17,527 matches
-
Suhar, Jenö Bartoș, Gheorghe Maftei, Felicia Buliga, Liliana Gonceariuc, Dragoș Pătrașcu, Ilie Bostan, Magda Sficlea, Miruna Popescu Hașegan, Petru Ignat, Dan Micu, etc. Înființarea secției de Arhitectură și Design în anul 1999 a necesitat noi cadre, cu pregătire în domeniu, arhitecți și designeri, pentru a răspunde comenzii sociale. Paradoxal, în vreme ce economia națională devenea sublimă (vorba lui nenea Iancu), după reorientarea dogmatică din decembrie 1989, piața imobiliară cunoștea o dezvoltare fărăprecedent, pe întreaga perioadă brucaniană, constituind un segment de piață cu prezumtivă
PUNCTUL “G” DIN OGRADA LU' BÃNCILÃ LA PA$ SPR€ (PRIN) IOROPA. In: Apogeul by Ovidiu Ciumașu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1814]
-
ne prezenta o fațadă de "prispă" neoromâ-nească, cu stâlpi de lemn și arcatură de mănăstire oltenească în jurul unei fântâni maure 1, pentru ca restaurantul adiacent să propună o decrispată arhitectură "modernă" (mai precis: post-Art Deco) de felul celei pe care același arhitect nu, dar mulți dintre colegii săi români o profesau deja de peste un deceniu prin Bucureștii emancipați din jurul Parcului Bonaparte. Ca într-un ciob holografic, în ezitările lui Marcu se pot străvedea ambiguitățile unei arhitecturi cu mai multe viteze, precum cea
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
stat. Construirea unei retorici național(ist)e unificatoare, pe care artele să o facă vizibilă în toate provinciile nou adăugate vechiului regat a fost de aceea o preocupare constantă a guvernelor interbelice și, prin intermediul câtorva campanii promovate de acestea, a arhitecților români. Există în acest proces nuanțe, direcții, răzgândiri 2 și "polenizări încrucișate"3 între stilurile vremii. Cu privire la amestecul aiuritor de stiluri (i.e. despre incoerența orașelor românești), părerile arhitecților erau împărțite. Un arhitect mai degrabă cunoscut în epocă, Florea Stănculescu, se
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
constantă a guvernelor interbelice și, prin intermediul câtorva campanii promovate de acestea, a arhitecților români. Există în acest proces nuanțe, direcții, răzgândiri 2 și "polenizări încrucișate"3 între stilurile vremii. Cu privire la amestecul aiuritor de stiluri (i.e. despre incoerența orașelor românești), părerile arhitecților erau împărțite. Un arhitect mai degrabă cunoscut în epocă, Florea Stănculescu, se pronunța încă din acea vreme: "Și orașele noastre au acest aspect: jumătate cu...(stil românesc) și jumătate cu...(stil modern). Cred că adevărul nu e nici de o
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
și, prin intermediul câtorva campanii promovate de acestea, a arhitecților români. Există în acest proces nuanțe, direcții, răzgândiri 2 și "polenizări încrucișate"3 între stilurile vremii. Cu privire la amestecul aiuritor de stiluri (i.e. despre incoerența orașelor românești), părerile arhitecților erau împărțite. Un arhitect mai degrabă cunoscut în epocă, Florea Stănculescu, se pronunța încă din acea vreme: "Și orașele noastre au acest aspect: jumătate cu...(stil românesc) și jumătate cu...(stil modern). Cred că adevărul nu e nici de o parte și nici de
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
se pronunța încă din acea vreme: "Și orașele noastre au acest aspect: jumătate cu...(stil românesc) și jumătate cu...(stil modern). Cred că adevărul nu e nici de o parte și nici de alta și nici la mijloc."4 Dimpotrivă, arhitectul vedea viitorul într-o simfonie de "caractere" - ale diferitelor programe, zone ale orașului și edificii - cerând fiecare o identitate proprie: Deci un oraș se va împărți după aceste caractere. Iar arhitecții trebuie să aibă concepții adequate (sic!) și să dea
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
nici de alta și nici la mijloc."4 Dimpotrivă, arhitectul vedea viitorul într-o simfonie de "caractere" - ale diferitelor programe, zone ale orașului și edificii - cerând fiecare o identitate proprie: Deci un oraș se va împărți după aceste caractere. Iar arhitecții trebuie să aibă concepții adequate (sic!) și să dea caracterele construcțiilor, cartierelor și orașelor. Nenorocirea mare este amestecul de concepții pentru acelaș (sic!) program de construcție și pentru acelaș cartier chiar pe aceeași stradă.(...) Din această frământare și contopire de
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
ai la dispoziție este o arhitectură "românească" domestică arhaizantă, vernaculară, din materiale perisabile, sau una de mănăstire sau urbană mai apropiată ca scară, dar ridicată de meșteri străini pentru o "pătură superpusă" (Eminescu) alogenă? Nu este de mirare că efortul arhitecților neoromânescului de primă generație a fost unul comparativ mult mai dificil decât cel al școlii lui Lechner din Austro-Ungaria, devreme ce primii aveau de adus împreună nu doar o diversitate debordantă de tipuri arhitecturale medievale (în cazul arhitecturii ortodoxe din
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
