KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...170 171 172 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

Robert sunt arhitecți..., Sandu e medicinist și eu îi reprezint pe băieții de la politehnică... Problema care se pune e următoarea: stăm și chibițăm mai departe despre ce-au făcut colegii noștri de la Timișoara, acum și cei de la Cluj, sau ne apucăm și noi să trecem la fapte?... Ei, ce părere aveți?... Vorbele lui Tase fură urmate de câteva clipe de liniște. Dintr-un apartament vecin începură să răsune niște bocănituri ritmice, care se potoliră ca la o comandă. Trebuie să trecem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
se vadă bine cine suntem și ce vrem... Vacs lozinci! Doar nu facem un miting comunist! protestă Tase, vădit în dezacord cu ideile studentului filolog. Lozincile nu sunt apanajul comunismului, îl corectă Robert, după ce își aprinse o pipă și se apucă să pufăie tacticos din ea. Noi, la arhitectură, chiar ne-am gândit să scriem câteva lozinci anticomuniste și să le prindem pe fațada dinspre bulevard... Așa, reveni Ianolide, și dimineața, la prima oră, când trebuie să înceapă cursurile, să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Toți ne tragem de undeva, de pe la țară... Eu nu prea am timp să stau să citesc cărți... 10 Ceasul deșteptător nu sunase. Victor sări din așternut și începu să se îmbrace în viteză, apoi se strecură neauzit afară și o apucă cu pași grăbiți spre stația de tramvai cea mai apropiată. Aici, însă, ghinion: o mulțime de oameni așteptau de aproape o oră zadarnic, fiindcă, după cât se părea, pe traseu era o pană de curent și circulația se întrerupsese. Doi pensionari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Călin Moraru de la filologie, care-l salută cu un aer vesel, de parcă ar fi mers la o nuntă, și nu la o întrunire subversivă și periculoasă, care nu se știa cum avea să se sfârșească. Râzând și glumind, filologul se apucă să-i îndruge ceva despre un chef făcut în ajun cu niște prieteni, motiv pentru care se trezise târziu în acea dimineață și încă se simțea mahmur. Dar Victor nu-l urmări atent, silindu-se să își facă loc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
o fi, o fi!... Ajungând la universitate, Victor încercă să-și dea seama ce se întâmplă, dar nu observă nimic deosebit. Moraru îl prinse de braț, ca să-l tragă după el mai departe, dar Victor nu-l urmă, ci o apucă spre facultatea de matematică, spunând că voia să vadă mai întâi cum stăteau lucrurile pe-acolo. Bine, du-te! aprobă filologul. Eu o să te aștept aici. Nu, ia-o înainte, nu mă aștepta, refuză Victor. O să vă găsesc eu... Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și cu încă doi inși îmbrăcați civil, apăruți nu se știe de unde. Ei îl somară să se oprească și îi cerură să se legitimeze. Ăsta e!... zise unul dintre cei doi civili, privindu-l cu atenție. Așa, va să zică? articulă celălalt, apucându-l de brațul pe care își pusese banderola tricoloră. Unde aveai de gând să mergi?... Plecam acasă, minți Victor, dând să își elibereze brațul. Cu asta pe mână?! făcu pe miratul primul securist, strângându-l și mai tare de braț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
într-un rânjet de satisfacție dinții îngălbeniți de tutun și îmbrâncindu-l pe ușă afară, unde dădu nas în nas cu Paulică Dobrescu, care tocmai voia să intre. Ce-ai pățit, mă?!... Cine te-a caftit în halul ăsta? mai apucă acesta să se mire. În clipa următoare, cei doi securiști îl înhățară și pe el de guler, cu toate protestele și lamentările lui, și îi siliră pe amândoi să se urce într-un camion militar cu prelată staționat nu departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

de înțelegere și de percepere a gândurilor Minodorei căreia îi transmite întrebarea : "Unde sunt ? Poți să îmi spui oare unde mă găsesc ?" Aproape instantaneu percepe un răspuns, un fantastic și totuși logic răspuns : "E greu să îți explic. Nu am apucat să fac studii care m-ar ajuta să pot explica bine... Totuși câte ceva am mai învățat și eu... De la mama, ea știa multe... Ne aflăm într-o lume a antimateriei, o lume opusă celeia din care venim, de care ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
