul locurilor comune ale libertății și egalității, și o compară cu valorile care i-au animat pe revoluționarii francezi: "acestea toate și consecințele lor nu pot proveni și nu sunt mișcate decât de o facultate internă a sufletului ce, pe limba română, s-a zis până acum boierism, iar pe ale Europei, ca cea franceză și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
oarecum naivă a multiplicării unei individualități, e sugestia că în spatele creației s-ar găsi un soi de program, imperativul unei necesități istorice, execuția inevitabilă a unei legi secrete, ocuparea obligatorie a unei poziții predeterminate. Or, în opere noi căutăm omul, animați de o iluzie a singularității radicale, imprevizibile și evenimențiale. Reducerea lui Cărtărescu la o simplă funcție istorică, iată ce e dificil de acceptat. Putem reveni acum la Heliade Rădulescu și la problemele literaturii române pe care încearcă să le rezolve
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
principală a societății era silexul" și conchide că vechii locuitori ai țării sunt "oamenii cei mai avuți, cei mai opulenți ai epocii pietrei"64. Nu trebuie să credem că numai amatorismul lui Bolliac permite asemenea reprezentări. Chiar și Odobescu e animat de o reverie asemănătoare a abundenței de artefacte și valori, distribuite "democratic" în teritoriul național: "pre unde plugarul găsește pe tot minutul vase de lut, cărămizi, olane de apă, arme de metal și chiar monete din diferite epoce"65. În
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sociale. Pentru Spinoza nu există alt motor al mobilizării mimetice. În Scolia la definiția 33, filosoful respinge distincția între o imitație simplă (cel care își trage mâna pentru că l-a văzut pe altul arzându-se) și o imitație prin concurență (animată de idealuri etice, de rațiuni utilitare sau de plăcere). Odată ce reduce relațiile cu "Celălalt" la un transfer de afect, toate devin raporturi de rivalitate. Societatea nu construiește imitație decât pe baza concurenței, în dependență de prezența unei alterități afectate de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]