7,814 matches
-
pentru că românii rămân veseli, chiar în nenorocire. Apoi, eu pictez cu 112 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE lumina cerurilor de la noi. Știi, chiar departe fiind, am ciulit tot timpul urechile să aud și să înțeleg ce se întâmpla în biata noastră țară. — Când te-ai întors? am întrebat-o, văzând că își pironise ochii în gol. — În 1974 prima oară împreună cu Sergiu, apoi mai des după revo luție, când nu m-am mai temut că aș putea s-o pățesc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ținuturile calde ale Americii, situate sub un cer arzător, pe unde răcoarea și umbra sânt lucruri rare și pe unde trebuie să umbli poști întregi, până să găsești o locuință omenească, unde să-ți poți odihni trupul. Rupt de oboseală, bietul călător zări, în sfârșit, o colibă înconjurată de câțiva arbori cu trunchiul drept, înalt, purtând în vârf un buchet de frunze foarte mari, care-i dădeau un aspect plăcut și elegant''. Erau niște cocotieri. Și, ca să nu lungesc prea mult
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vorba vine ― o tuliră la sănătoasa! Și așa s-a pornit o fugă nemaipomenită pe strada neguțătorilor hăinari: cei doi, ca să scape de bătaie, iar căpetenia lor, ca să-i pedepsească pentru necuviința lor... și s-au tot dus, lăsîndu-l pe bietul negustor cu buzele umflate! Că, negustorul, săracul, a tot așteptat să se-ntoarcă mușteriul: dar, văzând că nu se mai întoarce până la amiază, a pus mâna pe portofelul, așa-zis uitat pe masă, ca să-și ia dreptul lui, și, când
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ca toți moșii și strămoșii mei! Poftim de te uită! Și popa, săracul, om cumsecade și voitor de bine, se descălță și la stângul, ca să le arate că are tot cinci degete! ― Ei, acum v-ați împăcat? Dur n-apucă bietul popă să-și termine bine vorbulița, că unul dintre pungași îi apucă o gheată de-o ureche și se năpusti pe celălalt! Asta nu era să șadă cu mîna-n sân. Puse mâna pe cealaltă gheată, și unde nu-ncepură, dragă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și unde nu-ncepură, dragă doamne, să se alunge unul pe altul, în chip de amarnica bătaie, până când o luară la fugă de-a binelea în lungul șoselei, ridicând praful de un stat de om în urma lor și lăsîndu-l pe bietul popă sub salcâm în picioarele goale, bătând din buze! Se-nserase, când căpetenia pungașilor se strânsese la un loc cu ceilalți coțcari, într-o cârciumă dosnică, dintr-o mahala ascunsă la marginea cetății. ― Ei, toate bune! începu el vorba, trântind ulcica
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lucru curat și că la mijloc trebuie să fie o șiretenie și, întrebîndu-l pe băiatul pescarului ce s-a întîmplat, acesta îi istorisi toată povestea. Dar, când să-l caute pe pungaș, ia-l de unde nu-i! S-a-napoiat bietul băiat necăjit la stăpînu-său: iar hoțul de păgubaș i-a tras o chelfăneală bună și a băgat la cap învățătura să nu mai dea altă dată pe datorie, când nu-și cunoaște mușteriul, oricât de bine îmbrăcat ar fi! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Al
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
distrîndu-se mai ceva ca la teatru. Pe Nea Tomiță îl necăjisem de multe ori. De data asta, nu știu de ce, însă, ochii au început să mă usture fără de voia mea... să simt săgeți prin ei... și m-au podidit lacrimile! Bietul Nea Tomiță Dicescu nu vorbise niciodată atât de pătrunzător!... Și cum se nimerise ca tocmai eu, zurbagiul care-l supărasem de atâtea ori, să-i fac o bucurie atât de mare pentru cariera lui dăscălească! Mi se părea ceva cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fără să spun o vorbă, ieșeam în fața profesorului, cerîndu-i voie afară; iar el se grăbea să-mi spună cu milă: ― Du-te, du-te repede și stai liniștit cu brațele-n sus și cu capul pe spate! Apoi, în timp ce ieșeam: ― Bietul băiat... e hemofil! Hemofilului, însă, îi înceta hemoragia, ca prin farmec, îndată ce pășea pe coridor și avea grijă să-și pună la loc sângele pierdut, la bufet, înapoindu-se în clasă cu o ipocrită tristeță, numai cu cinci minute înainte de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sau o nevralgie? ― Nu știu, don' profesor... știu numai că mă doare de înnebunesc. ― Păi n-ai luat nimic, vreun antinevralgic, ceva. De ce nu te duci la dentist? ― N-am avut timp, c-a trebuit să-nvăț toată după-amiaza! ― Of, bietul băiat... și durerea de măsele e într-adevăr groaznică! Când ai să te simți bine, să vii să te ascult! ― Da, vă mulțumesc! Alt truc era acela cu "căzutul pe gheață", dar acesta putea fi folosit decât iarna... Avea însă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
