5,033 matches
-
serioasă. Cine, eu? Uuf! nu, te rog, mă doare. Of. Uau, tot piciorul meu... Cel puțin lasă-mă pe mine să... e mai bine acum. Zău că e mai bine, chiar suportabil. Fiu, asta-i muncă de oțelar. Cu plămânii arși și inima care îmi stătea să pocnească, nu m-am mai simțit atât de stors de când cu partida de tenis pe care am făcut-o cu Fielding. Dar chiar și atunci, nimeni nu s-a servit de ouăle mele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Da, da. Iată ce s-a întâmplat. Mă legănam lângă patul verde. Treaba mea cu Vron - se terminase în mai puțin de un minut - o, ușurel: a fost, a fost ca pe Forty-Second Street. Era un miros tare de polietilenă arsă, de fum de lumânare, un miros de sulf sau cordită. În timp ce luptam cu pantalonii, am fost aproape dat de pământ de un nou val de greață ucigătoare. Spasmele pornografiei te izbesc drept în stomac. Te izbesc drept în suflet. Vron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
găsi la cârciumă, stând la o masă, singur, cu un pahar de absint. I se așeză în față. Băură îm preună, vorbiră ore-n șir (ce-și spuseseră nu vom ști nici odată), se apucară de mână, ascultară înlănțuiți vioara arsă a unui țigan bătrân și, adânc în noapte, plecară amândoi. În noaptea aceea Zaraza deveni femeia lui, cum avea să rămână încă aproape doi ani de zile, fără vreo trădare și fără măcar un gând la altul. La rândul lui
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nenumăratele orori ale războiului: “Aici bătrâni ciuruiți de gloanțe își priveau murind nevestele măcelărite, care își țineau copiii la pieptul sângerând; mai încolo fete spintecate își dădeau ultima suflare după ce au satisfăcut nevoile naturale ale câtorva eroi; altele pe jumătate arse implorau să li se ia viața. Creiere erau împrăștiate pe pământ alături de brațe și picioare tăiate.” “Inventatorul ironiei”, cum îl numește Taine pe Jonathan Swift, publică în 1726 Călătoriile lui Gulliver, carte care îmbină realul cu fantasticul, dar care rămâne
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mare emporiu din lume, aveau să scrie mulți călători faimoși -, Alexandria deschidea două porți enorme, care puteau înghiți caravane întregi: Poarta lui Canopus, orientată spre răsărit, spre delta verde, fertilă a fluviului, și Poarta Lunii, îndreptată spre apus, spre depresiunile arse, roșietice ale deșertului Lybicus. Zaleucos, care trăia practic printre cărțile lui, spuse: — Potrivit lui Aristoteles, orașul-stat desăvârșit nu trebuia să aibă mai mult de zece mii de locuitori. Nici Ahtenae n-a numărat vreodată peste o sută de mii. Dar lui Alexandros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se ridice pentru toți trei un rug funebru și îl veghe tăcut în noaptea aceea de ianuarie, cu vânt puternic. „Puterea e un tigru, singur pe o stâncă...“, se gândea privind focul. Rugul ardea repede din cauza vântului; bucăți de lemn ars săreau de jur-împrejur. În aceeași noapte, cohortele înconjurară și curățară Curia; odată cu lumina noii zile, senatorii își reluară locurile și cele două vechi facțiuni se înfruntară pentru a nu știu câta oară. Senatorul Saturninus îl preamări pe Cassius Chereas ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
corăbii care a ieșit la suprafață, începând de la cea de-a șaizeci și doua ordonată, adică a șaizeci și doua bârnă transversală, s-a descoperit un bloc de o grosime excepțională, un solid amestec de calx - var de piatră calcaroasă arsă - și harena fossitia, din rocile eruptive din Pozzuoli. Pe el se afla o grămadă de pavele, cărămizi de diferite forme, conglomerate, fragmente de pardoseală din marmură. Aceasta demonstra că, într-adevăr, pe o corabie de lemn se construise un edificiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Prin fumul care se ridica din scrumieră, Vaughan studie corpul fetei cu o privire veselă. Lângă el, fața mică, serioasă, a fetei era luminată de farurile mașinile care se târau înainte în coloanele de trafic. Fumul jilav, inhalat, al rășinii arse umplea interiorul mașinii. Aveam impresia că-mi plutește capul în acel smog. Undeva în față, dincolo de șirurile uriașe de vehicule aproape oprite, se afla platoul iluminat al aeroportului, dar nu m-am simțit în stare decât să îndrept mașina uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
