4,394 matches
-
așteptat, colaborarea celor două distinse și erudite doamne - etichetate de W. Mcguire drept "încăpățânate" - nu a ținut mult. Motivul oficial al despărțirii a fost, se pare, depistarea de către Alice Bailey în această paradisiacă regiune a unor energii negative ce ar bântui încă zona ca urmare a practicării în trecut a unor ritualuri de sabat negru. Din fericire, ideea întemeierii și funcționării la Ascona a unui conclav inițiatic de specialiști ai sacrului, care să se întâlnească aici o dată pe an și să
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
htonică, cosmică, mesagerul Cerului își face intrarea în lumea noastră. Brusc, cei cinci Meșteri (întru cele spirituale), recunoscându-l, își "lăsară genunchii să se afunde în lut" (p. 132). În sfârșit, mai există și Dealul lui Manole. Este un loc bântuit de tristețe și singurătate. Este dealul cu case părăsite, fără suflet, fără stăpân. E un deal exterior, singur și sterp, excrescență abnormă în Timp și Istorie a dealului interior, pustiu al sufletului și al minții. Soluția este una singură, scrie
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
în Respirări. În perspectivă alegorică, păstrarea sincerității („goliciunea”) se obține cu sacrificii, și anume cu morți succesive: „În ultima vreme deceda din ce în ce mai des...”. Motivul mortului rămas între cei vii va fi reluat în Funérailles à Bucarest (2000), unde un mort bântuie fantomatic prin oraș, deoarece nu are banii și actele necesare pentru a se îngropa cum se cuvine. În Parastasul sunt adunați morți veseli și vorbăreți, între care cei mai interesanți sunt personajul Cioran, personajul Zaharia Stancu, beneficiind de un portret
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
unchiului bogătan care Încerca să-l mențină În starea de servitute de dinainte și Între conștiința de clasă pe care partidul i-o trezește. Istoria crimei În Dușmănie, a lui Petru Dumitriu adâncea o astfel de situație, prezentând un sat bântuit de teroarea chiaburului Înfrățit cu Vasile - membru de partid, trădător, omul care lua «vamă pe baltă». Dar, există, pe lângă astfel de nuvele, În care ca și În exemplele amintite la Început nu pricepi de ce mai era nevoie de nuvelă când
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scriitoarei se dă pe față și În practica naturalismului și a sentimentalismului. Când spunem naturalism, nu ne gândim numai la scenele de frenezie a instinctelor, relatate cu o stăruință scandaloasă de Mirona ci și la esența naturalismului, - spiritul obiectivist care bântuie puternic În Cad zidurile. Când, intenționând cât de cât să combați dușmanul, te apuci să etalezi scabrozitățile lui, fără a le combate În practică, prin arătarea faptelor vieții, ci dimpotrivă, lăsându-te furată de descrierea lor, opera literară se transformă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înaintată decât cea din trecut. Se cădea deci ca redacția și fiecare colaborator al revistei să țină seama de această În munca ulterioară. Din păcate, numerele următoare ale revistei marcau - mai ales În ce privește poezia - „doi pași Înapoi”. Devierile intimiste, individualismul bântuiau și mai din plin, În poezia revistei Almanahul literar. Cu ani În urmă, În 1930, tovarășul Stalin se adresa astfel lui Damian Bednâi: «În loc să sesizezi sensul acestui măreț proces din istoria revoluției (Ă) te-ai băgat Într-o văgăună și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Împotriva propriei sale mentalități Înapoiate, romanul ia sfârșit». (Ă). Când vine vorba de realizarea artistică, autorul articolului descoperă o terminologie sui generis. Astfel se vorbește de «coeficientul ridicat de descriptiv inutil», de «economie epică». Predilecție pentru o asemenea terminologie stranie bântuie În paginile Almanahului filialei Scriitorilor din Iași. La pg. 174, nr. 3-4, descoperim Într-o recenzie a tov. Ciopraga formula «Împletituri de humor și ironie», iar ceva mai departe «scriitorul cunoaște măiestria meșteșugului său În toate amănuntele». Măiestria meșteșugului este
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu prejudecățile și lipsa de igienă ale oamenilor. Astfel, au existat momente în care, pentru izolarea și stingerea diferitelor epidemii, bolnavii au fost internați forțat, cu ajutorul jandarmilor sau al soldaților din regimentul 27 infanterie . Multe din maladiile contagioase ce au bântuit orașul au fost provocate de depozitarea primitivă a gunoaielor din gospodăriile locuitorilor. Un raport întocmit de medicul comunal la sfârșitul lui februarie 1905 conține următoarele precizări: „(...) toate murdăriile și necurățeniile din ogrăzile locuitorilor orașului se aruncă prin șanțurile drumurilor, locuri
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
