4,406 matches
-
o mănăstire americană) a convins FBI că Ducesa avusese o relație cu ambasadorul german la Londra, Joachim von Ribbentrop, și a rămas în relație cu el continuând scurgerea de secrete. Este sigur faptul că George al VI-a a trimis bibliotecarul regal Owen Morshead însoțit de Blunt (care atunci lucra atât pentru biblioteca regală cât și pentru serviciile secrete britanice) la Friedrichshof în martie 1945 pentru a asigura documentele referitoare la împărăteasa germană Victoria, fiica cea mare a reginei Victoria. Parte
Eduard al VIII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310243_a_311572]
-
Pseudo-Dionisie”, în lipsa unui nume real. Textele sale au fost introduse în cercurile intelectuale ale Romei în secolul IX de către Sf. Chiril din Tesalonic , unul din cei doi evangheliști ai slavilor. Deși prima traducere în limba latină a fost făcută de bibliotecarul Anastasius din Roma , influența sa imensă asupra gândirii scolastice se va datora traducerii lui Ioan Scottus Eriugena. Astfel, deși nu Eriugena a fost primul traducător al lui Dionisie, el a fost cu siguranță cel care l-a consacrat. În acest
Pseudo-Dionisie Areopagitul () [Corola-website/Science/310529_a_311858]
-
a fost un poet și traducător român. A fost fiul lui Ileana și Doroftei Glod, căruțaș. După absolvirea școlii primare la Iași, a intrat ucenic la tipografia revistei „Viața Românească". Ulterior a lucrat ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul literar". În perioada cât a fost tipograf la Viața Românească, prin intervenția lui Ionel Teodoreanu Editura Cartea Românească i-a publicat lui Lesnea o traducere în versuri din Lermontov, pentru că poetul știa limba
George Lesnea () [Corola-website/Science/308788_a_310117]
-
și pedagog la Institutele Unite din Iași și a participat la activitatea Junimii. A urmeat studii universitare de filozofie la Viena, Berlin și Giessen, întorcându-se la Iași în 1870 după obținerea doctoratului în filosofie. A ocupat un post de bibliotecar la Biblioteca Universității și apoi a fost director al Institutul Normal „Vasile Lupu”. În locuința sa din curtea Mănăstirii Trei Ierarhi, i-a găzduit pe Mihai Eminescu și Miron Pompiliu. În 1879 a fost numit director al Institutului „Anastasie Bașotă
Samson Bodnărescu () [Corola-website/Science/308807_a_310136]
-
care nu cer o creativitate deosebită. Cu inteligență și creativitate putem descoperi profesii mai reflexive în care se lucrează în ritm propriu, precum cea de psiholog. De asemenea cu inteligență dar fară creativitate și ambiție există profesii precum cea de bibliotecar sau de comerciant, ce utilizează o singură caracteristica dezvoltată. Cu ambiție dar fără creativitate și inteligența înaltă putem găsi arii profesionale precum în industrie la mașini de lucru unde această caracteristică este utilizată. Doar creativitatea fără ambiție și inteligență deosebită
Modelul celor 3 inele () [Corola-website/Science/308906_a_310235]
-
am Mittag". În noiembrie, face o călătorie la Roma, în Italia, împreună cu Martha, unde termină nuvela "Îndeplinirea dragostei" (publicat în 1911). La 15 aprilie 1911 Musil se căsătorește cu Martha Marcovaldi, după divorțul acesteia. Din 1911 în 1914 lucrează ca bibliotecar la Universitatea Tehnică din Viena. În februarie 1914, devine redactor al prestigioasei reviste literare berlineze "Die Neue Rundschau". Se instalează la Berlin, împreună cu Martha. Declarația de război din august 1914 dă peste cap viața lui Musil. "Războiul s-a prăbușit
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
iulie-august), tratandu-se de agorafobia să, si petrecând mult timp cu prietenii săi, tânăra speranța, scriitorul Ștefan Żeromski și soția sa, Oktawia. Cuplul a solicitat ajutorul lui Prus pentru Muzeul Național polonez, adăpostit în Castelul Rapperswil,unde a fost Żeromski bibliotecar. Etapa finală a călătoriei lui Prus l-a dus la Paris, unde a fost împiedicat de agorafobia de care suferea, să traverseze râul Sena pentru a vizita orașul sudic, Left Bank. El a fost totuși încântat să descopere că descrierile
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
călătorii în străinătate (Franța, Germania, Belgia), în cursul cărora s-a documentat în arhivele și bibliotecile de acolo. N. A. Bogdan s-a pensionat în martie 1917, dar și-a continuat activitatea ca publicist, istoriograf, poet și dramaturg. În 1920 era bibliotecar al Societății Franco-Române „Lutetia”. A locuit în strada Albineț nr. 4, unde a decedat în ziua de 17 aprilie 1939, fiind înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași. La propunerea primarului Constantin B. Pennescu (1901-1904), N. A. Bogdan a redactat și tipărit
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]
-