opțiune pentru soluții mai degrabă atipice spațiului autohton, unde bisericile ortodoxe medievale au fost oricum construite mai degrabă în spiritul locurilor de unde proveneau meșterii (Serbia în sud, Armenia, Georgia sau Ucraina în Moldova, spațiul central-euro-pean în vest). în esență, ceea ce arhitecți de tipul lui Ionescu-Berechet, Tiberiu Niga sau, puțin mai târziu, Constantin Joja au dorit să facă la Cașin 10 sau, respectiv, la Catedrala din Odessa 11 și Biserica Neamului (proiecte de concurs) 12 a fost să rezolve problema scării și
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Cegăneanu, un critic acerb deopotrivă al modernismului (ca "aiureli"13 lipsite de spiritualitate, de eroism) și al reveriilor ludice ale neo-românis-mului14 (nefiind acesta din urmă suficient de atașate tradiției). Față de rezultatele ambigue ale concursului pentru un Mausoleu al Eroilor 15, arhitectul propune nu atât restaurarea sa în Parcul Carol, cât folosirea lui ca "inspirație pentru un mausoleu, și m'a surprins că la concursul ce s'a ținut nu s'a gândit nimeni la așa ceva.(.. .)"16 Critica principală adusă competiției era
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
anume minister. Este cazul, de pildă, al sediilor financiare de sector din București, făcute în aceeași perioadă sub patronajul arh. Stație Ciortan. Maniera neo-românească devine de asemenea și retorică oficială a școlii de arhitectură din București, chiar dacă deja tinerii viitori arhitecți se gândesc mai degrabă la arhitectura modern(ist)ă decât la rescrieri ale trecutului pentru uzul prezent. Stripped classicism încercarea de a surpasa însă caracterul stânjenitor - prea pitoresc și mignon, adică rezistent la monumentalizare - al acestei arhitecturi s-a produs
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
și pe teritoriul locuirii individuale, al cluburilor de noapte și industriei. Sanatoriile balneare sunt adevărați topoi ai epocii, alături de block-haus; nu doar ale arhitecturii acesteia, prin modernitatea deliberată - care este și una forțată de program, nu doar o decizie a arhitecților - ci și a înfiripatei literaturi moderne din România interbelică (Blecher). Arhitectura industrială promovează criteriul eficienței utilitariste - în absența artificiului și a decorației - și își are și în România realizări de stimă, produse bunăoară de Horia Creangă sau P. Em. Miclescu
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
rațiuni utilitariste, arhitectura industrială și cea socială din întreaga Europă scăpase în bună măsură de contaminarea cu retorică totalitară; va mai reveni în aceeași postură și în lagărul socialist postbelic, când a face arhitectură industrială a reprezentat un refugiu pentru arhitecții care nu erau interesați în mod deosebit de realism socialist. Firește, nici înainte și nici după război evadarea arhitecturii industriale din plasa artei oficiale nu avea cum să fie deplină. Oricum, exista deja o tradiție pământeană a "contaminării": să ne amitim
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
scară societală prin intermediul arhitecturii și a urbanismului edilitar - or, nu alta este și credința moderniștilor occidentali. Iată, pe scurt și inevitabil sumar, explicația celor trei fețe diferite, cu zone de contaminare reciprocă în zona de contact, a arhitecturii românești interbelice. Arhitecții români ai vremii, mai cu seamă cei a căror carieră demarase înainte de primul război mondial, vor da seamă în operele lor de toate cele trei ipostaze posibile. Putem numi această quasi-absență a unui idiom propriu cameleonism, lipsă de program estetic
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
urmărim cum acest întreit portret este de găsit în chiar devenirea capitalei regatului român. Bucureștii: o schiță de peisaj urban interbelic La vremea proiectării Pavilionului regal român, "tricefal", de la Paris, cu care am deschis acest text, Marcu era deja un arhitect de mare prestigiu și agreat de curtea regală spre a da chip proiectului lui Carol II de a rescrie din temelii capitala României. 1937 este anul în care Școala de Război va fi inaugurată cu mare pompă în prezența regelui
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
îndreptarea" rețelei stradale, monumentalizarea edificiilor autorității statale așezate în piețe ample, destinate paradelor de masse și aducerea la zi a serviciilor comunale. în definitiv, acest remake arhitectural al apuse(ne)i severități imperiale putea la fel de bine - par a fi conchis arhitecții vremii și Marcu în prima lor linie - să ilustreze "renașterea" fascistă ca și pe cea românească, de vreme ce și poporul român se revendica dintr-un același scenariu mitic originar, chiar dacă localizarea lui nu era centrul ultim al fostului imperiu, ci acele
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
public (în felul în care un bovindou extrage o porțiune din spațiul camerei centrifug, către în afara ei), aparținea mai degrabă celor care îl foloseau în comun decât orașului. Servicii comunale, funcțiuni urbane și arhitecturale noi marchează orașul patriarhal postbelic, după cum arhitecți străini, alții decât omniprezenții francezi cu ajutorul cărora orașul eclectic se va fi format în a doua jumătate a secolului anterior, vin să lucreze în București, adeseori prin intermediul unor mari companii străine. Mulțumită lor, apar în București imagini arhitecturale "străine", precum