pe care a făcut-o Constantin la Autun în 311. DOCUMENT 2 Milostenia Sfîntului Martin "Așa se făcu că într-o zi, cînd nu avea asupra lui decît armele și o simplă manta de soldat, în toiul unei ierni care bîntuia cu o asprime mai mare decît de obicei, în așa măsură că mulți oameni muriseră de tăria gerului, el întîlnește la poarta cetății Amiens un sărac dezbrăcat: acest nenorocit îi ruga în zadar pe trecători să aibă milă de mizeria
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la Avignon. Conciliul de la Konstanz (1414-1418) restabilește unitatea, dar autoritatea pontificală iese foarte slăbită din această situație. Biserica din Franța, copleșită de rele, gata să accepte tutela regelui, nu este în măsură să răspundă neliniștilor populației greu încercate. Aceasta este bîntuită de moarte și se observă dezvoltîndu-se o liturghie a morții și o artă funebră, înmulțindu-se capelele și monumentele funerare. Pietatea oscilează între două tendințe: o formă individuală, care duce la misticism, și mari ceremonii comunitare predici, procesiuni, patimi interpretate
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de pace, ratificate de adunare la 1 martie. La 10 mai, tratatul de la Frankfurt impune Franței plata unei despăgubiri de 5 miliarde de franci-aur și mai ales pierderea Alsaciei și a unei părți a Lorenei, cu Metz. Provinciile pierdute vor bîntui conștiința națională franceză pînă în 1914. Nașterea regimului Comuna. Problema regimului rămîne în suspensie. În fața unei Adunări în majoritate monarhistă, Thiers s-a angajat să nu se pronunțe asupra regimului. Teama de o restaurație, umilința înfrîngerii, mizeriile asediului, efervescența revoluționară
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Hitler. O minoritate, mai întîi infimă, îl urmează pe generalul de Gaulle și intră în Rezistență, care se organizează progresiv în jurul acestuia, a cărui autoritate se impune la Eliberare. De la "războiul caraghios" la înfrîngere "Războiul caraghios". Spiritul "Uniunii sfinte" nu bîntuie ca în 1914. Socialiștii nu intră în cabinetul Daladier remaniat, căruia îi reproșează că acționează în mod autoritar recurgînd la decrete-lege. Partidul comunist a aprobat pactul germano-sovietic. El votează creditele de război, dar, chemat la ordine de Internațională, atacă, de pe la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
toată agitația și atmosfera lui de bună dispoziție și plezirism, pare condamnat la extincție, soarta tânărului pictor se curma brusc. Sub semnul poetic al amintirii, scriitorul închipuie tablouri pline de dinamism, asemenea forfotei orașului în care locuitorii, sfidând moartea ce bântuise în vreme de război, trăiesc tumultuos, cu frenezie, bucurându-se de fiecare clipă. De aceea, cârciumile orașului, cu meniuri opulente și vinuri aducătoare de bună dispoziție, devin emblematice pentru cronică orașului: „Câteva firme de cârciumi ieșene merită gloria de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
corabie. Ca urmare, „arhanghelul“ nici nu se mai sinchisea de căpitan sau de secunzi; iar de cînd izbucnise la bord molima, puterea lui era mai mare ca oricînd. Gabriel declara acum sus și tare că „ciuma“ - cum o numea el - bîntuia din porunca lui și că avea să bîntuie atîta cît o să vrea el. Marinarii, în marea lor majoritate niște ageamii nenorociți, se umileau, ba chiar se tîrau în fața lui și i se închinau ca unui zeu, cînd le poruncea el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sinchisea de căpitan sau de secunzi; iar de cînd izbucnise la bord molima, puterea lui era mai mare ca oricînd. Gabriel declara acum sus și tare că „ciuma“ - cum o numea el - bîntuia din porunca lui și că avea să bîntuie atîta cît o să vrea el. Marinarii, în marea lor majoritate niște ageamii nenorociți, se umileau, ba chiar se tîrau în fața lui și i se închinau ca unui zeu, cînd le poruncea el. Asemenea lucruri pot să pară de necrezut, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gînd, în vreme ce trăgeam saula și o slăbeam la fiece val: Ă Bine, bine, dragul meu tovarăș și frate geamăn, ce importanță are, la urma urmei? Nu ești tu oare o icoană vie a tuturor celor care trăim în această lume bîntuită de balene? Oceanul acesta fără fund, deasupra căruia gîfîi, este însăși viața; rechinii sînt dușmanii, iar sapele astea - prietenii tăi; dar, prins între rechini și sape, te afli la mare ananghie, sărmanul meu băiat. Curaj, însă, Queequeg! Te așteaptă o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pastorul să-mi întoarcă spatele și ca diavolul să mă țină minte în veci. Rom cu zahăr, am zis? Da și am tot băut, cam cîte zece galoni pe oră; iar cînd a izbucnit furtuna - căci în largul Patagoniei cam bîntuie furtunile! - toți marinarii, inclusiv musafirii, au fost rugați să terțaroleze velele-gabier; numai că, eram atît de chercheliți, încît a trebuit să ne legăm cu parîme ca să nu cădem de pe catarge, dar poalele tunicilor ni se încurcau printre vele făcîndu-ne să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
