4,680 matches
-
din Divizia 2 Vânători). În 31 ianuarie acestea au ajuns la Deva, de unde s-au deplasat spre Băița - unde s-a instalat în dispozitiv Batalionul I și mai apoi spre Brad, unde pe 1 februarie s-au instalat în dispozitiv Batalionul II împreună cu comenduirea regimentului. Un pluton de mitraliere și o companie, au constituit un avanpost la Baia de Criș. S-au luat măsuri de distrugere a căii ferate. Aflate în sfera de atracție a armatei române, Gărzile Naționale din Țara
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
un colonel francez a luat doar act de această insubordonare a trupelor Brigăzii a IV-a Vânători, care nu au putut asista ca simpli spectatori la suferințele populației române aflată în zona neutră. Efectivul unității a fost constituit din 3 batalioane cu un total de circa 120 de ofițeri și peste 4.000 soldați, dispunând de 4 tunuri. Comandant al Batalionului 3 Abrud-Câmpeni a fost numit maiorul Sabin Banciu, iar comandanți ai celorlalte 2 batalioane (I din plasa Abrud și II
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
putut asista ca simpli spectatori la suferințele populației române aflată în zona neutră. Efectivul unității a fost constituit din 3 batalioane cu un total de circa 120 de ofițeri și peste 4.000 soldați, dispunând de 4 tunuri. Comandant al Batalionului 3 Abrud-Câmpeni a fost numit maiorul Sabin Banciu, iar comandanți ai celorlalte 2 batalioane (I din plasa Abrud și II din plasa Baia de Criș) căpitanul Alexandru Drăgoi și maiorul Mihai Stoica. În fiecare batalion au existat 3 companii de
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
unității a fost constituit din 3 batalioane cu un total de circa 120 de ofițeri și peste 4.000 soldați, dispunând de 4 tunuri. Comandant al Batalionului 3 Abrud-Câmpeni a fost numit maiorul Sabin Banciu, iar comandanți ai celorlalte 2 batalioane (I din plasa Abrud și II din plasa Baia de Criș) căpitanul Alexandru Drăgoi și maiorul Mihai Stoica. În fiecare batalion au existat 3 companii de pușcași, iar acestora li s-a mai adăugat 1 companie de mitraliere, bateria de
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
de 4 tunuri. Comandant al Batalionului 3 Abrud-Câmpeni a fost numit maiorul Sabin Banciu, iar comandanți ai celorlalte 2 batalioane (I din plasa Abrud și II din plasa Baia de Criș) căpitanul Alexandru Drăgoi și maiorul Mihai Stoica. În fiecare batalion au existat 3 companii de pușcași, iar acestora li s-a mai adăugat 1 companie de mitraliere, bateria de tunuri de câmp, 1 companie de pionieri, 1 jumătate de companie de transmisiuni, 1 companie de jandarmi, un spital de câmp
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
amestecate (austro-ungare, rusești și românești), iar chipiurile au fost decorate cu tricolorul românesc și cu o bandă albă inscripționată "„Horia”". Unitățile Corpului au ocupat în regiunea Vața de Jos aliniamentul reprezentat de granița istorică a comitatului Arad. Un al patrulea batalion s-a format în Hălmagiu după data de 12 aprilie 1919, când a fost publicată și aici proclamația de mobilizare de către Dr. Ioan Suciu. Oamenii s-au prezentat în uniformele cu care se întorseseră de pe front și au fost încadrați
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
aici proclamația de mobilizare de către Dr. Ioan Suciu. Oamenii s-au prezentat în uniformele cu care se întorseseră de pe front și au fost încadrați pentru început în 2 companii de infanterie și 1 de mitraliere, urmând a se completa restul batalionului după eliberarea integrală a plășii. În primăvara anului 1919 în pragul Ofensivei din Aprilie, Corpul s-a transformat în "Regimentul 86 Infanterie" - fiind scos de sub autoritatea Consiliului Dirigent și alocat "Diviziei a 2-a de Vânători" a Armatei Române. Cu
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
diviziei pe văile celor două Crișuri, urma să includă preluarea stăpânirii defileului de la Vârfurile și ocuparea localităților Beiuș, Sebiș și Radna. Trupele regimentului au atacat alături de cele ale diviziei, pe valea Crișului Alb în defileul de la Vârfurile (Ciuci) și cu Batalionul II pe valea Crișului Negru în zona Vașcău - Beiuș. După eliberarea din 19 aprilie a Beiușului, regimentul a preluat numele localității. Căpitanul Florian Medrea a menționat în compunerea fiecărui batalion al Corpului de Voluntari, câte 4 companii de infanterie și
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
valea Crișului Alb în defileul de la Vârfurile (Ciuci) și cu Batalionul II pe valea Crișului Negru în zona Vașcău - Beiuș. După eliberarea din 19 aprilie a Beiușului, regimentul a preluat numele localității. Căpitanul Florian Medrea a menționat în compunerea fiecărui batalion al Corpului de Voluntari, câte 4 companii de infanterie și câte 1 de mitralire. Evenimentele care au implicat Corpul de Voluntari au fost descrise în volumul IV ("„Contribuțiuni la Istoria Unirii, 1918 — 1919”") din monografia lui Traian Mager publicată la
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
la vârsta de 30 de ani, Carol I și-a luat în serios rolul de comandant suprem și a vizitat neobosit frontul și trupele. O particularitate a Armatei Comune constă în faptul că trupele își schimbau des locul de staționare. Batalioanele unor acelorași regimente erau mutate după o foarte scurtă perioadă în locații diferite. (În 1910, doar trei regimente de infanterie ale Armatei Comune erau staționate integral în aceeași garnizoană: regimentul de infanterie nr. 14 în Linz, regimentul de infanterie nr.
