11,066 matches
-
sesibilitate deosebită. Van Gogh-artistul de la a cărei naștere se împlinesc 160 de ani la 30 martie 2013, a devenit cunoscut, apreciat și prezentat nu numai la Muzeul, , Vicent van Gogh'' din Amsterdam, ci în toată lumea. Criticii, ziariștii, literații s-au aplecat peste fiecare din opere, pentru a le analiza și a face legătura firească între creator și viața grea, anevoioasă a celui care, prin arta sa a cucerit sufletele tuturor. În general urmărind subiectele pe care ni le prezintă întreaga sa
VAN GOGH de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371740_a_373069]
-
noastre? m-a întrebat. - Coborâm! am hotărât eu. Mi-e o foame de lup după atâta zbucium. Vreau să beau o țuică, mai întâi... - Lasă, nu bea! Ești obosit și nu e bine, m-a întrerupt Silvia, exact când mă aplecam la noptieră să scot sticla de acolo. De la Rodica am înțeles că va fi băutură și la masă, așa că... lasă țuica! - Băutură? De unde? Am înțeles că vinul s-a terminat acolo. Nici nu l-am gustat. Când am terminat eu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
pecetea violetă în deșarta speranță de a putea vedea cum la fel ca în basme li se luminează chipurile-n neprihănitul nimb al sfințeniei dar în pupila larg lărgită imaginile se dilată să oglindească deformate doar ciocurile lacome ce se apleacă parcă-a zâmbet către noi să-și devoreze liniștite prada. Referință Bibliografică: ÎN PUPILA LUI GOYA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2262, Anul VII, 11 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate
ÎN PUPILA LUI GOYA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375637_a_376966]
-
asistenta care o privea ca pe o integramă imposibil de rezolvat. - Da, crede-mă că mă gândesc care poate fi cauza acestui balamuc! Tu știi, Amneris? Ochii ăștia îmi confirmă că da! Care e, fir-ar să fie? Lucia se aplecă asupra ei, ca și cum ar fi vrut să asculte muțenia acelor buze strânse într-o tăcere eternă. Urmări cu multă atenție mișcările imperceptibile ale globilor oculari ce tindeau să indice ceva anume. Se încruntă de încordare și scormoni febril printre ideile
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
terorizate ale șoferului ce trânti portiera cu moartea în suflet, apropiindu-se în transă de trupul îngenunchiat pe șosea, cu mâinile și fața îngropate în cascada de păr ce se revărsa peste asfaltul devastat, ca într-o dezmierdare finală. Se aplecă incredul peste forma aceea de viață, o atinse și suspină ușurat, binecuvântând reflexele ce îl ajutaseră să evite o moarte iminentă. Ridică cu pioșenie șuvițele lungi de mătase ce ascundeau chipul acela angelic, șterse tăcut lacrimile ce șiroiau pe obrajii
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
la vară, să nu plece, Ca să mai stea cu noi, să mai rămână O zi măcar, o oră poate, până Lumina se va face mult prea rece. Sau iarba verde cât mai e stăpână Și sălcii peste râu să se aplece, Atât cât frunzele nu vor să plece, Finalul anotimpului se-amână. Așa și noi stăm prinși în ezitare, Alegerile sunt ades greșite, Vedem neclar sau poate ni se pare Și nu găsim potecile dorite. De-aceea dragostea încet dispare Și
EZITARE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375728_a_377057]
-
ne fotografiază privește spre mall și pe buze-i apare-o grimasă „iar se dă ceva la ofertă băga-mi-aș!” se holbează și bărbatul cu fața de muscă care coboară din dreapta „tigăi” femeia își scapă poșeta din mână se-apleacă unduios ca o trestie și mai trage o dublă „ iubi se pisicește aceasta la muscă întreabă tu bodygarzii de colo ( iote cum le curg balele! ) unde dracu`aș putea face pipi?” Referință Bibliografică: Femeie la mall / Aurel Conțu : Confluențe Literare
FEMEIE LA MALL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375732_a_377061]
-
funeraliile au fost împodobite cu floarea soarelui, floarea lui preferată. Dintre toate picturile „Lan de grâu cu corbi” a fost subiectul multor discuții, unii spunând că această ultimă lucrare prevestea moartea apropiată: cerul neliniștit, de un albastru-cobalt, lanurile de grâu aplecate de vânt, cărarea șerpuitoare, urcătoare ducând spre un presupus nicăieri sau spre unul ascuns și zborul ușor descendent al corbilor dând impresia unui zbor neputincios, fără de înălțare. Van Gogh, astăzi considerat unul dintre cei mai importanți pictori din istorie, a
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
Ne rugăm pentru Japonia și poporul ei pentru care avem iubire și compasiune, ne rugăm pentru toți cei care, ca și noi, au inimile tulburate și varsă lacrimi pentru cei dragi, aflați în temnița Întunericului. Ai milă de toți, Doamne! apleacă-ți urechea și ascultă ruga noastră... Tu poți face ca Lumina să alunge Întunericul din viețile noastre, ale tuturor, alină-ne sufletele și ne mângâie frunțile, căci tare suntem înfricoșați de tot ceea ce se întâmplă pe Pământ. Învățăm din greșeli