întâmplării pe un meniu despre care nu realizează nici cum se numește, nici ce reprezintă. "Vă recomand un vin alb sec, se potrivește de minune cu langustina", îl sfătuiește zelos chelnerul, devenit dintr-o dată de o ciudată volubilitate. Victor nu apucă să îi spună că nu are chef să bea, că vrea numai să mănânce și să se odihnească, să-și pună capul ostenit pe o pernă. "Oare unde o să dorm ? Trebuie să găsesc un hotel ! Pijamaua și obiectele de toaletă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
spus să aveți răbdare că aveam și alte urgențe ! Ați uitat că aveți interdicție sa vă dați jos din pat ? Și grila, cine a coborât-o ? " Apoi, ca pentru sine : "Să vedem ce se întâmplă cu dânsa... Ce te-a apucat să te debranșezi, fetițo ? Și ai vomitat ! Hai, întoarce-te să pot branșa electrozii. Așa... Să fii cuminte ! Dacă electrozii sunt debranșați, intervenția și chinul tău au fost inutile. Profesorul nu va fi mulțumit dacă va trebui să repete operația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
iar ei sunt ca și pierduți pe un tărâm necunoscut. Trebuie să mărturisesc că nu am prevăzut o înrăutățire atât de bruscă a vremii. Azi dimineață, când am luat trenul spre oraș, cădea doar câte un fulg. Și nu am apucat să previn pe nimeni când mă întorc. M-am uitat printre cărți, am ales câteva cu care mi-am umplut rucsacul și era cât pe ce să pierd ultimul tren. Un instinct m-a împins pe ușa librăriei, dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Măcar a fost confortabilă ? O fi pus în ea și șuba pentru picioare ? Doamna Dora a venit și ea cu trenul de ora patru, nu-i așa ? V-ați întâlnit în oraș sau în gară ? Dragoș gândește: "Ce-o fi apucat-o să fie atât de vorbăreață ? Uneori nu scoate într-o zi atâtea vorbe câte a scos acum... Și între-bările ei sunt ca niște săgeți otrăvite. O știu intuitivă, dar nici chiar așa... I-a și analizat îmbrăcămintea, încălțămintea... Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
speranța să îmi pot continua studiile începute la Cernăuți. Părinții mei au reușit să se refugieze în Sud, dar desigur vor reveni. Frații mei sunt pe front." Rușii fugiseră în graba mare cu numai două zile înainte și nici nu apucasem să intru în conac după plecarea lor. Când am ajuns în bucătăria mare, luminoasă, care fusese dotată cu toate angaralele trebuincioase, plânsul mi s-a transformat într-un râs nervos când am văzut pe masă resturile festinului lăsat de foștii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
deja pregătit. Caii erau buni, șareta era ușoară ; în mai puțin de două ore, abia să fi fost ora cinci dimineață, Atanasie mi-a spus că suntem pe graniță și că să nu am grijă, totul este aranjat. Dar nu apucase nici să-și termine spusa, când un glonț a fluierat pe lângă urechea mea dreaptă. Ca din pământ, de după tufele de răchită a ieșit o patrulă de trei militari care ne-a tăiat drumul : "Stoi ! Nazat ! Nazat !" Eram prinși... Am strâns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
m-am lăsat păgubașă. După peste trei ore de hurducături pe un drum de țară am trecut o barieră de cale ferată și nu peste mult timp eram împinse din căruță spre peronul unei gări al cărei nume n-am apucat să îl citesc, pentru că deîndată a trebuit să ne cățărăm pe scara înaltă a unui vagon a cărei ușă s-a închis greoi și s-a zăvorât în urma noastră. Așa a început "voiajul" nostru spre Siberia spre care nu conteneau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
se întâmplă acum în lume mă privesc prea puțin. Izolată cum sunt nu știu prea multe, dar totuși citesc și mai aud ce se întâmplă. Ce importanță poate avea pentru mine că acum partea asta de Bucovină, în care am apucat Imperiul Habsburgic urmat de fericitul răgaz de alipire la patria mumă, apoi de dureroasele zvârcoliri între doi stăpâni și de comunism, ce contează, mă întreb, că acum aparține Ucrainei ? Și ce importanță poate avea pentru mine că Imperiul comunist a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
cea mai în vârstă Ulitia, ajutată de cel mai tânăr Vasili de pescuit, vânat, lemne de foc. Și toate astea fără să fi avut încă habar ce muncă vom avea de făcut ca deținuți. Olga, Ana și Iuliana s-au apucat să sape un adăpost în pământ, iar Ulitia și cu mine am cules ierburi și crengi ca să acoperim și să căptușim viitorul nostru bârlog. Minodora se juca cu Vasili printre copaci și ierburi, fără să își dea seama, dragii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