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
strategie prin care se dorea evitarea fraternizării cu populația în caz de tulburări sociale. Dislocarea și fragmentarea trupelor era însă și rezultatul lipsei cazărmilor. Lipsa era atât de mare, încât uneori chiar și unele companii trebuiau să fie despărțite de batalionul lor și adăpostite separat. După ce în anii premergători Primului Război Mondial s-au făcut mari eforturi în privința construcției de noi cazărmi și a reabilitări celor existente, practica dislocării trupelor a putut fi restrânsă în mod semnificativ. Armata Comună a Austro-Ungariei purta doar
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
ulani) și ușoară (husari, dragoni) mai exista doar la nivelul uniformelor și a denumirilor care se dădeau pe criterii ce țineau strict de tradiție. Artilerie: Logistică: Trupe tehnice: Întăririle în caz de mobilizare precum și pierderile în acțiune erau înlocuite prin batalioane de marș. Ca în armata germană, sistemul regimentelor de rezervă nu exista. În statul multinațional al monarhiei imperiale și regale, germana era stabilită ca limbă de comandă comună. Fiecare soldat trebuia să stăpânească cele aproximativ 100 de ordine relevante, care
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
care era pe atunci sub stăpânire otomană. A lucrat acolo că muncitor agricol în așezările agricole (moshavot) din Iudeea. Cand a izbucnit Primul Război Mondial Auerbach a fost expulzat de autoritățile turcești în Egipt, unde s-a înrolat voluntar în Batalionul evreiesc format în cadrul armatei britanice, si denumit al Mânătorilor de catari, (Zion Mule Corps) care a participat la expediția nereușită din Galipoli. Tot în 1915, din motive de boală a plecat în Statele Unite, unde s-a stabilit vreme de 50
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
Ahmed Barzani, Mustafa l-a vizitat pe un alt conducător al kurzilor, șeicul Said. În anii 1931 -1932 Mustafa a participat activ la răscoala tribului Barzani condusă de fratele său Ahmed, contra monarhiei hașemite irakiene, învingând în valea Waja doua batalioane irakiene, întărite de trei companii de cavalerie și de poliție și de o baterie de artilerie. După reprimarea răscoalei Ahmed ți au fost surghiuniți în Turcia. Apoi beneficiind de o amnestie s-a întors în patrie. Numai că, în ciuda promisiunilor
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
să folosească vehiculele amfibii de asalt. Unitățile Diviziei a 2-a de infanterie canadiană a atacat drumul de dig pe 31 octombrie și după o luptă scurtă a stabilit un cap de pod. Ei au fost înlocuiți de britanicii unui batalion al Diviziei a 52-a care, împreună cu militarii care foloseau vehicule amfibii, au continuat înaintarea. Debarcarea de pe vehiculele amfibii a început pe 1 noiembrie. Unități ale Brigăzii 155 de infanterie britanică au debarcat pe plaja de sud-est a orașului Vlissingen
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
la 27 iulie. Pentru că prinții nu stăpâneau complet limba engleză, familia s-a stabilit în Quebec, provincie francofonă, unde copiii au putut vorbi în franceză. În timpul războiului, Carl Ludwig și fratele său mai mare Felix au servit ca voluntari în batalionul 101 infanterie al armatei Statelor Unite. La 17 ianuarie 1950, la Belœil s-a căsătorit cu Prințesas Yolande de Ligne (n. 6 mai 1923). Ei au avut patru copii:
Carl Ludwig de Habsburg-Lorena () [Corola-website/Science/333521_a_334850]
-
Garnizoana fortăreței era compusă din aproximativ 9.000 de soldați, grăniceri și membri ai trupelor NKVD. soldații sovietici făceau parte din diviziile a 6-a și 42 pușcași sub comanda generalului Ivan Lazarenko și respectiv a colonelului Mihail Popsui-Șapko, din Batalionul al 17-lea grăniceri al NKVD și o serie de alte unități mai mici (inclusiv o unitate medicală). În fortăreață se mai aflau familiile a 300 de militari. Planul inițial al apărării prevedea asigurarea apărării într-un interval de 12
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
