8,321 matches
-
poetice faceri arată că lîngă conștiința morală stă trează și conștiința estetică. Ea Întîmpină Însă, cum s-a văzut, imperfecțiunea limbajului. Ienăchiță are, atunci, convingerea că nașterea poeziei coincide cu nașterea limbii care Încearcă s-o exprime. Proiectul lui În aparență modest (o gramatică, versuri ocazionale) nu este lipsit de orgoliu, cu toate că poetul ne avertizează Într-un loc că: „A socoti că poate Un om să facă toate Oricîte va gîndi, Nu-i duh dă istăciune Și n-o va dobîndi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reproduce, acum, Nestor Camariano. Din alte documente reiese că Alecu Văcărescu a murit la 19 noiembrie 1799 de „fierbințeală“, părăsit se pare. de familie și de prieteni. Elena Dudescu, fosta soție, și Ecaterina Caragea, mama vitregă, au uneltit - după toate aparențele - cu inamicii poetului. Un fragment dintr-o scrisoare lasă să se Înțeleagă că Alecu e bine informat În această direcție: „cei mai apropiați mie s-au ridicat de departe și s-au grăbit, și din nenorocire se grăbesc În a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bună alegerea pe care o făcuse?. Ar fi vrut să vorbească cu Dumnezeu ochi în ochi, avea atâtea să-l întrebe, dar mai cu seamă ar fi vrut să știe de ce orice lucru are două înfățișări, dintre care una este aparența. Ce se află sub aparență? Au vreun rost dealurile și râurile, munții și ierburile sau furnicile; care este înțelesul unui gest, al nașterii și al morții, sau al acelor păianjeni groaznici care îl chinuie-n somn? Părintelui duhovnic îi împărtășise
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
făcuse?. Ar fi vrut să vorbească cu Dumnezeu ochi în ochi, avea atâtea să-l întrebe, dar mai cu seamă ar fi vrut să știe de ce orice lucru are două înfățișări, dintre care una este aparența. Ce se află sub aparență? Au vreun rost dealurile și râurile, munții și ierburile sau furnicile; care este înțelesul unui gest, al nașterii și al morții, sau al acelor păianjeni groaznici care îl chinuie-n somn? Părintelui duhovnic îi împărtășise, după multe șovăieli, prima parte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și tu De rerum natura și poți să mă ajuți să pricep și să descurc devălmășia de gânduri ce-mi bâtuie capul. La funeraliile lui Telesio vor fi prezenți Arhiepiscopul și Delegatul Romei. Prin urmare, scrierile lui sunt doar în aparență o revoluție? Acum faci pe naivul, nu înțeleg dacă în glumă sau dinadins. Știi bine că Biserica îngăduie întotdeauna marilor personalități să iasă din cadrul normelor; ca apoi să-și însușească respectiva revoluție și să-și facă din ea un merit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să pună întrebări, ci noi suntem cei care facem așa cum credem că se cuvine. Voi nu puneți întrebări, nu încercați să lămuriți nimic. Ați decis totul înainte ca eu să fiu adus aici. Și vă înșelați, deoarece vă bazați pe aparențe. Eu nu am fapte rușinoase de ascuns, nu l-am jignit pe Rege, n-am jignit puterea pe care voi o reprezentați. Pur și simplu, m-am gândit și am căutat să fac mai bună o viață care numai viață
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aude glasuri și, dacă se lasă călăuzit de ele, se va trezi în mijlocul unor adevăruri necunoscute și va avea revelația lor. Îți mulțumesc că mi-ai iertat păcatele cele de voie și fără de voie și abia acum când treci dincolo de aparențe poți înțelege că era vorba de adevăruri trimise din cer spre mângâierea oamenilor de-aici și a le oferi favoarea de a pricepe începutul vieții noi ce se veștește înlăuntru a tot ceea ce se poate privi sau intui 49. XVII
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
putea crede că e un compliment, spuse Vocea. — Ce-i atât de măgulitor când cineva îți spune că, de fapt, nu exiști ? — Înseamnă că, într-un fel, ți-ai respectat regulile. Numai că, în cazul de față, e doar o aparență. Căci, de fapt, e un reproș. Ție nu trebuia să-ți spună cineva că nu exiști, trebuia ca, pentru persoana aceea, pur și simplu să nu exiști. Dacă i-ai dat prilejul să ți-o spună înseamnă că ceva n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai fi de spus după ce văzul își făcea treaba. Precum amforele vechilor greci, Marchiza era făcută numai din forme care te îmbiau să torni înăuntru. Contururile ei erau lipsite de echivoc, întruchipau cea mai izbutită dintre lumile posibile, în care aparențele și esențele sunt una. Ochii se încondeiau cu linii groase, alungite spre tâmple. Locul sprâncenelor rase îl luaseră două linii curbate, ca niște arcuri de elipsă. Pe obraji elipsele erau întregi, sub forma unor pomezi roșietice, care spre buze se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era al locului, dar nici nu părea din vreun alt loc anume. Asta e, în fond, alegerea fiecăruia. Bați o singură dată și, dacă nu ți se deschide, mergi mai departe. Dar ușa asta era descuiată, ceea ce însemna că, în ciuda aparențelor, cel dinăuntru aștepta totuși. Și atunci m-am gândit că e cuviincios să întreb dacă-i deschis. — Interesant că ați simțit nevoia să întrebați, spuse Jenică, tot căutând în minte capetele cercului, să le înnoade. Numai că străinul ținea strâns
