5,989 matches
-
epocă de prosperare națională? Cum și-au răzbunat vrăjmașii lui de dînsul? I s-au făcut slugi plecate, spre a-l face urât de popor și spre a-l putea apoi răsturna, punând capăt și epocii create de dânsul. La bătrânețe, el ajunsese de batjocora lumii și a oștirei care: [î]i zicea fără de rușinare că, fiindcă a ajuns bătrân și în doaga copiilor, era bine să-și lase tronul și să se facă călugăr. Aceste toate au rezultat din cauza a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
diregătoriile civile și apropiindu-se adesea de Domn, [î]i zicea totdeauna să-l facă pe el vistier și-i promitea că va afla mijloace să-i sporească veniturile, încît să poată cuprinde și alte țări. Matei Vodă, ajungând la bătrânețe a fi dominat de ideea înavuțireii și a iubirei de argint, l-a crezut și l-a făcut vistier plenipotent. Acesta îndată a lepădat pielea mielului și se arătă în adevăr lup: trimitea în toate părțile și dezbrăca oamenii cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cât e de ridicol a păși ca Othello când joacă pe George d'Esteve, mai ales când nu e deplin stăpân nici măcar pe acest din urmă rol. D-nul Fraivalt juca pe bătrânul general. Însă de multe ori uita de bătrânețele sale și gesticula cu cârja, pe care trebuia să se sprijine, cu toată îndemînarea unui tinerel. De altminteri vocea dezmințea etatea generalului. Se înțelege că iritarea și violența dă omului o putere juvenilă extraordinară, dar cu toate aceste, în toate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dacă mă gândesc bine la tine, nu se știe... În acest caz o să mă pui în lanțuri sau o să mă ridici și pe mine și să mă faci mare dregător. Nu te gîndești?" am întrebat-o. "Nu mă gândesc, zise, bătrânețea e o mizerie oricum, bunica face câteodată pe ea, ce folos că a fost toată viața o femeie de treabă? Eu o să mor tînără." "De unde știi?" "Știu eu! Când o să văd că nu mai merge iau un tub, mă culc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
i-am bătut pe turci, pe poloni, pe unguri, pe tătari și am fost bătuți de aceștia, însă am existat și mulți s-au trezit astăzi în timpurile moderne uluiți că un popor tânăr apărut în Europa, dar a cărui bătrânețe, al cărui trecut crâncen nu le cunoaște nimeni, iar alții ne contestă drepturile." Ajuns la astfel de tiradă, Petrică Nicolau își ridică nasul său fin în aer și indignarea făcu să-i apară pe chip o expresie surprinzătoare de noblețe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adus aminte." " Da, dar când a fost vorba să mergem noi azi la ea?" "Nu ți-am spus că sărbătorim căsătoria noastră la ea?! Dragă, oi fi tu filozof, dar uituc n-ai dreptul să fii decât hăt, încolo, pe la bătrânețe, când o să-ți pui vată în urechi!" Rămăsei stupefiat. Dimpotrivă, îmi spusese că aranjăm noi asta mai târziu, după ce strângem ceva bani. "Nu, zisei, nu mi-ai spus niciodată că o să sărbătorim..." Dar ea mă întrerupse: "Ba ți-am spus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
anterioare și nu-mi ajută cu nimic gândul că știam că mă iubește, că mă iubește foarte tare, că doi ani a fost fericită cu mine și că vom mai fi, de astă dată pe termen nedefinit, pentru totdeauna, până la bătrânețe și moarte. Oglinda în care mă uitam se turbura. Mă uitai la ea de câteva ori, insistent. Da, era tot ca Matilda, dar arăta ca și când ar fi fost văduvă, nu prin decesul soțului, ci prin decesul iubirii ei pentru el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o viață infernală cu urâta și bătrâna lui soție pe care nimeni n-o putea potoli. Fetele însă, cum se întîmplă adesea cu copiii, făcîndu-se mari, începură să țină îa el și s-o dezaprobe pe mamă... Nu știu dacă bătrânețea avea să le aducă vreo alinare, fiindcă după măritișul fetelor, cei doi aveau să rămână iar singuri față în față... Ceva îmi spunea că odată pornit numitul Vasile avea să pună irezistibil stăpânire pe toți cei de față și că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vie alta. Se instala, adică, între noi o anume nepăsare variabilă, asemeni zilelor și anotimpurilor, sentiment, cred, comun tuturor oamenilor, căci altfel n-am putea viețui cu cineva în aceeași casă, atâția amar de ani, cât durează o căsnicie activă (bătrînețea e sfârșitul ei...) Dar asta și din pricină