lunii august, germanii au transformat 160 de Panzer III, 42 Panzer IV și 52 Panzer II în tancuri amfibii. Astfel, cel puțin pe hârtie, germanii dispuneau de 254 de blindate, aproximativ o divizie de blindate. Tancurile erau împărțite în patru batalioane boteazate "Panzer-Abteilung" A, B, C și D. În timpul invaziei, urmau să fie alimente cu suficient carburant și cu muniția aferentă pentru o rază de acțiune de 200 km. În urma unui concurs lansat de marina militară, au fost proiectate „poduri grele
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
din spatele gării. Dub îi cere s-o bea toată, ca să demonstreze că este chiar apă, iar Švejk se execută. Apoi, Dub îi cere să-i arate pompa din care, spre norocul lui Švejk, curge o apă gălbuie. "Batalionsgeschichtsschreiber" (cronicar al batalionului) Marek scrie istoria batalionului ticluind-o. Ajung la Sanok, în Galiția, cu două zile înainte de data planificată. Mai departe, merg pe jos. Toți se feresc să-i încartiruiască. Un evreu le vinde o vacă bătrână la un preț exagerat. Švejk
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
cere s-o bea toată, ca să demonstreze că este chiar apă, iar Švejk se execută. Apoi, Dub îi cere să-i arate pompa din care, spre norocul lui Švejk, curge o apă gălbuie. "Batalionsgeschichtsschreiber" (cronicar al batalionului) Marek scrie istoria batalionului ticluind-o. Ajung la Sanok, în Galiția, cu două zile înainte de data planificată. Mai departe, merg pe jos. Toți se feresc să-i încartiruiască. Un evreu le vinde o vacă bătrână la un preț exagerat. Švejk și Vaněk sunt trimiși
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
regiment, locotenentul Dub îl acuză că, deoarece și-a lăsat propria uniformă pe malul lacului, ar fi prăpădit-o, ea fiind uniforma statului, însă colonelul Gerbich îl absolvă de orice vină, îi dă o uniformă nouă și-l trimite la batalion, la Zoltanka. Acolo află că vechea lui uniformă fusese găsită și că sunt probleme la inventar cu două uniforme. Ultimul episod prezintă o dispută dintre Dub și Biegler, tocmai reveniți și ei la batalion. Multe dintre situațiile și personajele din
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
uniformă nouă și-l trimite la batalion, la Zoltanka. Acolo află că vechea lui uniformă fusese găsită și că sunt probleme la inventar cu două uniforme. Ultimul episod prezintă o dispută dintre Dub și Biegler, tocmai reveniți și ei la batalion. Multe dintre situațiile și personajele din roman sunt inspirate din serviciul militar pe care Hašek l-a efectuat în cadrul Regimentului 91 Infanterie din armata austro-ungară. Umorul este obținut și prin limbajul personajelor. Vorbirea stâlcită a cehilor în germană, a nemților
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
unii "forty-niners" au urmat traseul expediției Donner, difuzând mai târziu descrieri ale locurilor. Unele locuri ale expediției au devenit atât de faimoase încât au primit numele de „lacul Donner”, „pasul Donner” și „vârful Donner”. La sfârșitul lui iunie 1847, membrii "batalionului mormon" au îngropat resturile trupurilor și au ars parțial două dintre barăci. Cei care s-au aventurat pe trecătoare în anii succesivi, au găsit oase, diverse obiecte și cabana folosită de familiile Graves și Reed. În 1891 a fost găsită
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
s-a adăugat creșterea eficienței defensivei germane în adâncime, a împiedicat înaintarea francezilor și le-a limitat succesul acestora din urmă în mod sever. Totuși, atacul Corpului I a atras în zonă rezervele mobile germane - Brigada a 106-a Panzer, Batalionul al 654-lea artilerie antitanc și Divizia a 2-a vânători de munte. Succesele francezilor au fost realizate cu costuri foarte mari. Astfel, una dintre brigăzile blindate a piertul 36 dintre cele 50 tancuri medii din dotare, blindate distruse de
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
divizia dispunea de capacități reduse de luptă antitanc - militarii erau dotați cu aruncătaore portative de grenade și trei tunuri antitanc de 57 mm - nu a reușit să reziste contaatacului infanteriei și blindatelor germane din Divizia a 708-a "Volksgrenadier" și Batalionul al 208-lea de tunuri de asalt. Fără sprijinul tancurilor și incapabili să își sape adăposturi în pământul înghețat, infanteriștii Diviziei a 30-a s-au retras după ce au suferit pierderi grele. După ce s-a retras pe malul vestic al
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]