RUGĂ PENTRU JAPONIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375742_a_377071]
-
de lut parc-ar vrea ca să spargă Liniștea nopții. Dar iată că ploaia începe să cadă Izbind cu putere pământul. Codrul se zbate, șuieră vântul, Lovind cu furie, lan și livadă, Ferească sfântul! De frică întreaga natură vibrează, Plâng sălcii aplecate spre râu, Se-înghesuie frunze, spice de grâu Pe ramuri, în holde, toate dansează În ritmuri de brâu. Se joacă cu luna pe cer greu, de cleștar Doi nori întunecați, de sezon, Stelele fug, iute, spre Orion Și Carul Mare
FURTUNA UNEI NOPŢI DE VARĂ (ANCESTRAL) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379183_a_380512]
-
pribegii, și să dăm iarăși mână cu mâna, să reîntregim patria străbună, că toți suntem frați și surori ai acestui brav popor! La mulți ani, iubită mamă, frumoasă ca o primăvară, te iubim și te cinstim, azi, un genunchi noi aplecăm și-n fața ta ne închinăm, din inimă, cu mic cu mare, îți urăm ”LA MULȚI ANI țară străbună! LA MULȚI ANI patrie mumă! LA MULȚI ANI voi români dragi!” Niciodată să nu uitați, că sunteți dacii din Carpați, și
LA MULȚI ANI, ROMÂNIE! de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379201_a_380530]
-
în când, soarele mai trăgea cu ochiul printre nori, dar pentru scurt timp, pentru că aceștia erau într-un continuu război cu el, erau mulți și denși, câștigând mai întotdeauna. Se sfârșea noiembrie, natura își pierduse din strălucire, copacii golași se aplecau până la pământ, sub greutatea stropilor de ploaie , zgomotoși, care cădeau parcă dintr-un rezervor nesfârșit. Mărgeluțele de rouă dispăruseră și ele, luându-le locul stratul gros de brumă, care străluceau sub razele tot mai rare, ale soarelui. Vremea mohorâtă pusese
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
viu, aevea, și îmi spun: Te iubesc, Dumnezeu! Te iubesc , Dumnezeu. Să știi, că nu se adeveresc niciodată negațiile: " nu e posibil"," nu vei reuși", "nu se poate", "n-ai să faci nimic", "lasă și fii tu" și altele”. Mă aplec în binecuvântarea zorilor spre lucirea tainica din oglindă. "Of, te iubesc, Dumnezeu"... Și ies într-o costumație ușoară de vară, mă zgribulesc că un copil, dar în suflet mă înfrunta o lumină și ea mă topește, mă răsfăța, în azima
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE RENATA VEREJANU, UNICUL PRODUS SĂNĂTOS AL POEZIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379233_a_380562]
-
încercat să caute cea mai infimă logică în acest ”ritual pământesc”, stupid, absurd, în toată splendoarea lui mișelească..., mi-am șters ochii și am privit în jur. Mi s-a părut că liliacul, părtaș fiind la durerea mea, și-a aplecat crengile încărcate cu flori, oferindu-mi frumusețea și mângâierea lor, așa cum făcea mama, odată... ”Doamne! Scumpă mamă! Tu ai lăsat frumusețea asta...” Am rupt trei crenguțe, am descuiat ușa și le-am pus într-o vază. Să umple casa cu
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
încetă să mai bată pentru câteva secunde în timp ce-i întindeam pachetul cu țigări, lăsându-mă cu trupul într-o parte, pe antebraț, în nisipul fierbinte. Mâinile îmi tremurau ușor. - Vă rog, serviți ! Luă cu două degete o țigară și se aplecă spre mine în așteptare. Flacăra brichetei mă trezi pentru moment din starea de năucire. Trase un fum lung în piept, după care întinse o mână gingașă către mine. Eram terminat. - Mădălina Popescu, spuse ea scurt. - Remus Fabian, îmi pare bine
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
cat-s-a-furat-pentru-ponta-la-primul-tur/ Într-o țară democratică să vezi o asemenea opresiune față de cetățenii săi e strigător la cer!!! Umilință românilor din diaspora iată că va continua și nu întocmai datorită ignorantei, ci a arogantei precum că ’viitorul președinte nu prea se apleacă pentru orice... e treaba B.E.C., care ’bec neluminat spune că nu poate mari numărul de secții de votare.. de ce? Nu poate, simplu, ce mai întrebări infantile puneți...? și cu scenariul fofârlicii de colo-colo se maschează și se trage de timp
ŞI MULTE ALTE LIPSURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369112_a_370441]
-
cad pe jos, în evantai. Un timbru, „Cap de Bour„ , cusut în goblen îi cade, și el. Ce se mai chinuie să le adune, în râsetele vecinilor, care coboară scările și par că nici nu-l observă. Se chinuie, se apleacă, se întoarce, se răsucește. Inutil însă! Nu le mai poate aduna! Are doar un braț! Florica Patan Pitești, iulie 2014 Referință Bibliografică: CAP DE BOUR / Florica Patan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2253, Anul VII, 02 martie 2017. Drepturi
