5,057 matches
-
Lecția de adevăr, bine și frumos a literaturii noastre populare Literatura populară cuprinde: proverbele, zicătorile, snoavele, basmele, baladele, legendele etc. Ea exprimă modeul de a gândi, simți și acționa al poporului. Făcând referire la raporturile dintre oameni, aceste producții literare au și semnificația unor norme de comportare, a unor îndreptare morale, a unui cod de legi nescrise. Valorile
A doua oară unu by Hluşcu Mariana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92968]
-
un lucru: Traian Băsescu a ajuns, cu adevărat, singura vedetă reală a României. Iar unei vedete i se iartă, firește, orice excentricități. Chiar dacă excentricitățile sale afectează, din când în când, viața noastră, a tuturor. ROMÂNII E DEȘTEPȚI Radu Pavel GHEO Balada ierbivorului ciclist Există orașe care par a fi făcute pentru bicicliști și orașe unde, spus așa, în termeni competiționali actuali, ciclismul e o provocare autentică. Adică nu prea îți vine la îndemână. Din a doua categorie fac parte orașele așezate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
inocente și romantice, pline de speranțe într-un viitor luminos, sub noul regim adus de comuniști pe tancurile sovietice. Dacă stai să te gândești bine la transformările din satul românesc actual, îți pui, din păcate, magica întrebare, desprinsă parcă din baladele lui François Villon: „ - Dar unde ne sunt horele de altădată”? Unchiul Vasile s-a implicat încă din tinerețe în viața culturală a satului. Desemnat să urmeze un curs intensiv de proiecție cinematografică la Suceava, în anul 1947, Sile se reîntoarce
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a simula și el lucrarea lui Homo Faber. Negru Vodă ridică mâna nu pentru a zidi, ci pentru a porunci distrugerea schelelor Meșterului Manole, ipostază mai recentă a lui Homo Faber. (Și ce ironii stupide fac unii astăzi pe seama acestei balade fabuloase, care atestă o adâncă spiritualitate, unică în lume...). Așa se minimizează însăși Lucrarea divină și orice desăvârșire se neantizează din perspectivă cosmică. „Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri/ Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Dumnezeu pe Pământ. El se crede urmașul “monarhului ascuns”, o falsă ipostază în poliarhie. Așa procedează Negru-Vodă cu Manole. Locul de închinare nu se ridică la întâmplare: el este consacrat. Acolo a fost un templu dacic - putem presupune, după vechimea baladei. Părăsit de urmașii “lupilor”, locul de închinare este bântuit de Cel Rău, după cum îi povestește ciobanul lui Negru-Vodă: “Ba, Doamne,-am văzut/ Pe unde-am trecut,/ Un zid părăsit/ Și neisprăvit./ Cânii, cum îl văd,/ La el se răpăd,/ Și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
nefericire, “Sfârșitul încoronează opera!” Și domnul îl va sacrifica pe artist. (Pentru că nu pricep nimic din esența spirituală a românilor sau pentru că înțeleg prea bine, au apărut destui detractori la noi, care cer eliminarea din studiu, din cultura noastră a baladelor „Miorița” și ”Meșterul Manole”...). După înlăturarea satrapului, în România s-a întronat “Răul mai Rău”. Lipsește “monarhul ascuns”, care să-l aducă din nou pe Manole, pentru refacerea echilibrului. Fiindcă Manole nu dispare prin moarte repetată. Și totuși, într-o
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
zis de cumnatu lu-aia din colț, de-a fost legionar mare. Și-a fugit din țară odată cu nemții, da l-a prins americanii. Și americanii l-a dat la ruși, și rușii l-a dus la ei, în Siberia. Ei, Balada Siberiei ! Ce film ! Ce-am mai plâns la el ! Duduiam la mașina de cusut și cântam Balada Siberiei ! Și Cristidoaia zice că acolo în Siberia l-a pus p-ăsta de-a tras la plug. Și-n ’54 când s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
instrucțiunii speția aceasta se prezintă, cum am arătat-o, ca stadiul propriu de virtuozitate în declamațiunea lirică și, ca atare, ea are să fie înșirată ca membru al sistemei întregi. Ca stadiu de tranzițiune în declamațiunea dramatică am putea să însemnăm baladele și romanțele, pentru că în ele se pătrund deja reciproc elementul epic cu cel liric. Deși încă sub forma lirică. Afară de-aceea în ele simțământul și cugetarea ni se prezintă sub forma unei narațiuni epice, a unei acțiuni ce se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acțiuni ce se desfășoară dinainte-ne. Firește că acțiunea nu e-n ele decât un moment, pentru ca-n ea să se prezinte vederei intuitive unitatea simțământului; însă prin ea totuși pătrunde deja elementul dramatic. Așadar: începem cu acele romanțe și balade simple în cari elementul epic al narațiunii e încă subordonat și în care simplitatea simțirei fundamentale cere a fi reprodusă printr-o declamațiune tot așa de ne-mpodobită și depărtată de orce lux retoric, apoi trecem la acele în cari cugetarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