a construi un gard nou, deoarece actualul este din lemn și e putred. Populația satului este deservită de 2 biblioteci, anul dării în exploatare 1978, una pentru cititorii maturi, cealaltă pentru copii, numărul de angajați - 5 persoane, dintre care doi bibliotecari. Fondul de carte constituie 17500 lei, având în vedere cerințele crescânde ale cititorilor, fondul de carte necesită completare. Biblioteca este amplasată în sediul casei de cultură, se încălzește cu sobe. O bună parte din tineretul studios pleacă să-și facă
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
(născut Amos Klausner, în , la 4 mai 1939) este un scriitor israelian. S-a născut la Ierusalim într-o familie de evrei veniți în Palestina din Lituania și Ucraina. Tatăl, Yehuda Arie Klausner, era bibliotecar și scriitor, absolvent de studii de istorie si litere din Vilnius, fiu al unei familii cu tradiții de activitate in cadrul mișcării sioniste revizioniste. Unchiul tatălui lui , profesorul Yosef Klausner, a fost un cunoscut istoric si scriitor, a predat la
Amos Oz () [Corola-website/Science/304750_a_306079]
-
în bucătăria unui imobil șubrezit, într-una din cele patru camere locuite de patru familii. Diplomele sale nu mai sunt „valabile”; este exclus din magistratură din cauza originii sale burgheze și a arestării tatălui său de către comuniști. Ocupă un post de bibliotecar, la o bibliotecă de cartier, dar este dat afară din aceleași motive, după numai 6 luni. Vintilă Corbul, licențiat în istorie și magistrat, ajunge muncitor necalificat și, ulterior, inginer la ICAB (Întreprinderea Canal și Apă București), unde lucrează aproape 15
Vintilă Corbul () [Corola-website/Science/304770_a_306099]
-
City University din New York, dar în mai 1949 a fost concediat și i-a fost retras pașaportul, din cauza ideilor și activităților sale politice de stânga, fiind unul dintre antropologii victime ale hărțuielilor campaniei anticomuniste din epoca McCarthysmului. A lucrat ca bibliotecar la biblioteca Societății filozofice americane din Philadelphia până în 1953, după care a lucrat independent până în 1956, când s-a mutat din nou la Ciudad de Mexico, unde a fost profesor la Institutul de istorie și la Școala națională de antropologie
Morris Swadesh () [Corola-website/Science/306444_a_307773]
-
Năzuința" Zalău, când în urma unor probleme cu Securitatea se angajează ca muncitor- emailator la Întreprinderea de Conductori Electrici Emailați Zalău vreme de trei ani, după care se mută cu domiciliul în Baia Mare unde își schimbă parcursul profesional devenind mai întâi bibliotecar, apoi profesor suplinitor, iar în cele din urma, director educativ la Grupul Școlar al Ministerului Industriei Ușoare Baia Mare până în anul 1979. Ulterior, vreme de 11 ani, lucrează ca instructor cultural,la Institutul de Învățământ Superior Baia Mare, Consiliul Județean al Sindicatelor
Teodor Ardelean () [Corola-website/Science/305319_a_306648]
-
Economul avea și el mai multe ajutoare: "vistiernicul" (casierul), "chelarul" (care se ocupa cu pregătirea și supravegherea sălii de mese), "arhondarul" (responsabil cu primirea vizitatorilor), "bolnicerul" (căruia îi era încredințată bolnița în care erau îngrijiți călugării bolnavi și bătrâni) și "bibliotecarul". În cultul ortodox, mănăstirea are în centrul de compoziție biserica, în jurul căreia se află construcțiile anexe: Uneori, din complexul unei mănăstiri face parte și o casă domnească (de ex. la a Probota sau a Horezu). Acest ansamblu este înconjurat, în
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
a fost un papă al Romei. El s-a născut în Roma, fiind fiul lui Marcellus din familia Savelli. În timpul papei Sergius I. a fost bibliotecar, la data de 19 mai 715 a fost ales papă. Evenimente mai importante din perioada pontificatului sau se poate aminti însărcinarea lui Bonifacius să misioneze sprijinit de franci în Germania, pe care în anul 722 îl numește episcop. În perioada
Papa Grigore al II-lea () [Corola-website/Science/305413_a_306742]
-
prezența trimișilor imperiali Otger de Speyer și episcopul Liutprand de Cremona. Se știe sigur că a fost rudă cu Alberic al II-lea, poate fiul Teodorei cele Tinere (sora Maroziei). Înainte de a fi papă a fost episcopul orașului Narni și bibliotecarul Bisericii Romane. Era în timpul pontificatului său un aliat fidel al lui Otto I. Pe Otto al II-lea l-a încoronat în 967, încă înainte de a-și asigura Otto succesiunea la tron în Imperiu. Tot în același an dieceza de
Papa Ioan al XIII-lea () [Corola-website/Science/305420_a_306749]
-
datorează faptul că Lothar al III-lea a decis să facă două expediții în Italia pentru protejarea papei Inocențiu al II-lea împotriva antipapei Anaclet al II-lea. Drept recunoștință papa Inocențiu al II-lea l-a numit cancelar și bibliotecar pontifical.