CAP DE BOUR de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369152_a_370481]
-
trag în furcă, dar te-am făcut bogat! - E al meu? Ce să fac cu atâta aur? Autoritățile îl vor confisca! - Nimeni nu se atinge de bogăția ta. Dacă ești deștept, o poți înmulți de mii de ori! Pătru se aplecă și-și afundă amândouă palmele în galbeni exclamând în culmea fericirii: - Aur! Aur! - Nu te bucura prea mult că jumătate este al meu! - Poftim? - tresări bărbatul sărind ca un resort în picioare. - Precum ai auzit! Jumătate din comoară îmi aparține
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
fost atunci? Paloarea ca de piatră vânătă, se accentuă și mai mult pe chipul lui Getic, înțelegând că va trebui să-și sacrifice viața, pentru al salva și pe acel copilaș, apoi fără să mai stea pe gânduri, s-a aplecat în fața lui, dăruindu-i ultima bucățică de inimă din aur, împlinind astfel legământul suprem. Nu îi părea rău de nimic! A făcut, tot ce trebuia să facă, pentru salvarea neamului străbun, jertfindu-se pe Altarul Gloriei Străbune, cu seninătatea unui
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
însă. Deplină seriozitate. „Aveți dreptate, confirmă el atunci pe un ton grav. De trei ori am dat din cap până acum!” Bătrânul dascăl rămâne câteva clipe cu stiloul în aer, de parcă n-ar fi înțeles spusele învățăcelului său. Apoi se apleacă mai adânc asupra catalogului. Pentru prima oară țârâitul soneriei de pe coridor mi se pare peste măsură de strident. Referință Bibliografică: Tamerlan / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 209, Anul I, 28 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
TAMERLAN de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369255_a_370584]
-
devine darnic și dragostea noastră strălucește pe cer; când stelele trezesc spre visare, visurile noatre devin realitate. E vremea, necunoscutule, să te oprești să-ți măsori timpul și să taci, precum tace orologiul între două lumi paralele. Iar eu, salcia aplecată de vânt, să mă-nalț către cer și să-ți număr, cu degetele frunzelor, razele soarelui și stelele, ca-ntr-o permanentă căutare de a afla tainele nepătrunsului... Pentru neuitare... Lasă-ți inima pătrunsă de mugurii primei iubiri descoperindu-ne
TESTAMENT de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374164_a_375493]
-
a atrage către credință, către Biserică, către Dumnezeu tânăra generație și nu numai. Într-o lume copleșită de griji era nevoie de o astfel de activitate care să-l determine pe elev, pe profesor dar și pe părinte să se aplece cu dragoste asupra foii de hârtie și cu răbdare, pricepere, migală dar mai ales cu credință să creioneze chipul lui Dumnezeu, imaginea Bisericii din sat , să-și aștearnă gândurile și sentimentele izvorâte din dor de Dumnezeu. Concursul a avut ca
CONCURS INTERJUDEȚEAN DUMNEZEU, BISERICA ȘI EU EDIȚIA I, HILIȘEU-HORIA, BOTOȘANI 2016 de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374140_a_375469]
-
Poezie > Credinta > RUGĂCIUNE Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului În genunchi la rugăciune, Doamne-acuma eu Te chem, Sufletul adânc îmi plânge îndoit de-atât blestem. Ca o salcie pletoasă mă aplec în fața Ta, Vântul vieții mă lovește...Doamne- ascultă ruga mea! Când cuprinsă de durere eu voi plânge cu amar, Tu, ținându-mă de mână, să mă duci către altar Și acolo să m-așezi în genunchi, la rugăciune, Rănile și-
RUGĂCIUNE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374208_a_375537]
-
Tine mi-e speranța, mântuirea și puterea, Și de vei voi să-mi dai la venirea-Ti Invierea. În genunchi la rugăciune, Doamne-acuma eu Te chem, Sufletul adânc îmi plânge îndoit de-atât blestem. Ca o salcie pletoasă mă aplec în fața Ta, Vântul vieții mă lovește...Doamne- ascultă ruga mea! 17 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: RUGĂCIUNE / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2209, Anul VII, 17 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate
RUGĂCIUNE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374208_a_375537]
-
observe Dacă e flămând sau de-i frig, să-ntrebe. Il văd plin de lacrimi, de frig și de foame Niciunul nu-ntreabă, trecând mai departe Durerea-i crește-n suflet, lacrima-l îneacă In fața unui câine, bătrânul se apleacă Cu mâna înghețată scoate-ncet din haină Un colț uscat de pâine, păstrat în buzunar Lăsându-se pe sine, pesmetul dăruiește Impărtășindu-i soarta, câinele hrănește. Ignorantă-i Lumea în graba ei avară Nici inimi nu mai bat precum odinioară... De
MĂ-NCLIN CU RESPECT ȘI DRAGOSTE DE OM! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374268_a_375597]