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care doctorul Rapig, crescut în România, o vorbea curent, însă cu un accent foarte gutural. Saferian oftă adînc: - Of, of, vin ani grei, s-au dus vremurile de acum treizecide ani! - Nu trebuie ținut nimic angajat pe loc, rezumă dupătoate aparențele doctorul Rapig colocviul în armenește. - Așa am să fac. Când Demirgian, terminîndu-și supravegherea transporturilor, veni cu o notă de sacii depozitați, Saferian îi făcu recomandația: - Să spui la prăvălii să vândă... mai culant. - Mai ales să nu mai cumpere, să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
perfectelor lui maniere. În cazul recent, înapoiase lui Ioanide albumul cu o grabă precipitată chiar în cursul zilei și cu o carte de vizită, pe care scrisese "cu vii mulțumiri". Pentru doamna Ioanide asta însemna desăvârșitul bonton, Ioanide vedea dincolo de aparențe și era sensibil la mizeria morală. Gaittany în mod normal ar fi chemat la telefon și ar fi zis bombastic: Domnule, ți-am văzu albumul! Te felicit! Eminent! (Apoi, în culmea exaltării.) Excepțional! Ești un mare bărbat! Tot ce faci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Național din Napoli, specimene de vigoare ale celor două sexe. Spre mijlocul străzii, cam peste drum de fostul Teatru Național, Ioanide plănuia o reinterpretare a propileelor ateniene, formând un soi de galerie, însă exclusiv din piatră și cu evitarea oricărei aparențe de pastișă. În două puncte exterioare, pe care Ioanide nu le fixase încă, desenîndu-le separat, s-ar fi aflat două mari foruri: forul Traian, circular, cu copia Columnei lui Traian și Bietul Ioanide statuia uriașă a imperatorului într-o nișă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi murit Conțescu începu să circule, ajungând chiar la urechile lui Pomponescu. Acesta fixase o dimineață când primea pe "amicii săi politici", acum însă, sub pretextul ministeriabilității, ziua luase proporțiile unei săptămîini. Pomponescu poseda o casă fără etaj, de aparență modestă, într-o stradă dintre Calea Victoriei și Bulevardul Lascăr Catargi. Imobilul era de fapt destul de somptuos și îndeosebi sala mediană era foarte încăpătoare. Prevăzută cu un gobelin pe un perete și câteva canapele și fotolii, ea slujea de anticameră de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a ajusta un apartament, de a moderniza construcții vechi era curent și chiar Ioanide lucrase în această direcție. La noi întreprinderea era oarecum dificilă din cauza exiguității locuințelor și a fragilității lor. Cu toate astea, Ioanide observase că construcțiile de aparență modestă, făcute de zidari până prin 1900 și câteodată și în primul deceniu următor, aveau zidărie solidă și cubaj suficient. Arhitectul, aflîndu-se în casa unui amic posesor al unei astfel de case, zicea deodată: "Bre, de ce nu îndrepți tu casa asta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oraș spre a alege o dată pentru totdeauna unele materiale asupra cărora oamenii nu puteau decide. Când trecu în căruță, i se păru că vede de cealaltă parte a apei, rezemat de parapet, pe Doru împreună cu câțiva oameni, flăcăi după toate aparențele, toți cu cizme. Nu mi-am închipuit ca acest băiat să fie așa de sociabil", gândi el. G. Călinescu În altă zi, fiind duminică, Ioanide fu poftit la masă în vale de pietrar. Doru ceru îngăduința de a pleca mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
convex și unul concav. Amândouă erau planturoase, atletice, pasionale, femei solicitând vigoarea bărbatului, niște flăcări în fine, însă Ioana era o văpaie rece și pasivă, Sultana - o flacără roșie. Una se lăsa învinsă cu voluptate, alta ataca focos. Curios, în ciuda aparențelor, cea mai castă părea a fi Sultana, și era de fapt, căci agresiunea ei pornea nu din impudoare, ci dintr-o filozofie a independenței exprimate cu ingenuă lipsă de control. Sultana, dincolo de temperamentul ei eruptiv, era o cerebrală capabilă de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
