8,411 matches
-
ucenici ai săi în prima zi a săptămânii, foarte curând primii creștini au mutat sfințirea sâmbetei la ziua de duminică. Atâta timp cât această zi era o zi lucrătoare, sfințirea ei se limita la celebrarea euharistică. Astfel citim, de exemplu, în Faptele Apostolilor: «În prima zi a săptămânii eram adunați ca să frângem pâinea. Paul, care trebuia să plece a doua zi, le vorbea. El și-a prelungit predica până la miezul nopții» (Fap 20,7). Regula zilei de duminică Deoarece celebrarea euharistică putea avea
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
indicațiile lui Dumnezeu și, numai după aceea, să-și impună propria voință. De asemenea, autoritățile trebuie să facă apel la priceperea celor competenți și la sfatul lor, înainte de a lua hotărâri. Nici prea multă asprime, nici prea multă îngăduință Și apostolul Paul își îndreaptă propria dojană, nu numai spre fii, dar și spre părinți, atunci când scrie: «Copii, ascultați de părinții voștri în Domnul, căci așa este drept. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta - aceasta este cea dintâi poruncă, însoțită
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
unei relații conjugale; - să rămâi întotdeauna fidel soțului ( soției) - în timp de boală ca și în timp de sănătate; - să nu pui în pericol, sau de-a dreptul să distrugi căsnicia altora; - să nu îndemni niciodată pe nimeni la infidelitate. Apostolul Paul afirmă: «Sau nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care l-ați primit de la Dumnezeu și că nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț mare. Așadar, preamăriți
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ceea ce există, adică de a face din ele însele criteriul a ceea ce poate și trebuie să fie. «Adevărul nu se călăuzește după noi, dragă fiule, noi trebuie să ne călăuzim după el», spune poetul Matthias Claudius. „Și limba este foc!” Apostolul Iacob ne avertizează cu insistență: «Căci toți greșim în multe privințe. Dacă cineva nu greșește cu cuvântul, este un om desăvârșit, capabil să-și înfrâneze tot trupul. Dacă punem frâul în gura cailor, ca să ne asculte, le conducem tot trupul
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ia prea ușor viața, dacă se consideră că „împărăția lui Dumnezeu” ar aparține doar vieții de dincolo, care va veni numai la sfârșitul lumii. Nu, împărăția lui Dumnezeu este deja aici. Este Isus. El este împărăția lui Dumnezeu, numai el. Apostolul Ioan în Apocalipsă este acela care a văzut sfârșitul timpului, dar Isus este cel care spune: „Împărăția lui Dumnezeu este deja aici, nu încă revelată de tot, nu încă pe deplin, dar este aici”. Prin Isus Cristos, ea este aici
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
să înțelegem bine afirmația referitoare la Dumnezeu și la ispită. După mărturia Vechiului Testament, Dumnezeu trimite omului ispita pentru a-i pune la încercare credința și fidelitatea. În Noul Testament satana și puterile lui sunt cele care împing omul la rău. Apostolul Iacob ne pune în gardă cu hotărâre să nu justificăm falimentul omenesc, prin scuza că ispita ar veni de la Dumnezeu; ea provine, mai ales, de la propria poftă omenească (cf. Iac 1,12-15). Dumnezeu nu-l ferește pe credincios de ispită
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
din pricina asta, avea mereu neplăceri. Își lărgise pantofii, udîndu-i cu apă și pe urmă purtîndu-i uzi, dar degeaba. Când picioarele i se făceau ca niște butii, nu se mai putea încălța. Trebuia să meargă cu picioarele goale. "Ai picioarele ca apostolii lui Caravaggio", i-am zis într-o zi. Hingherul s-a întors spre mine încruntat. Crezuse, poate, că-l înjurasem. Nu-mi plăcea meseria pe care o avusese, de aceea îl mai necăjeam uneori, la început, înainte de a observa că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rolul delațiunilor în timpul Inchiziției și mă gândesc că uneori victimele n-au fost mult mai onorabile decât călăii lor. Doar că n-au avut anvergura de a deveni călăi. 7 februarie "Atîta timp cât vom putea aștepta ziua de mîine" (Apostolul Pavel) 8 februarie Mă simt obosit. Mi-am amintit de o barză care stătea singură, undeva pe un câmp. Nu, nu mă plâng. 