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
național. La final Pavilionul regal al României de la Paris 1937 este așadar un pavilion tricefal: solemn spre spațiul public; domestic, pitoresc-nos-talgic către interior; în fine, monden și modern deopotrivă, național și cosmopolit. Să fie el semnul unei ambiguități deliberate a arhitectului? Să fie "de vină" complexitatea temei de proiectare, dorind să surprindă în această reprezentare "cubistă", pluri-fațe-tată, imaginea țării? Să fie de vină imprecisa identitate a țării înseși? Fapt este însă că pavilionul reprezintă în mic, dar complete, atât ezitările, cât
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
și cel primitiv, arhaic, coexistau atât în societate, cât și în cultură: iată patria care se voia reprezentată de pavilionul său național. Să nu ne mirăm deci de ambiguitatea soluțiilor arhitecturale co-prezente în el, ci să admirăm mai degrabă inteligența arhitectului care a reușit să modeleze într-o singură clădire - temporară - căutările -imaginare - ale unui întreg neam. Note 1 Confuzia maur/neoromânesc este mai veche decât 1937: însuși Mincu a iscat-o cu curțile sale interioare (de felul celei de la Școala
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
nu era destinat, așa cum ar putea să pară acum, să fie personajul arhitectural principal al pieței. Versiunile succesive de proiectare prin care a trecut locul - neîntrerupt din 1935 până către 1960, sub supravegherea aceluiași Duiliu Marcu, devenit între timp din arhitect de curte academician și președinte al stalinistei Uniuni a Arhitecților din RPR - preconizau ca, dimpotrivă, clădirea respectivului "palat" și cea pandant de peste piață, care va fi camuflat (sau, ulterior, înlocuit) pe cea a Muzeului Antipa să fie clădiri de front
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
fie personajul arhitectural principal al pieței. Versiunile succesive de proiectare prin care a trecut locul - neîntrerupt din 1935 până către 1960, sub supravegherea aceluiași Duiliu Marcu, devenit între timp din arhitect de curte academician și președinte al stalinistei Uniuni a Arhitecților din RPR - preconizau ca, dimpotrivă, clădirea respectivului "palat" și cea pandant de peste piață, care va fi camuflat (sau, ulterior, înlocuit) pe cea a Muzeului Antipa să fie clădiri de front pentru piesa de rezistență a pieței: absida amplă a Ministerului
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
înălțime, un blocturn pe latura de sud-est a pieței, urma să fie respectată de proiectul din anii optzeci, care însă a desfigurat arhitectural ansamblul urbanistic. Istoria locului continuă și după 1989, cu un concurs lipsit de urmări organizat de Uniunea Arhitecților în 1992, cu un proiect important al arh. Dorin Ștefan de completare a blocului-ecran din piață, cu transformarea acestuia în business-center și, în fine, cu prevederea PUG din 2000 ca, totuși, artera către Academia de Război, care ar urma să
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
privită ca ”artă a spațiului.” Ideea spațiului, ca element definitoriu al arhitecturii, apăruse la sfârșitul secolului trecut, la esteticieni și istorici de artă, ca Lipps și Schmmarsow. Încetul cu încetul ideea de spațiu a fost inclusă în limbajul și gândirea arhitecților. Numeroasele referiri la spațiu, ca finalitate sau ca esență a arhitectirii a condus la interpretarea spațială a arhitecturii. Componenta fundamentală care definește esența arhitecturii ca fenomen, precizând specificul și caracterul distinct față de celelalte arte, este spațiul interior. El este ”protagonistul
Spațiul arhitectural. In: Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
exemplu. Forma arhitecturală constituie limita între dilatarea masei și rezistența spațiului. Spațiul arhitectural are funcție modelatoare asupra psihicului uman. Superioritatea spațiului arhitectural în raport cu ”celelalte” spații dacă putem afirma așa ceva, rezidă din complexitatea și experiența pură , fenomenologică pe care o susține. Arhitectul nu creează numai un spațiu (un spațiu delimitat, tăiat în ansamblul lucrurilor aflate în relații de proximitate), ci propune o experiență complexă, prin care reunește spațiu, timp (timp cosmic și istoric), tradiție, utilitate, expresivitate, informativitate.
Spațiul arhitectural. In: Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
lumea vizuală. Este abilitatea de-a gândi în trei dimensiuni, de-a transforma percepțiile și de a recrea aspecte ale experienței vizuale cu ajutorul imaginației, de a lucra cu obiecte. Este capacitatea de-a înțelege relațiile din spațiu.O au artiștii, arhitecții, fotografii.Matematicienii buni au dovedit inteligență matematică și spațială. Elevii care au dezvoltat acest tip de inteligență sunt adeseori etichetați ca având deficiențe de atenție. 5. 5. Inteligența kinestezică implică gândirea în mișcări și folosirea corpul în moduri abile și
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]