munte, împreună cu câțiva colaboratori, urmând a se deplasa pentru curs din când în când sau să delege pe cineva să-i citească lecțiile. Să-și ia concediu de la Universitate nici nu-i trecea prin gând și el explica cu oarecare aparență de dreptate că lucrările de seminar ale puținilor lui studenți nu se puteau nicăieri face mai bine decât pe teren. După socotelile lui, greșise când calculase că-i vor ajunge cincisprezece ani pentru executarea monografiei regiunii. Li trebuiau vreo șaptesprezece
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
drept, pe care, de voi avea condiții prielnice, îl voi formula în calitate de jurist: dreptul corporației celei mai tari, celei mai tinere. Întemeiat pe vaga doctrină a drepturilor omului, detestabilul pașoptism interzice orice atingere a individului numai pentru motivul că are aparență de om, fără a se întreba dacă aparține unei corporații tinere. Astfel, a arunca de pe Tayget un infirm devine delict. O sumă de instituții perimate dăinuie în jurul acestei erori, ca de pildă asistența infirmilor, demenților, a bătrânilor. (La această frază
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că fac o tautologie, refuzând să definesc printr-o notă nouă. Gavrilcea însă a zis (după ce a întrebat cum mă cheamă): "Camaradul Ioanide (așa m-a numit poate intenționat, poate din obișnuință) a spus un lucru extrem de important, cu toată aparența de rămânere pe loc. Istoria, adică nararea de fapte omenești, se ocupă numai cu "faptele istorice", deci rămâne să ne lămurim ce este un fapt istoric". Atmosfera era încordată, ședeam cam nedumeriți, și unul a afirmat că sunt istorice faptele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numea Maximilian, după Robespierre, deoarece tată-său, într-un moment de umor, declarase că are nevoie în familie de un terorist, pentru a scutura inerția neamului său. Asta îndreptățea pe Max să îmbrățișeze ideile cele mai riscate și potrivnice, în aparență, clasei sale. Era alintat ca banditul, declasatul familiei. Max era căsătorit cu o pianistă unguroaică dibuită pe la Cluj și care avea relații cu mediile cele mai cabotine, pretîndu-se la orice combinații. Astfel, fu într-o vară pianistă în mica orchestră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
informat în cronica vieții luiGavrilcea! E un personaj complex și, cum văd, cu prestigiu asupra femeilor. Gaittany, care era de față la dialog, știind chestiunea cu Pica, se alteră ușor la față, zâmbind echivoc în sforțarea de a înăbuși orice aparență de a cunoaște cazul. - Domnule Ioanide, uite, am să caut jurnalele cu procesul,am tăiat din ele, din cauză că sunt puțin rudă cu fostul subprefect, să vezi și dumneata, să-ți faci o idee. Spun și eu ce-am aflat și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
artificios, cu toate astea, Ioanide, din câte aflase despre cazul Dan Bogdan, începuse a recunoaște un tip de regizură: o răspântie, un număr de indivizi care se îndreaptă concentric spre victimă, unul care rămâne departe, ca simplu observator. Cu toată aparența de bun-simț a avocatului, pentru Gavrilcea întreprinderea nu era imposibilă, și procurorul era acela care spunea adevărul. Într-o periferie de oraș provincial, aci complet pustie duminica, aci străbătută de grupuri răzlețe, atacul premeditat putuse fi înscenat. Dacă subprefectul nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
domn, și urmașii săi, intitulîndu-se prinți, intraseră în alianțe cu familii domnitoare și cu aristocrația europeană. Familiile Valsamaky și Farfara, din mijlocul cărora nu ieșise nici o personalitate proeminentă, aveau curs numai în țară și se perpetuase într-o pătură cu aparență de burghezie: ofițeri, magistrați, episcopi, călugări (nu însă preoți), funcționari chiar și mai umili (mai rar profesori). Un profan ar fi refuzat să creadă în aristocrația doamnei Valsamaky-Farfara și a afinilor săi cu alte nume, cu atât mai mult cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ei bine, ești afectat. Recunosc că am o vină. - Credeam că am fost înțeles. O schimbare așa de bruscă... (Aci Pomponescu nu putu scăpa de un gest de parapon stilat.) - Totul e un nimic, zise Indolenta, e mai mult o aparență. Am să-ți explic. - E mai bine să trecem peste această discordanță, din moment ce spui că n-a fost nimic. Să deschidem un capitol nou, dacă îngădui, dacă am agrementul dumitale. (Pomponescu vrusese să spună "dacă mă agreezi", expresia i se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]