10 februarie Nu există decât un remediu împotriva așteptării: să mă ocup cu ceva. Și cum nu știu ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ținut să adauge că singurătatea lui Dumnezeu și a Bătrânului aveau aceeași cauză: vanitatea. Am asistat atunci la una din cele mai scânteietoare și nerușinate apostazii ale Călugărului, care i-a amuțit pe toți prin îndrăzneala ei nebunească. Susținea că apostolii l-au împins pe Isus pe cruce, nu dușmanii lui. Pentru că apostolii l-au silit să se creadă Fiul lui Dumnezeu și să-și piardă cumpătul. Din pricina lor, Isus n-a mai avut nici îndoieli, nici limită. Singurul care nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cauză: vanitatea. Am asistat atunci la una din cele mai scânteietoare și nerușinate apostazii ale Călugărului, care i-a amuțit pe toți prin îndrăzneala ei nebunească. Susținea că apostolii l-au împins pe Isus pe cruce, nu dușmanii lui. Pentru că apostolii l-au silit să se creadă Fiul lui Dumnezeu și să-și piardă cumpătul. Din pricina lor, Isus n-a mai avut nici îndoieli, nici limită. Singurul care nu l-a trădat ar fi fost, de fapt, Iuda; fiind singurul care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îi mai spunea adevărul. Și când Iuda a văzut că Isus îl bănuia, a făcut ultima încercare ca să-i salveze măcar memoria: l-a denunțat. Astfel, din Isus a rămas crucea, care a răscumpărat totul. "Dacă Isus n-a rezistat- apostolilor care i-au sucit mințile, ce să ceri unui om obișnuit?" perora, clătinîndu-se, călugărul renegat. Ceilalți ascultau, uluiți și puțin speriați de această blasfemie. Cu vocea lui nazalizată și ușor cântătoare apostatul îi liniști: "Chiar dacă Bătrânul nu există, noi trebuie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu mi-au plăcut niciodată cei care se revoltă prin cârciumi și, ieșind de-acolo, trezindu-se, devin mielușei. Mai degrabă îl înțelegeam pe Domnul Andrei care întrebat odată dacă el, ca pilot, crezuse în Dumnezeu a dat următorul răspuns: "Apostolul Luca zice că fiecare fir de păr din capul nostru e socotit. Eu cred că tot ce trebuie să se întîmple se va întîmpla într-o zi, dar că nimic în plus nu trebuie să se întîmple". "N-am priceput
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
noului regim. Întâmplarea face ca noi să fim produsul finit al unei Școli Normale de tip vechi - haretian - cu acea viață de internat pe timp de opt ani care ne-a pregătit și ne-a format pentru „misia noastră de apostoli ai neamului”, așa cum eram noi catalogați într-o vreme. Seriozitatea pregătirii și mai ales seriozitatea profesării era nota dominantă a unor feciori din lumea satului, meniți să luminăm satele din mijlocul cărora plecasem. Școlile normale de tip vechi erau adevărate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe care ni le-am însușit la prestigioasele școli normale, al căror produs am fost. Tocmai de aici provine activitatea noastră vocațională pe care am desfășurat-o fiecare în locul sau locurile unde am fost trimiși pentru a ne realiza ca „apostoli ai neamului”, cum eram numiți odinioară. Schimbul de scrisori și telefoane ce au urmat ne-au apropiat și mai mult. Promiteam atunci că vă voi trimite volumele mele pentru ca mata (dacă nu te superi) să le predai Bibliotecii din Câmpulung-Moldovenesc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dvs. m-a făcut să trăiesc un sentiment de imensă bucurie. Mi-a adus aminte, dacă mai era nevoie, că-n sufletul nostru există ceva curat și pur, drept și înălțător, ceva din curățenia Domnului Trandafir și ceva din sacrificiul „Apostolului român”, cu referire la Nicolae Apostol, din romanul lui Cezar Petrescu - „Apostol”. Cartea m-a convins că educația temeinică este cea care-l ajută pe om să priceapă rosturile lumii, să sprijine pe cei ce au nevoie, să-și risipească
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a adus aminte, dacă mai era nevoie, că-n sufletul nostru există ceva curat și pur, drept și înălțător, ceva din curățenia Domnului Trandafir și ceva din sacrificiul „Apostolului român”, cu referire la Nicolae Apostol, din romanul lui Cezar Petrescu - „Apostol”. Cartea m-a convins că educația temeinică este cea care-l ajută pe om să priceapă rosturile lumii, să sprijine pe cei ce au nevoie, să-și risipească din dragoste sufletul, pentru ca fiecare generație să primească și să dăruiască iubire
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
modul ăsta al tatei de a-mi defini viitorul și, Întru cîtva, de a mi-l dicta. Mă Îneca sub verbe la imperativ - lava fiebinte a iubirii lui -, iar cînd nu erau la imperativ, erau la viitor, ca Iisus adresîndu-se apostolilor la Cina cea de taină: „Veți face aceasta spre pomenirea mea“. Tata scria: „În ziua În care fiul va trebui s-o facă pe șeful, să cîștige bani, să clădească o casă, să fie pavăză tinerei sale soții, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