diferințe. Modul de esprimare a sentimentalei romanțe, simplu, mai naiv și depărtat de orce patos retoric, pretinde în reproducerea sa înainte de toate pătrundere[a] acelui element însuflețit care-o caracteriză; romanța va să zică nu pregnează elementul epic prin coloratură de ton; baladele de speția din urmă cer din contra o virtuozitate în declamațiunea coloratoare și părțile epice cer cu deosebire o declamațiune care să clarifice intuitiv ideea ce conține. De-aceea ele și sânt o școală minunată. Aicea vrem ca recitatorul să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
membrii echipei de filmare și ceilalți invitați se Îndeletniceau cu băutul, mîncatul și dansatul. Jack o trase pe Karen În ringul de dans: se zbînțuiau pe un medley În ritm vioi, apoi trupurile lor se lipieau cînd Spade trecea la balade. Karen Își ținu tot timpul ochii Închiși; Jack rămase cu ei deschiși, ca să se poată desfăta cu atmosfera dulceag-sentimentală. Simți cum cineva Îl bate pe umăr. Miller Stanton era cel care Îl Întrerupea. Karen deschise ochii și rămase fără grai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și pozitiv! După masa de prânz, proiectăm seara despărțirii și a bilanțului în cămăruța lui Noica. Andrei are ideea unui mic Abschiedsduett vesperal și îmi arată - o adevărată performanță - opt strofe în marginea triadei născute în aceste zece zile, o "baladă" despre aventura spiritului petrecută în "locul Păltiniș". Eu am să citesc pagini din jurnalul zilelor de aici, pasajul focului și cel al locului de culă. Poezia lui Andrei sună așa: În Ardealul plin de dealuri, Printre brazi crescuți pieziș, Între
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
are un început și un sfârșit, poartă în ea epicul, "se povestește". Vin acum și spun, răsturnînd: dacă nu se povestește, nu este. În acest sens, Heidegger nu este. Gândul adevărat are o desfășurare, își poartă în el propria lui baladă, acel "stați să vă povestesc ceva". Or, la Heidegger, totul rămâne în înfășurare, în cerc. Heidegger nu are baladă. L-am ascultat în două rânduri vorbind, o dată în 1941, a doua oară în 1943, când am avut senzația că ascult
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se povestește, nu este. În acest sens, Heidegger nu este. Gândul adevărat are o desfășurare, își poartă în el propria lui baladă, acel "stați să vă povestesc ceva". Or, la Heidegger, totul rămâne în înfășurare, în cerc. Heidegger nu are baladă. L-am ascultat în două rânduri vorbind, o dată în 1941, a doua oară în 1943, când am avut senzația că ascult aceeași conferință de cu doi ani în urmă. Îi acord un singur lucru: are hermeneutică, obține interpretarea individualului. Dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se poartă cu tupeu. Și, mai ales, poporul român nu poate purta acest război pentru că nu mai percepe imoralitatea: lui îi este indiferent că îl are din nou în față pe autorul unor spectacole en plein air care începeau cu balade duioase și se terminau cu "Ceaușescu, Romînia!", scandat pe scenă și preluat, prin incitație și pseudo-isterie colectivă, de tribune. Și de ce îi este lui indiferent dacă vede aceleași mutre în decoruri istorice care se vor diferite? Pentru că poporul român, aceasta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
posibilitatea eschivei, mă răstignea, ca pe un boxeur căzut în ring, pe urâțenia acestei țări: case din chirpici roase de inundații, orătănii evoluând printre șoproane acoperite cu carton gudronat, obrajii scofâlciți ai oamenilor, guri fellinian știrbe, priviri moarte, haine jerpelite, balada mizeriei recitată în fața unui microfon într-o limbă stâlcită, fără nici o propoziție întreagă, fără nici un cuvânt adunat cum trebuie lângă altul; o limbă a nimănui, vestigiu al unei omeniri pe cale de a fi destituită din statutul ei. În fiecare seară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a fost, Santiago (engl.). Numai pentru bărbați (engl.). Dă-i Înainte (engl). Nu rîde, scumpule (engl.). Draga mea e dincolo de ocean Draga mea e dincolo de mare Draga mea e dincolo de ocean O, adu-mi-o Înapoi pe draga mea. (Cunoscută baladă populară scoțiană.) Lucrurile astea Îngrozitoare (engl.). 1 Angajați ai cluburilor cu datoria de a sta În permanență la dispoziția clienților, pentru a le transporta echipamentul sportive sau pentru a le oferi detalii despre strategiile și terenul de joc; un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