posibilitățile accidentului de mașină cu același calm și afecțiune cu care explorase limitele trupului acelei tinere prostituate. L-am privit deseori cum zăbovește în fața fotografiilor cu victime ale accidentelor, uitându-se prelung și cu o îngrozitoare preocupare la fețele lor arse, calculând cei mai eleganți parametri ai rănilor lor, îmbinările corpurilor mutilate cu parbrizul spart și aparatele de bord. Aceste răni le imita apoi în pozițiile în care stătea la volan, întorcând aceiași ochi imperturbabili spre tinerele femei pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îmbăiat fu înăbușit mai întâi de mirosul hașișului și apoi, când am trecut pe lângă primul accident de mașină, de acreala spermei care-i umezi prohabul pantalonilor. În timp ce străbăteam rețeaua de străzi lăturalnice către următorul accident, cu capul invadat de rășina arsă, m-am gândit la corpul lui Vaughan în baia apartamentului său, la furtunul puternic al penisului ițindu-i-se din pubisul tare. Cicatricele de pe genunchi și coapse erau ca niște trepte miniaturale, locuri de prindere pe acea scară a excitărilor disperate. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai aud glasuri sentimentale, poate vreun cititor întîrziat al lui Pierre Loti, care să plîngă poema ce se îngroapă sub zidurile surpate — iată perindîndu-se toată vechea tabulhana romantică, haremurile și femeile voalate, minaretele și cireșii cu umbre lungi pe solul ars. Nu profetizăm nimic, asta se va întîmpla orișicum (...) Prin cenușa bombardării se vor mătura și lărgi bulevarde senine, linii de drum de fier își vor împleti nervura vînătă în păienjenișul gărilor imense. Cheiuri trainice de piatră vor atrage pacheboturile exagerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că vă simțiți îngrozitor, zice. Deasupra noastră atârnă candelabre de cristal, mai înalte ori mai joase, spuzite și cenușii ca niște peruci pudrate. Cablurile electrice destrămate se răsucesc în locul în care lanțurile sunt agățate de bârnele plafonului. Cabluri tăiate, becuri arse și pline de praf. Toate aceste candelabre arată ca niște capete de aristocrați de pe vremuri, tăiate și atârnate cu susul în jos. Deasupra tuturor acestora se arcuiește acoperișul depozitului, o grămadă de grinzi curbate care susțin fierăraia ruginită. — Veniți după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pune pantalonii la mine-n brațe și se proțăpește cu mâinile-n șold, la pula goală. Helen își încheie haina și dă pe gât ce-a mai rămas din vin. Oala e grea și fierbinte; simt un miros de zahăr ars și de brânză de soia - sau o fi mirosul pantalonilor murdari. Și Mona apare lângă noi și zice: — Stridie! Îmi ia oala și hainele, zicând: Stridie, ți-l prezint pe domnul Streator. Prietenul meu, Stridie. Și puștiul își dă părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
numai șarpele capul ridică; culoarea frunzelor prelinsă în carte semn de trecere: ultimul fluture. în ciuda plecărilor, din cramă vine un iz de voie bună. pană de păun la pălărie semn de trecere: pețitorul bate la ușă. picurând melancolii pe frunze arse... valuri de ceață acoperă satul. prin marmure îngeri se roagă semn de trecere: poeme șoptite. imagini în oglinda retrovizoare în hamac nu-i nimeni noaptea asemeni păunului albastru deschide coada peste umbrite tăceri ochii lui argus strălucesc printre penele albe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
leac ne-avem spre nemurire. Manole te-aș reboteza, Să fiu eu Ana ta din stea, Să mă zidești cu gânduri moi, În zidul vieții de apoi... Anotimpuri Să fii simplu țăran aș vrea, iubite, Să-mi ari cu plugul arsă, inima, În primăvară să arunci semințe Ca-n toamnă să avem ce aduna. În iarnă, să mă culci în pat de paie, Să mă aduni ca pe un pui la piept Și dragostea ne fie o văpaie, Iar vorba ne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pietre se-agață și-i sângeră firul, Prin zori ce se-arată, se-ntunecă cerul. Mi-e sânge prin dor și mi-e dorul prin sânge, Mi-e aerul greu și mă hăuie plângeri, Mi-e greu fără tine și arși îmi sunt îngeri, Mi-e șchioapă și umbra, din ochi picur sânge. Din mâini curge gheața în țurțuri tăioși Și ochii-mi aleargă spre tine setoși, Pe gură îmi crește un mușchi ce-ți arată: Din nord te izbește în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se închid ușile de piatră bătrâna vaduvă dansează până în vârful everestului urmează stația anii șaizeci cu peronul pe partea stângă tânărul arhitect transpune o elevație în axonometrie izometrică și notează cu pixul ultimele rezultate arta conceptuală arta video arta cibernetică ars povera body art land art op art minimalismul fuxus equipo cronica cooperativa de