atât de mari și îi repezea holbați înainte, de credeai că mai au puțin și-i ies din orbite. Felul în care Chiorul își bolovănea ochii în cap dădea clasei impresia că atunci, pentru prima oară în viața lui școlărească, bietul nostru coleg află că pe lume există o materie de învățămînt care poate da naștere la întrebări atât de încîlcite! Era o plăcere să asiști la o examinare a lui. Odată, în clasa a V-a, a fost scos la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe trimestrul al doilea! Toți profesorii îl întrebau pe Simulescu dacă este pregătit, fără să se aștepte la un răspuns afirmativ și dispuși să-l examineze când va voi el. Erau însă cât se poate de impresionați când aflau că bietul băiat, deși bolnav, a pregătit totuși lecțiile, și-l ascultau cu cea mai mare indulgență. Așa că, în scurtă vreme, colegul Simulescu Valeriu își îndreptase notele aproape la toate materiile. Mai rămăsese Istoria și Chimia. Simulescu nu mai învăța nimic; răspundea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe Gh. Niculescu-Brăilițeanu, unul dintre cei mai buni pedagogi în materie, de la orele căruia plecai cu lecția învățată. Cu cât dezgust și dispreț îl urmăream pe Plopeanu, gîndindu-ne la farmecul științific al orelor lui Brăilițeanu! Dar ce puteam face noi, bieți elevi? Nu aveam libertatea de a ne alege dascălii, ca elevii din Japonia, că atunci multe s-ar fi schimbat și educația noastră n-ar fi avut de suferit, ci dimpotrivă! Așa... a trebuit să înghițim și l-am suportat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
O erupție de râs îi acoperi cuvintele pline de observații pe care mi le adresă, în afară de respectiva notare în condica clasei. Cu acel prilej m-a luat la ochi. Chimistul căuta cu lumânarea ocazia să scape de experiențe. Și avea bietul om dreptate, că nu-i reușeau decât foarte rar. Se ferea când punea cîte-o substanță în eprubetă, de parcă-i era frică să nu-i sarpă-n ochi! Pe trimestrul I, făcuse nu știu ce experiențe la "Electricitatea statică" și, ca de obicei, nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și-o lăsase pieziș în apă, stropindu-l pe adversar din plin. Apoi, repede, una după alta, încă vreo trei-patru lopeți, cu măiestrie conduse, îi făcură pe cei doi "dovlecari" ciuciulete, după care ispravă ne îndepărtăm în grabă, lăsîndu-i pe bieții băieți uluiți și spumegând de mânie. Altă dată ne găseam pe lac vreo șapte băieți din clasa noastră, în trei bărci. Printre alții erau: Ionaș Moscu, Ștefan Zănescu, Dragu Henry, Costel Manolescu și Harry Löbel. Se vede că naiba a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
profesorii noștri, care se așteptau la o pedeapsă ceva mai ușoară, având în vedere faptul că sîntem în clasa a VIII-a, deci la sfârșitul cursurilor secundare, și mai ales la sfârșitul anului școlar. De-abia au mai avut timp bieții profesori să-și ia rămas bun de la noi și să ne dea câteva îndrumări, de mare folos la examenul particular. Liceul ne-a înscris urgent la examen, din oficiu, pentru că probele începeau chiar de-a doua zi la Seminarul Pedagogic
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tu ai murit fericit, fiindcă ți-ai apărat țara și voievodul. Ce se Întâmplă apoi? Cum mai pot eu exista fără tine? La asta te-ai gândit când ai rămas acolo, singur În fața LOR? Între ei și tine doar o biată spadă? Te-ai gândit? - Toată țara a sângerat, Erina... murmură Oană, din ce În ce mai obosit. Se lăsă din nou liniștea. Erina se gândi că, poate, nu ceea ce spusese era important. Că nu alesese bine nici cuvintele, nici momentul. Că totul era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mare cinste pentru mine! Intrați, vă rog, intrați! Numai ce plecară colindătorii! Oană se Întoarse spre Simion, care dădu din cap negativ, șoptind: - Urmele sunt de ieri... - Dar văd că ai venit cu escortă puternică... Cincizeci de Apărători pentru un biet drum de la Cetatea Albă la Brănești... spuse Isaia. Să Înțeleg că măria sa ți-a Încredințat vreo misiune... ? - Adevărat, vornice Isaia. Măria sa mi-a Încredințat o misiune. Iar escorta nu e pentru mine, ci pentru domnia ta. Vom face un drum Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și