4,944 matches
-
în clasa a III-a. Dintr-o clasă inferioară au venit în meditația noastră vreo 6 elevi. Între ei era un elev cu numele de Alexandru A.Ștefănescu din comuna Drăgănești, județul Suceava. Cum era acest elev? Era înalt, senin, blond cu ochii albaștrii, frumos nevoie mare, cuminte, harnic la carte, fără pereche și cu un suflet foarte bun, foarte respectuos față de profesori și elevi mai mari. Parcă era un înger, așa era el în toată ființa lui. Și într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ordonată, drumul continuă printre câmpii, ca de obicei. Aceleași câmpuri cu grâu sau viță de vie. La o răscruce, cu greu am găsit săgeata galbenă, dar am găsit-o totuși. în spatele meu văd că apare de pe o cărare o tânără blondă și frumușică dar cam speriată. A început să exclame în engleză: Nice to meet you! Sărmana se rătăcise și de câteva ore tot colinda împrejurimile Azofrei. Se ține acum de grupul de pelerini, iar după următoarea localitate, Ciruena, un sat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
riscurile pe care le presupune dormitul mereu în alt loc sau folosirea băilor și toaletelor în comun cu atâtea persoane. în tăcere admir curajul și credința ei. Mult mai mare însă mi-a fost surpriza să aflu că tânăra și blonda olandeză întâlnită acum câteva zile și care cu atâta evlavie s-a apropiat de Sf. Impărtășanie este plecată de acasă din luna aprilie. De atunci este pelerină, pe jos, în drum spre Santiago și apoi Finistere. După aspectul fizic ai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mai periculoasă... Te rog să încerci să comprimi viața ta, de până acum, într-o scurtă poveste...! Cât e realitate și cât e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Când era de așteptat să se nască un flăcău blond, ca o lumină, cu o soartă fericită și cumsecade, s-a nimerit să-i iau eu locul; un lungan negricios, greu de strunit, un singuratic dornic a se aventura prin jungla complicată a bibliotecilor, fără a refuza întâlnirea cu fiarele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rămas, prin spirit, unul dintre frații mei. Nu știu, în relația noastră, cine a fost uneori Cain, alteori Abel... Ne-am cunoscut la Festivalul național-sucevean "Nicolae Labiș". Ne-au însumat câteva lucruri: ambii eram orfani de tată, semănam și fizic (blonzi, înalți și sfrijiți), eram insurgenți, discreți și devoratori de cărți, ne plăceau iubirile, prieteniile selective, eram generoși și naivi, aveam mame triste, frați pragmatici, nostalgii interbelic-europene... După momentul Suceava ne-am revăzut la Sighet, unde ne-a premiat Laurențiu Ulici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
eșecul tratativelor și după moartea soției Felipa, Columb abandonează Portugalia. După o descriere contemporană era, la venirea în Spania, "un străin cu mantia roasă, dar având ceva luminos în înfățișare: statura înaltă, fața albă, cu linii rotunjite, părul și barba blonde, nasul acvilin, ochii albaștri, surâzători. Gestul îi era demn, cuvântul înaripat, imaginația aprin-să. Se numește Cristobal Colon sau Colom și se arăta a fi un marinar încercat, priceput în cosmografie, autor al unui proiect pe care regele Portugaliei îl respinsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ăla, În care fusese implicat și Doolie, indicau că sifonul putea să fi venit la fel de bine și de la Doolie. La cîteva zile după faza cu Gene Doolie, tocmai ieșeam de la metrou În Washington Square, cînd m-a abordat un puști blond și slăbănog. - Bill, a zis, Îmi Închipui că nu știi cine sînt. Luam de la tine prin Nick și m-am săturat să-mi fure din fiecare capsulă. Poți să te ocupi de mine direct? M-am gîndit: „În fond, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să ajungem Într-unul din locurile libere de care dai În oraș. - Pregătește-te, am zis și i-am pus capsulele În palmă. Mi-am dat Întîlnire cu el a doua zi, la Bickford’s În Washington Square. Pe puștiul blond Îl chema Chris. Am aflat de la Nick că ai lui aveau bani și că trăia dintr-o sumă pe care o primea periodic de-acasă. CÎnd m-am Întîlnit cu el a doua zi, la Bickford’s, a-nceput imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o pipetă În Washington.” „De la doi la zece ani pentru vînzare În New York.” Un grup de tineri branșați se aduna la mine-n fiecare zi să fumeze iarbă. Era Cash, un muzician care cînta la trompetă. Mai era Pete, un blond Îndesat și curățel, care ar fi putut poza pentru un poster de „American Boy” tipic. Era Johnny White, care avea o soție și trei copii și arăta ca orice tînăr american obișnuit. Era și Martin, un puști chipeș, oacheș, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cei rămași în București. [Astfel, bunul nostru preot Negulescu în ziua de Crăciun nu pomeni pe rege. Mă dusei a doua zi la slujbă și îl întrebai de această omisiune. Îmi mărturisi că-i fusese frică de mutra unui domn blond care semăna a german și nu era decât un locuitor din strada noastră. „Dar ați auzit că azi l-am pomenit cu rost, ca pe întreaga familie regală, căci mi-a părut rău de ce am făcut stăpânit de frica internării
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
citit în ochii tăi: Eram la Aix-les-Bains, a sosit la hotel o astfel de femeie înzestrată într-adevăr cu o putere de percepțiune extraordinară. Unei doamne, alături de mine, i-a descris pe soțul ei în plăcuta societate a unei cucoane blonde, la băi de mare; alteia, pe fiul ei la o petrecere oarecare - lucruri de care bietele femei se temeau și de la care nu-și puteau înlătura gândirea. Când veni rândul meu, îmi închipuii pe micul meu nepot Ion Niculescu-Dorobanțu la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
suntem primiți cu o ospitalitate specifică zonei în care ne aflăm de către un bătrân slăbuț cu ochi blânzi, care ne aștepta în poartă, invitându-ne săi pășim pragul. Era tatăl lui Vasilică, pe el îl găsisem în fața casei. Un tânăr blond, slăbuț, cu ochii precum culoarea cerului ne-a privit bucuros atunci când am apărut. Am rămas profund impresionat în momentul în care am dat mâna cu el. Un trup foarte slăbit, cu mâinile atât de fragile încât îți era frică să
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
anul II în urma susținerii unor examene de „diferență“. Astfel am devenit colegi, din toamna lui 1954, când apariția la cursuri a acelui tânăr a atras de îndată atenția prin nota de exotism a înfățișării: ten alb-străveziu, ochi intens albaștri, păr blond inelat, scund mai degrabă, subțire, un nordic miniaturizat. Deși, mutându-se la filologie, renunțase să se pregătească pentru cariera de regizor, pasiunea pentru artele-spectacol nu-l părăsise. Mânat de ea, își făcea de lucru, sfătuitor benevol, pe la echipa de teatru
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bere, la Gam brinus, în vecinătate, mai rămânându-ne din cei zece lei puși la bătaie cât să ne cumpărăm și țigări. A doua zi a apărut, într-adevăr, Fănuș Neagu, căci el era vânzătorul de pepeni salvator, o namilă blondă, cu alură izbitoare de rusnac. De pe urma acesteia s-a ales, peste ani, cu un rol într-un film de Andrei Blaier, acela al generalului Susaikov, trimisul rușilor în Comisia Aliată de Control, mare petrecăreț și frec ventator asiduu, cum reiese
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ai revistei. Era cel mai tânăr și cel mai tăcut (poate concurat, în taciturnitate, de Ștefan Bănulescu), sobru, reținut, controlat în gesturi până la a părea crispat, cu aerul său germanic pe care i-l confereau ochelarii și faptul că era blond. Este de prisos, probabil, să adaug că intra într-un puternic contrast, purtându-se cum se purta, cu volubilul, debordantul și uneori teatralul Nichita Stănescu. În cel mai deplin contrast cu felul de-a se manifesta al închisului în sine
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cultiva ironia și autoironia. În sala cantinei de la Cumpătul rămăseserăm odată numai noi, după prânz, să ne bem cafelele, când am intrat pe ușă două superbe tinere în căutarea cuiva care nu eram nici eu, nici profesorul Vicol. Înalte, suple, blonde, cu picioare lungi, bine puse în evidență. Ne-au privit fără să ne vadă și au ieșit lăsând în urmă, ca semn al fulgurantei lor treceri, o dâră de parfum bun care ne-a învăluit. Am rămas melancolici, comilitonul meu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