că la facultate începu să se întîmple ceva, evenimente senzaționale, care mă surprinseră și mă aruncară într-o stare extremă de tensiune lăuntrică, și nu mai aveam timp să despic firul în patru în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pentru asta, că nu știa... O proteja... O să învețe, zise Matilda. nimeni nu s-a născut învățat." "Nu cred că o să aibă timp, zise Micu cu o gravitate liniștită aplecat asupra peștelui. Învață sanscrita. Or, asta o să dureze până la adânci bătrînețe." " Nu i se pare verosimil să învețe cineva sanscrita," zise Clara cu un surâs fermecător. Și nu mai adăugă nimic, nu era o vorbăreață, dar simții un adânc regret că între mine și Matilda nu se țesuseră aceste fire nevăzute
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unei tandreți în voce, unei priviri revelatoare, adesea neștiute de cei ce se iubesc. Un mister dulce învăluia trăsăturile ei în care atât întregul cât și detaliul n-aveau nici un cusur. Trăsături de statuetă, care te făceau să presupui că bătrânețea nu le va strica, ci doar le va da o ușoară patimă. Fiind vie și nu rece, atât de delicat făcută, mă trezeam în mine cu o dorință pură de a o mângâia și era pentru mine o mare bucurie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai am nici o bucurie." " De ce, zic, ai trăit, ai crescut atâtea fete, le-ai măritat, ai nepoți și chiar și o strănepoată, pe Silvia mea. Ți-nchipui cum se simt cei care n-au pe nimeni și i-a prins bătrânețea singuri." "Tu-le muma în cur, zise el enervat, nu-mi pasă mie de ei, îmi pasă de mine..." Avea dreptate, și eu trăiam și eram tânăr, nu ca el, dar acea vrană, acel cep din care țâșneau înainte din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spiritul i se turburase, era adevărat, se speriase de ceea ce descoperise, dar de ce spaima lui luase chiar această direcție? Ași scrie într-adevăr cu mare fervoare o carte în acest sens, simțeam că o pot face... Dar, gândii, poate la bătrânețe s-o scriu, când n-o să-mi mai pese de nimic și s-o las moștenire Silviei, s-o publice ea sau copiii ei dacă o să mai intereseze atunci pe cineva un astfel de subiect. Deocamdată fusesem împins de sil
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
râs, viața e o comedie! Da, dar pentru asta trebuie să fii un comedian, s-o trăiești adică doar în suprafața ei, care, desigur, e plană, lăsând să ricoșeze pe deasupra ei orice fel de lovitură: nu te atinge și la bătrânețe poți râde și să faci cu ochiul... Ce-ar fi să părăsesc și eu orașul? mă întrebai. Dar nu descoperii în mine nici un ecou care să mă facă să tresar și gândul să prindă aripi. Am fost, în el, fericit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea, dacă ar avea două inimi ar zice: nu-i nimic, murdăresc una, dar îmi rămâne ailaltă curată, când o să mă satur de desfrâu, o arunc pe-aia și trăiesc cu a bună!... Le vezi cum vin la biserică la bătrânețe și se mocăie în fața sfintei fecioare să le ierte pentru viața lor când nu le păsa că o să vină și ceasul căinței. Tot e bine, altele nu vin deloc și pe-alea le lauzi tu! "Ei, și la ce le
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fascinase. ... Sau mai cumplit, o senzație de coșmar... în adolescența mea toți cunoșteam o familie umilă din cartierul nostru, doi bătrâni (și dacă vreți puteți foarte bine să-i comparați, ca în basme, cu un împărat și o împărăteasă, fiindcă bătrânețea, declinul, e același la cei mari ca și la cei mici), aveau o mândrețe de fată al cărei chip semăna cu luna sau cu soarele. Suferința lor era că, în ciuda frumuseții ei, fata nu se mărita. Bătrânii ei părinți lăcrimau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pachet de țigări și ziare. De la moartea mamei începusem să-l vizitez mai des, mai ales după ce observai într-o zi, privindu-l cu atenție, că ochii și sprâncenele lui semănau aievea cu ale ei, restul chipului fiind desfigurat de bătrânețe ca să mai pot descoperi și alte asemănări. Nu uitam cum reușise el s-o intimideze pe Matilda, în acea seară când sărbătorisem cu întîrziere nașterea și botezul Silviei. Ghicisem atunci în el bărbatul de modă veche, care nu putea concepe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cunosc pe acest individ, nu l-am văzut niciodată în viața