de măiestrie În luptă. Comandantul suprem al Apărătorilor, prietenii săi, corpul de elită al Ordinului scutului și spadei, toți coborâseră din legendă parcă doar ca să urce Înapoi. Dovediseră, din nou, că sunt invincibili. Atât cât puteau fi invincibili niște bieți muritori născuți pentru a apăra tot ce se afla În spatele lor, adică o Întreagă civilizație amenințată cu distrugerea. Acum, când artileria se Întorsese În tăcere și când nici o spadă nu mai era scoasă din teacă, totul devenea mai complicat. Victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vultur obosit de zbor. Apoi le ridică, așa cum ar fi ridicat o greutate inumană. Greu. Lent. Cu mușchii umerilor tremurând. Valurile crescură. Vântul deveni geamăt al mării. Geamătul deveni vuiet. Cerul se Întunecă. Lumina zilei scăzu, scăzu, până deveni o biată pâlpâire. La orizont se iviră fulgere. Alexandru era cutremurat de ceea ce vedea. Ziua se făcuse noapte. Lumina se făcuse Întuneric. Întunericul era străbătut de fulgere. Valurile mării se ridicau, tot mai mari, asemeni unor munți dincolo de care nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
izbucnește; atunci începe răscoala înăuntru, până când nu mai încape și izbește ușile în lături ca să iasă la văzul și auzul tuturor, să se amestece și să se încurce cu zvonul și răutatea lumei. Se mai deschid porțile și pentru ca să intre bieți oameni nevinovați ca Mini, și să se necăjească și ei degeaba. Cu capul ceva mai ușurat de migrenă, Mini hotărâse că necazul, atunci când îl scoatem la lumină, sluțește încă mai mult chipul lui urât, subt privirea sașie a oamenilor. De unde
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să se facă cât mai bine și mai frumos, pentru "fata lui" ... El și acuma ar vrea să se aranjeze. - A! poate crede că Elena sufere deși nu mărturisește! se repezi Nory. - Nu! De suferit, sufere în felul ei, dar - biata mea Lenora! oftă Lina astmatic subt voalul ei. în adevăr, Lenora . . . - Mai ales Lenora! . . . zise slab Mini. - Toate se grămădiseră azi: ultimatul dat prințului, exodul lăcustei și nevricalele Lenorei, observă Nory. Eu nu înțeleg pe Elena, dar am în ea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Vezi ce comedie! . . . Hallipa, care avea pe conștiință că nu o prea iubise ... ca să nu zicem deloc ... și Lenora! La gelozia ei sălbatică, la alintarea ei, la ascendentul ei de o viață întreagă . . . uzurparea asta! - Bine că n-a murit biata verișoară, se închină Lina. - Și tocmai cine? - De ce tocmai cine? întrebă Mini, mai curioasă. Nory explică: - Nu știi? Mika-Le e un copil al păcatului. E o greșeală a frumoasei Lenora... Spune tu, Lina! Odrasla italianului!... - Pacoste de la început până la urmă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un viermuș de copil galben, pe care-1 ținea în poală. Un păr imens buclat și blond era răsturnat peste fața ei; printre șerpii aurii ai podoabei, zărisem abia un chip veșted și urât. Desigur, din părul acela uimitor se născuse biata larvă gălbuie. Fata despletită sugea pastile dintr-o cutie pusă subt perină, fiindcă nu era voie să fumeze. . . Mamă pentru zece zile a acelui făt, în care se sfârșeau istoviți străbunii saxoni. Una sau cealaltă! 1 - Evocativ! "Je le vois
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cam suspectată, începuse a fi bine văzută și căpătase chiar crucea de bună conduită. Totul mergea strună. . . - Să așteptăm aci tramvaiul! zise Mini. Se plimbau în sus și în jos, vorbind. - ... Dar ce să vezi! După câteva luni, confesorul, un biet bătrân, a venit aiurit să spuie maicei superioare că, de un timp, primește de la unele din "oile sale păstorești" mărturisiri ciudate. . . și, cu tot secretul confesiunei, nu știe, dacă nu trebuie. Superioara, care era o administratoare zdravănă, a silit pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bătrân, a venit aiurit să spuie maicei superioare că, de un timp, primește de la unele din "oile sale păstorești" mărturisiri ciudate. . . și, cu tot secretul confesiunei, nu știe, dacă nu trebuie. Superioara, care era o administratoare zdravănă, a silit pe bietul popă să fie cât mai precis. A cerut nume și amănunte complete. Când a auzit că e vorba de chiar nepotul monseniorului, ancheta ei a devenit și mai riguroasă. Cât despre Mika-Le, nepăsătoare de secretul confesional, povestise tot colegelor și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]