la malasis bmpt lyrical abstraction atenție se închid ușile de piatră a crescut iarba pe morminte și garnitura de metrou a ruginit urmează stația anii șaptezeci cu peronul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lacrimi balada ascultă veșnicia și tace sub pleoapele închise ale blândului duh acum bisericile nu mai au acoperișuri doar cerul mai bate la porți străine și nimeni nu-i deschide Darul cel mare treptele ce duc spre mănăstire au pleoape arse și păsări de foc își fac cuib în sufletul meu amurgul cu privire de cavaler roșu îmi șoptește poveștile de pe urmă altfel de cum le știam din cronicile prăfuite calendarele bisericești au riduri și urme de închinăciune pe frunte departe satul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Haret, Facultatea de psihologie sociologie din București, Institutul de Studii Biblice din Craiova. Apariții editoriale: Antologia Esențelor 2010, "VIS ȘI PASIUNE",Editura Panfilius, Iași 2011; Antologia de poezii cronopediene, "AMPRENTE TEMPORALE", Editura Docucenter, Bacău 2011; Antologia Esențelor 2011, "Prin VARA ARSA de cuvinte", aparută în Editura PIM, Iași 2012 și cartea de autor, " TRISTEȚI ANCESTRALE", Editura Docucenter, Bacău 2011. </biography> CUVINTE DESPRE POEZIA D-LUI MARIN VOICU Antuza Antoce Mariana Iași 2012 Am s-adun din timp... Am s-adun din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
scurg în nemișcarea mată. Sub fereastră... Sub fereastră s-a strâns singurătatea, Să-mi vindece tristețea ostenită, Și las să îmi cuprindă încet cetatea, Tăcerea grea atât de ruginită. Un vis captiv în lumea de cenușă, Suspină-n cripta-mi arsă și tresare, Când șoapte bat din ușă-n ușă, Purtând regrete de dorinți amare. Moare-n mine gândul fără de cuvinte, Și rugi și lacrimi plutind fără puteri, Și-o dulce vrajă prinsă-n jurăminte, În soarta ta să fiu și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
eu de nevastă! interveni domnul Măgureanu, cu un zâmbet pe chipu-i de om uscățiv. E-hei... Se așezară la masă și doamna Măgureanu îl servi pe musafir cu prăjituri de casă și cu un șerbet foarte dulce din zahăr ars. Discuția continuă vreun ceas, până când lucrurile se lămuriră bine. Soții Măgureanu, ca părinți adoptivi ai Feliciei, nu aveau nimic împotriva căsătoriei, dar nu-și puteau permite să-i ajute prea mult pe tinerii căsătoriți. După căsătorie, Felicia ar fi urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să simtă ce am trăit și eu atunci, doar pentru a da crezare născocirilor mele virulente. Într-un târziu, m-am apropiat alergând, râzând în hohote și ștergându-mi urmele lacrimilor de pe obraz. În aer duhnea un parfum de fum ars. Acea miasmă mă îndemna să sper din nou, cu toate că îmi înăbușea conștiința, necontenind să îmi ofere pacea sufletului negru, comoara și otrava pe care o așteptam salivând. Observam, din când în când, faptul că pașii mă purtau într-un ritm
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe față. după câteva clipe, chiar înainte ca misterioșii pași să ajungă la el, își recăpătă controlul asupra corpului și se întoarse subit pentru a privi în spate. A fost șocat să vadă o creatură hidoasă c ochii roșii, fața arsă și buzele cusute îl privea atent. În locul degetelor, aceasta avea gheare lungi și ascuțite. A dat să fugă, dar fiara l-a izbit cu o lovitură puternică de picior. Într-unul dintre pereții vechi și cojiți ai casei. Imediat ce și-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întrevadă vag, ca un semn tainic și amenințător. Sicran mototolea absent cu vârfurile degetelor peticele de hârtie neagră, evitând să le privească, dar senzația lor tactilă îi producea un fior rece și lipicios, un gust amar și inevitabil de materie arsă, sub limbă. Le împingea ușor cu exteriorul palmei la o parte, ca apoi să le reia nervos la morfolit, peste câteva clipe, neștiind ce să facă cu ele. Nu-i era foarte clar dacă sunt pentru el sau nu, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
verde și fremătătoare pe sute de metri. Am mers vreme îndelungată în paralel cu caravana furnicească, până când, deodată, convoiul a părăsit brusc cărarea și s-a aventurat în sus, pe un povârniș arid, presărat pe alocuri cu smocuri de iarbă arsă. Prin urmare, m-am abătut și eu de la drum ca să urmez drumul caravanelor. Pe pieptul abrupt al povârnișului, din când în când, furnicile cădeau pe spate și se rostogoleau împovărate de frunzele ce erau de zece ori dimensiunea lor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]