referitoare la ei nu erau rostite, nici măcar vreunul din numele lor. Și atunci când Vasili a pus într-o seară întrebări despre frați și despre tată, a fost prima dată când bunica, Ana, și nu mama, l-a certat. Ne-am apucat, fără răgaz și cu mult "entuziasm", să desțelenim câmpia care se întindea până la iazuri, largă de vreo jumătate de kilometru și al cărei capăt abia se zărea. Aveam un târnăcop și trei cazmale deci femeile tinere ne-am apucat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
am apucat, fără răgaz și cu mult "entuziasm", să desțelenim câmpia care se întindea până la iazuri, largă de vreo jumătate de kilometru și al cărei capăt abia se zărea. Aveam un târnăcop și trei cazmale deci femeile tinere ne-am apucat de munca pământului. S-a dovedit mult mai greu decât îmi închipuisem. Unele plante precum rogozul și pirul aveau rădăcini adânci și bine înfipte în pământul care părea mănos, dar când băgai cazmaua în el se dovedea lipicios, îngreunând munca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
scorbut, nu aveam nici un fel de legume sau fructe. Am făcut "inventarul" tuturor plantelor adunate și am început să preparăm fierturi pe care le înghițeam pentru că erau fierbinți și adeseori plăcut parfumate; cei câțiva pumni de boabe de cătină ce apucasem să le adunăm le-am păstrat doar pentru copii. Ziua, la lumina palidă strecurată prin gemulețele cât o palmă din acoperiș, ocupam timpul copiilor și al meu stăruind cu dictări și stimulându-i cum mă pricepeam mai bine, căci pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
lui Simion, vrei să vii în seara asta la noi ? Spirit drag, te așteptăm amândouă, eu și fiica ta, Dora. Doreai de multă vreme să o întâlnești. Poți veni ?" Dora percepe un parfum intens, un parfum de liliac și mai apucă să gândească: "Liliac ? Suntem în plină iarnă !" O lumină difuză scaldă dintr-o dată încăperea care se îmbracă într-o imperceptibilă hlamidă de purpură. Măsuța rotundă se înclină de parcă ar face o plecăciune profundă în fața imaginii mâinilor Teodorei, după care Dora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

și, în sfârșit, au ieșit să-și facă nevoile pe la margine de șanțuri. Și moldovenii hăcuiau în voie ca la abator. Apoi încălecau pe caii lor sprinteni și vânjoși pentru a descoperi alte locuri de hăcuială. Ai noștri n-au apucat nici măcar să pună mâna pe săbii ori să-și potrivească armura. Cât despre încălecat pe cai, nici pomeneală. Lovitura a fost ca un fulger, mărite rege! Ea fu condusă de cineva pe nume Răzașu... Vreo trei-patru sute dintre ai noștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
holm de la Sirete, iar pe terenul dobândit să-și așeze două gospodării cu grădini și cu pometuri lucrate lipovenește. Și așa, escavatoarele mele cu barbă, înzestrați fiecare cu câte două hârlețe, două lopeți, două cazmale și două tărăboanțe s-au apucat să mute ditamai muntele! Lucrau zi-lumină, iarna-vara, fără întrerupere, nu mai puțin de cincizeci de ani, măi fraților! Adică numai tata că bunicul după vreo douăzeci și cinci s-a prăpădit. Numai ce trebușoara asta fu desăvârșită, au poposit prin zonă niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
de minune la șaibă! Cu aceste gânduri sumbre, a intrat pe furiș în apartament și, în loc de bună seara, și-a dus arătătorul la buze și și-a însoțit gestul de un ș-ș-ș prelung adresat soției. Cu o manevră energică a apucat-o de braț și a tras-o după sine în baie ca pe un obiect neînsuflețit. Acolo era locul ce i se părea cel mai sigur. Cu un glas abia perceptibil, a reușit să articuleze un singur cuvânt: sârma, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Vorba vine, Trifănele... Odată revenit acasă, Trifănel a umplut o ploscă cu agheasmă și a plecat pe cărarea de peste grui să i-o ducă mamei sale ce trăia în căsuța ei singuratică din poiana de pe plaiul Măgurii. Bătrâna a mai apucat să rostească două-trei vorbe, să înghită o gură de apă sfințită, după care și-a dat obștescul sfârșit. Feciorul i-a închis ochii și i-a așezat mâinile pe piept. Bocitoarele au bocit-o pe neneaca după vechi obicei. Tulnicăresele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]