mea, și nu înțeleg ceea ce mi se spune." "Ascultă, Petrini, ridicai eu glasul, poți trăi cu gîndui că l-ai aruncat pe acela în prăpastie?" "Pot trăi până la adânci bătrânețe. Am mai aruncat o dată unul și în afară de pure idei de vinovăție, născute dintr-un exces de culpabilitate a conștiinței că am omorât un om, niciodată n-am simțit remușcări adevărate. Mi-a rămas în conștiință, mai puternic decât vinovăția, sentimentul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deloc... Probabil această poftă de viață îi rămăsese intactă ca odinioară, când o cunoscuse Petrini, dar corpul i-o luase înainte și se ruinase. De aceea, poate, îl părăsise pe Petrini pentru un bărbat mai în vârstă, presimțind că o bătrânețe pretimpurie o va face demnă de milă lângă un soț în plină putere și care în mod sigur o va trăda? Înțelesei apoi, văzînd-o pe Silvia, de ce Petrini suferise atât de mult când această femeie îl părăsise: într-adevăr fetița
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de pădure. Îmi explica iritată că sunt trucate, diluate în mod intenționat, pentru a te obliga să le folosești și mai mult, doar-doar vei reuși să-ți înmoi pe vecie tegumentul. Degeaba; cu cât te oblojeai mai tare, cu-atât bătrânețea înainta mai decis. Pielea nu întinerea, venele rămâneau umflate, oasele înțepau prin porii dilatați. Sabotajul era total și trebuia combătut. În consecință, Maria combina diverse plante și pudre, amesteca lichidele și unsorile obținute în bucătărie după metode numai de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Amintirile ajungeau în niște eprubete speciale, pe care un savant deștept dar corupt (trădătorul cauzei cetățenești, racolat de extratereștri) le combina între ele: puțină nefericire la grădiniță, o adolescență veselă, o tragedie în familie, două căsătorii ratate, o crimă, o bătrânețe după gratii. Ingredientele erau extrase și înlocuite sub supravegherea extratereștrilor, care-și observau apoi victimele, pentru a le nota comportamentul și a identifica „sufletul“. Pe el vroiau să-l extragă, așa cum ai extrage bucuria dintr-o secvență a copilăriei. Bucureștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toată familia. Din cofetărie, dădeai la coafor și de la restaurant, plonjai în sala de cinema. Simțeai că trăiești cu-adevărat, că Mall-ul are grijă de toate și, mai ales, de tine. Puteai să-ți petreci viața aici, până la adânci bătrâneți, te întrebai dacă nu montaseră și-un cimitir. Oamenii încăpeau ca mașinile, parcați unii deasupra celorlalți, pe trei etaje. Pe bărbați îi recunoșteai ușor, după șpițari sau ciocate; dacă priveai pe sub mese, întorceau toți pantofii capul după tine. Brățările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a mai auzit nimic de el. Unii zic că l-au lichidat naziștii. Alții că l-au răpit englezii chiar de la domiciliul lui din Berlin, într-o operațiune secretă de comando. Alții mai cred că și-ar trăi bine mersi bătrânețile și astăzi, undeva prin Chile, Venezuela sau Argentina. Oricum, dus a fost; nimeni nu i-a mai dat de urmă. Deși, dacă te uiți pe poze, tipul are vreo sută de kile: genul care nu se pierde pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lux care își etala talentele și recunoștința pentru singurul client pe care îl avusese vreodată: eu. Cu timpul, situația s-a schimbat. Încetul cu încetul, între realitate și constructul virtual de comportament pe care jurasem să-l aplic până la adânci bătrâneți, a apărut un decalaj, o supraetajare, ca între o minciună bine ticluită și adevărul pe care îl ascunde. După decembrie 1989, toate motivațiile mele au dispărut, la fel și pretențiile: sistemul mental de relații pe care îl proiectasem peste lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la țară. De fapt, accelerarea era corectă, bergsoniană, rezumatul făcea transportul unei vieți, de la un cap la altul. Până și instrumentul cu care îl bușeai pe umeri și pe spate pe împricinat, cât îți debitai poezioara, aducea a prăpăd și bătrânețe, ca uscăturile de coroane de la cimitir. Din albumul Mariei, am ales două fotografii, singurele care vorbeau. Într-una, Maria se juca goală pe plajă cu-o minge cu felii alb-negre în formă de semilună. Dacă le-ai fi pus una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]