împotriva destinului cum te aperi împotriva dușmanului (p. 247) preface nenorocul care-l condamnă la moarte într-un mister al tainei nunții maiestuos și feeric care, în cele din urmă, îi permite să triumfe asupra propriului destin (p. 248) . Eroul baladei a reușit să găsească un sens nefericirii lui asumând-o nu ca pe un eveniment „istoric” personal, ci ca pe un mister sacramental și astfel el a impus un sens absurdului însuși (p. 249). Elementul esențial al Mioriței ar fi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
paște acest ghinion! Vă rog din suflet să le transmiteți plecăciuni din partea mea, iar Alexandrei Mihailovna să-i amintiți... într-un cuvânt, transmiteți-i că-i doresc din toată inima ceea ce și dumneaei și-a dorit joi seara, în sunetele baladei lui Chopin; n-a uitat... Cele mai sincere urări! Generalul Ivolghin și prințul Mâșkin! — N-o să uit! spuse doamna și, devenind mai încrezătoare, făcu o reverență. Coborând scara, încă înflăcărat, generalul continuă să-și exprime regretul că nu i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
departe. Dar se vedea că Aglaiei îi plăcea tocmai afectarea cu care începea ceremonia de recitare a poeziei. Lizaveta Prokofievna era cât pe ce s-o gonească la locul ei, dar, chiar în clipa când Aglaia începu să declame celebra baladă, doi oaspeți noi, vorbind tare, pătrunseră pe terasă dinspre stradă. Musafirii erau Ivan Feodorovici Epancin și un tânăr care îl urma. Se produse o mică agitație. VIItc "VII" Tânărul care îl însoțea pe general avea vreo douăzeci și opt de ani, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se afla. Văzându-i, el se ridică, îl salută cu amabilitate, de la distanță, pe general, le făcu semn să nu întrerupă recitarea și apucă să se retragă îndărătul fotoliului, unde, sprijinindu-și de spătar cotul mâinii stângi, continuă să asculte balada, aflându-se deja, ca să zicem așa, într-o poziție mai comodă și nu atât de „caraghioasă“, cum era cea din fotoliu. La rândul ei, Lizaveta Prokofievna își flutură mâna de două ori spre cei intrați, poruncindu-le prin acest gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu atâta pătrundere în spiritul și sensul operei poetice, cu atâta înțelegere pronunța fiecare cuvânt al poeziei, cu atâta simplitate superlativă îl rostea, încât la sfârșitul recitării nu numai că atrase atenția generală, dar și, prin transmiterea sublimului spirit al baladei, parcă justifica parțial accentuatul aer de afectare și importanță cu care ieșise atât de solemn în mijlocul terasei. În această atitudine plină de importanță puteau fi văzute acum doar imensitatea și, poate, naivitatea respectului ei față de ceea ce se apucase să transmită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rostise aceste litere fără vreo umbră de glumă sau de ironie, nici măcar nu le accentuase câtuși de puțin, ca să le reliefeze sensul secret, ci, dimpotrivă, le pronunțase cu atâta simplitate nevinovată și naivă, încât ai fi putut crede că în baladă existau tocmai literele respective și că așa erau tipărite în carte. Ceva greoi și neplăcut îl lezase parcă pe prinț. Lizaveta Prokofievna, firește, nu pricepu și nu remarcă nici substituirea literelor, nici aluzia. Generalul Ivan Feodorovici remarcă doar că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fapt un album mai bun. Își atinge scopul și mai ia și o gură de aer. În special single-lul „I Want To Know What Love Is“ este probabil cel mai tare single de până acum, ei bine, mai curând o baladă... ... știi că am nevoie de puțin timp... ... de puțin timp să dau de capăt lucrurilo... Mă Întorc la birou, sau mai precis, la cantină. Toal e acolo și pare binedispus. Are aerul unui huligan dintr-o spălătorie, mulțumit că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
artistică a scriitorului, cu structura și compoziția ei; c) stabilirea genului și a speciei literare căreia aparține opera și motivarea apartenenței la genul sau specia respectivă. Uneori se constată interferențe ale genurilor (epic, liric și dramatic), cum ar fi cazul baladei Miorița și este necesară o decupare a cestei părți conform indiciilor celei mai frecvente; d) ideea trebuie enunțată succint, dar nuanțat, subliniindu-se concomitent și mesajul operei; e) compoziția este uneori o problemă simplă, mai ales atunci când autorul delimitează el
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]