către practici, rânduieli și ierarhii sociale sau face simțită prezența divinității. Așadar, ornamentul tetradic descrie structura unei lumi circumscrise, definită de limite, de praguri și de ritualuri de trecere, păzită de divinitate, diferită calitativ În diferite puncte ale sale, ierarhizată, bântuită de duhuri, vie, simțită și nu analizată. Ornamentul tetradic este coerent cu limbajul arhitectural pre -deconstructivist În care termenii de limbaj erau clar identificați și separați: coloană, perete, acoperiș, ușă, fereastră etc., iar aceștia se articulau după reguli clare. Ornamentul
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
regimului revigorat de către "ajutorul frățesc" al Uniunii Sovietice, condus acum de prim-secretarul János Kádár, vor continua sporadic până în ianuarie 1957. La Budapesta, conflictele armate au încetat mai devreme, pe la jumătatea lunii noiembrie. Revoluția maghiară se încheiase. Fantoma ei va bântui însă spectrul comunismului internațional până în annus mirabilis 1989, când revoluțiile produse atunci în Europa de Est au avut în ea un reper fundamental și o inspirație morală impresionantă. * * * Pe când tancurile sovietice zdrobeau rezistența de-a dreptul temerară a budapestanilor în dimineața zilei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lui Stavrache pentru o avere. Sclav al avariției sale, dar și obsedat de iubirea nevestei Ana (personaj inexistent în nuvela lui Caragiale interpretată de Valeria Seciu) pentru fratele lui mai mic, Iancu (Ion Caramitru), hangiul Stavrache (Liviu Rozorea) va fi bântuit de imaginea acestuia, până în pragul demenței. Când până și viscolul ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân. Alexa Visarion aplică nuvelei-sursă același tratament ca și "năpăstuiților" din piesă: toate detaliile pitorești sunt îndepărtate rând pe rând, precum
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Dumitru interpretat de Mircea Diaconu -, care ajunge la acea liniște a nebunului (shakespearian). Odată cu rezolvarea ultimului contact uman, la final, regizorul se confesează încă o dată: personajele rămân singure, devastate de zi și de noapte, în care nici măcar nălucile care au bântuit filmul nu mai au acces [...] Nimeni nu moare, nimeni nu trăiește, totul se cufundă în imperiul tăcerii. A ajunge la tăcere înseamnă a fi inițiat, înseamnă să ai forța de a trăi până la capăt, plenar, grotesc, tragic, ceea ce este înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de scenografie, de piese, de actori, de muzică sau pictură, de cinematografie, de întâlnirile care l-au marcat cu marile opere și cu marii făuritori de limbaj teatral, de propriile sale căutari prin adâncimile unui text, de imaginile care îl bântuie, de neliniștile unor creații încă nenăscute. A-l întâlni înseamnă a părăsi preț de o vreme contextul imediat al realității și a pătrunde, împreună cu el, într-o sferă privilegiată, în care tot ce contează e valoare, inspirație, frumos, teatru, poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
încă mai apăsat decât în Înghițitorul de săbii, scenariul progresează pe două planuri net delimitate existențial: de-o parte drama însingurării în suferință a unor ființe sfâșiate de patimi și vise, de cealaltă, lumea reprezentanților ordinii publice, o lume viscerală, bântuită de instincte animalice și degradată de trădarea indolentă a menirii ei sociale. Prima descinde într-adevăr din litera lui Caragiale, a doua s-a închegat pe ecran din vâna pamfletară a unui regizor format intelectualmente la școala și în spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș sau epuizant, pâlpâind agonic ori consolator, zadarnic fremătând ori gratuit patetic. Se autodevoră iradiind. Prezența lor fiind lipsită de corporalitate; pur și simplu ele fiind pe scenă se naște un ideal cosmos bântuit de tensiuni astral siderale. Sunt pustiitoare cu cât se arată a fi mai dezarmate; înfășate într-o neputință universală; ele se consumă într-o calcinare. [...] Excelenta scenografă Emilia Jivanov găsește o soluție salutară pentru a îmbrăca scena pe măsura celor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu soluționează și creația nu-i poate pretinde acest lucru ci deschide semnificante căi de pătrundere. Și totuși de ce nu faceți filme cu narațiuni în contemporaneitate? Voi face. Nu depinde numai de mine acest lucru. înăuntrul meu sălășluiește un univers bântuit de povestiri contemporane, dar încă nu au expresia necesară ca să devină ființări vii, autentice. Fac spectacole cu dorința de a depune mărturie față de timpul în care trăiesc. Filmul încă nu mi-a oferit un material actual demn de o tratare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]