Papa Lucius al II-lea () [Corola-website/Science/305426_a_306755]
-
a maiestrului lui M. de Heredia, Leconte de Lisle însuși, este uneori prea încărcată. M. de Heredia a fost cu nimic mai puțin decât unul dintre cei mai dibaci meșteșugari care au practicat vreodată arta versului. În 1901 a devenit bibliotecar al Bibliotecii Arsenal din Paris. A murit la Château de Bourdonné (Seine-et-Oise) la 3 octombrie 1905, desăvârșindu-și ediția critică a lucrărilor lui André Chénier.
José María de Heredia () [Corola-website/Science/300008_a_301337]
-
literatură, secția din Cluj-Napoca (1966-1970), redactor la Editura „Dacia” (1970-1975), asistent universitar la Colectivul de Școlarizare al Cetățenilor Străini din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca (1975-1985), profesor la liceele „Emil Racoviță” și „Gheorghe Șincai” din Cluj-Napoca (1 septembrie 1985 - 1 noiembrie 1985), bibliotecar principal la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca (1985 - 1992). A mai ocupat funcțiile de Șef al Departamentului de Filosofie (2000-2002) și Șef al Catedrei de Filosofie Sistematică (1999-2004), din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”. În ultima perioadă a ocupat mai multe funcții: conferențiar
Vasile Frăteanu () [Corola-website/Science/313132_a_314461]
-
Vrăjitorii Universității Nevăzute folosesc genul tradițional de magie din jocurile Dungeons & Dragons, dar investighează principiile și structura magiei și în termeni de fizica particulelor elementare. Printre membri marcanți se numără Ponder Stibbons, un vrăjitor tânăr; Hex, prima ființă artificială semi-inteligentă; Bibliotecarul, transformat într-un urangutan în urma unui accident magic; Decanul; Trezorierul; Conferențiarul de la Rune Moderne; Șeful de promoție. În ultimele romane grupului i se alătură și Vânturache, Decanul plecând pentru a deveni Arhicancelarul unui alt colegiu. Vrăjitorii sunt prezenți cu precădere
Lumea Disc () [Corola-website/Science/314476_a_315805]
-
în 1952 și ca preot în 1953 în Biserica Anglicană. Aici el se asociază cu mișcarea evangelică. A fost of Vicar de Harborne în Birmingham între anii 1952-54 și lector universitar la Tyndale Hall, Bristol între anii 1955-61. Continuă ca bibliotecar la Latimer House, Oxford pâna în 1962 când devine director (1962-69). În 1970 devine director la Tyndale Hall, Bristol, iar din 1971 pâna în 1979 este director adjunct la Colegiul Trinity din Bristol( ). În 1978, Packer împreună cu alți teologi ca
J. I. Packer () [Corola-website/Science/314520_a_315849]
-
este editată de "Top Design S.R.L.", str. Mihail Veliciu nr. 15-17, Cluj-Napoca. Un birou este organizat și în București, Piața Presei Libere nr. 1, Corp A3 (latura stângă), et. 1, sector 1. Director General este Cătălin Berari. Revista are codul bibliotecar ISSN 1454-0436. Printre autori menționăm pe: ing. Dănuț Vlad, ing. Dan BLĂNARU, Iosif RUS, dr. Alexandru LINDNER, Mihai ANDREI, prof. Dr. Valeriu AVRAM, Carmen DRAGOMIR și alții.
TOP GUN special România () [Corola-website/Science/314526_a_315855]
-
în timpul aflării în exercițiul funcțiunii a guvernatorului A. I. Sarokumski. Cel care a organizat căutarea sediului, achiziționarea de fonduri de carte și inaugurarea ca atare a instituției a fost tutorele (epitropul) ei, doctorul în drept Petru Manega, originar din București. Primul bibliotecar a fost Gavriil Bilevici, un intelectual cu studii făcute la Cernăuți, profesor la Gimnaziul nr.1 de băieți din Chișinău, unde a fost găzduită un timp biblioteca. La baza fondului inițial de documente au stat cărțile procurate de la colonelul I. P
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
casei lui Kriukov, Biblioteca a rămas acolo până în 1834, în trei camere mici. În 1835, Petru Manega închiriază pentru Bibliotecă o clădire nouă, construită de același negustor Bogaciov, vizavi de bulevardul orășenesc, care însă nu avea intrare din stradă. Următorii bibliotecari - Kozlov, Saburov, Tanski - încearcă, fără să reușească, o îmbunătățire a condițiilor de funcționare a instituției. Presa vremii consemna în acei ani că sediul bibliotecii era în fosta clădire a Administrației Guberniale, astăzi str. M. Kogălniceanu, fapt care rămâne a fi
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
să reușească, o îmbunătățire a condițiilor de funcționare a instituției. Presa vremii consemna în acei ani că sediul bibliotecii era în fosta clădire a Administrației Guberniale, astăzi str. M. Kogălniceanu, fapt care rămâne a fi elucidat. Abia după 1857, noul bibliotecar Venedict Beller, profesor de germană și matematică la Gimnaziul nr.1, a reușit să-l convingă pe guvernatorul Fonton de Verraion că biblioteca nu mai poate rămâne în stare de provizorat. În 1860, Biblioteca este transferată într-un spațiu frumos
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]