avea mereu neplăceri. Își lărgise pantofii, udându-i cu apă și pe urmă purtându-i uzi, dar degeaba. Când picioarele i se făceau ca niște butii, nu se mai putea încălța. Trebuia să meargă cu picioarele goale. „Ai picioarele ca apostolii lui Caravaggio”, i-am zis într-o zi. Hingherul s-a întors spre mine încruntat. Crezuse, poate, că-l înjurasem. Nu-mi plăcea meseria pe care o avusese, de aceea îl mai necăjeam uneori, la început, înainte de a observa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
carte despre rolul delațiunilor în timpul Inchiziției și mă gândesc că uneori victimele n-au fost mult mai onorabile decât călăii lor. Doar că n-au avut anvergura de a deveni călăi. 7 februarie „Atâta timp cât vom putea aștepta ziua de mâine” (Apostolul Pavel) 8 februarie Mă simt obosit. Mi-am amintit de o barză care stătea singură, undeva pe un câmp. Nu, nu mă plâng. 10 februarie Nu există decât un remediu împotriva așteptării: să mă ocup cu ceva. Și cum nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ținut să adauge că singurătatea lui Dumnezeu și a Bătrânului aveau aceeași cauză: vanitatea. Am asistat atunci la una din cele mai scânteietoare și nerușinate apostazii ale Călugărului, care i-a amuțit pe toți prin îndrăzneala ei nebunească. Susținea că apostolii l-au împins pe Isus pe cruce, nu dușmanii lui. Pentru că apostolii l-au silit să se creadă Fiul lui Dumnezeu și să-și piardă cumpătul. Din pricina lor, Isus n-a mai avut nici îndoieli, nici limită. Singurul care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cauză: vanitatea. Am asistat atunci la una din cele mai scânteietoare și nerușinate apostazii ale Călugărului, care i-a amuțit pe toți prin îndrăzneala ei nebunească. Susținea că apostolii l-au împins pe Isus pe cruce, nu dușmanii lui. Pentru că apostolii l-au silit să se creadă Fiul lui Dumnezeu și să-și piardă cumpătul. Din pricina lor, Isus n-a mai avut nici îndoieli, nici limită. Singurul care nu l-a trădat ar fi fost, de fapt, Iuda; fiind singurul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îi mai spunea adevărul. Și când Iuda a văzut că Isus îl bănuia, a făcut ultima încercare ca să-i salveze măcar memoria: l-a denunțat. Astfel, din Isus a rămas crucea, care a răscumpărat totul. „Dacă Isus n-a rezistat apostolilor care i-au sucit mințile, ce să ceri unui om obișnuit?” perora, clătinându-se, călugărul renegat. Ceilalți ascultau, uluiți și puțin speriați de această blasfemie. Cu vocea lui nazalizată și ușor cântătoare apostatul îi liniști: „Chiar dacă Bătrânul nu există, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu mi-au plăcut niciodată cei care se revoltă prin cârciumi și, ieșind de-acolo, trezindu-se, devin mielușei. Mai degrabă îl înțelegeam pe Domnul Andrei care întrebat odată dacă el, ca pilot, crezuse în Dumnezeu a dat următorul răspuns: „Apostolul Luca zice că fiecare fir de păr din capul nostru e socotit. Eu cred că tot ce trebuie să se întâmple se va întâmpla într-o zi, dar că nimic în plus nu trebuie să se întâmple”. „N-am priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
reveni în minte ideea testului de paternitate. Dacă exista cineva care putea afla despre existența unui astfel de test, de bună seamă, ea era aceea. Ca reporter, avea tot dreptul să pună întrebări indiscrete și impertinente. Asemenea tuturor jurnaliștilor de la apostoli încoace, începu prin a cere dosarul de extrase. Parcurse articolele din dosar, notând mai multe nume din lumea embriologiei. Unul dintre ele, cel al profesorului Stephen Fay, apărea aproape în fiecare dintre ele. Era, cu siguranță, numărul unu în domeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și bard entuziasmau și spărgeau geamurile de mansardă ale academiilor vîscoase. A murit sinucigîndu-se. Un cîntec de lebădă în jazzband îi poate fi epitaf”. Revista în cauză publicase în traducerea lui Mihail Dan două poeme de Maiakovski („Al 13-lea apostol“, în nr. 42, și „Apusul lui Burliuck“ în nr. 44), prezentate ulterior — prin intermediul lui Sașa Pană — ca fiind „primele în limba română”. Lucrul este însă - după cum am văzut - inexact, prima traducere românească a unui poem maiakovskian apărînd în 1923 în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]