zicea el) tu nu mă vei recunoaște, nu vei ști că sunt eu, îți va fi tot una dacă voi fi eu sau altul aici și acum, lângă tine. Observă că Hyperion nu și-a arătat chipul, a apărut când blond, când brunet. El înțelege că ar putea coborî într-o vecie, pe pământ, în chip de zburător dar n-ar avea cum să aibă norocul de a fi alături de această fată, acum și aici. Asta îl face să renunțe, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai multe ori sala în picioare și nu pentru a-l ovaționa. Dimpotrivă. Trebuie spus că respectivul a dat gălățencelor toate duelurile mai dubioase de la fileu. Apoi, domnul cu pricina a ezitat să intervină la mai multe greșeli ale “minunii blonde” de la una din linii, care mai mult ca sigur că greșise sala. Altceva este, însă, din cale-afară de ciudat. Se pare că pe la Federația Română de Volei e un absolvent de teologie care, de trei ani încoace, l-a cununat
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
mi s-ar părea acuma, dacă mi s-ar înfățoșa așa cum era ea atunci, căci vârsta și timpul modifică judecata oamenilor. Atunci însă aș fi jurat că Venus n-a putut să fie mai frumoasă decât dânsa. Era, mă rog, blondă, cu un păr de aur care parcă revarsă raze, cu niște ochi albaștri, adânci ca unda ademenitoare a mărei, cu o talie de vespe, curmată la mijloc parcă anume pentru îmbrățoșare, cu un surâs melancolic pe buze care-i dădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
revin la interesantul roman din prima mea tinereță. Pentru prima oară am văzut pe Maria în vara anului 1854, la începutul lunei iulie, când venisem, acasă de vacanțe proaspăt, proaspăt, cu dor de petreceri, cu dor de nebunii. Chipul ei blond de virgină imaculată a atras imediat vederile mele și, în fiecare zi, la fiecare întrevedere în cursul celor două luni de vacanțe, tot mai adânc se întipărea în inima mea. Adunam zi cu zi în mine o comoară pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
comoară pe care n-aș fi destăinuit-o nimărui în lume și mai cu samă ei; zic mai cu samă ei, căci nu știu pentru ce aș fi vroit mai curând să mă aflu în gura unui lup decât în fața blondei copile, a cărei ochi mă făceau să-mi pierd cumpătul cu desăvârșire. Explice oricine această contrazicere a sufletului omenesc: să te simți atras de o ființă și să n.ai curajul de a te apropia de ea; să mori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
uitat deștept împrejur, am fost foarte surprins să văd toate la locul lor, să văd că pământul nu s-a prăbușit odată cu dragostea mea, precum îmi închipuisem la început. Cu toate aceste, a rămas ceva schimbat în mine. Chipul cel blond și diafan care mi-a dat cei întăi fiori de iubire, care m-a inițiat cu tainele unui rai sufletesc necunoscut mie pănă atunci, mi-a rămas neșters în închipuire ca o dulce vedenie ce-mi luminează și astăzi căpătâiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai atrăgător, deci nu voi reveni cu o a doua descriere. Voi zice numai că întipărirea ce mi-a lasat a fost neștearsă atât din cauza frumuseței naturei cât și din cauză că prin o ciudată coincidență am întâlnit acolo o copilă tot blondă, care păzea niște oi și care, stând pe un trunchi de copac la malul unui lac limpede în undele căruia se vedeau jucându-se păstrăvii, cânta doina din fluier, o doină așa de tristă, de parcă suspinau codrii. Nu știu prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ca să-mi dovedească cât de adaptat e, micul meu prieten a găsit cu cale să-mi nesocotească preocupările și convingerile provocând o catastrofă ecologică printre vrăbiile din balcon și o mulțime de mezalianțe cu siamezele din cartier. Spre deosebire de mine care, blond fiind, deci bogat doar În feomelanină (nu În bani), risc să rămân În postura albatrosului lui Baudelaire. În paranteză fie spus, mai am o șansă: aceea de a mă bronza; dar despre asta, altă dată. Nu pot Încheia decât parafrazând
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
patru ani are, își oprește și el câțiva lei. Mai mult nu. Comision. Acum și-a oprit mai mult. De ce, mă? Puștiul știe să se justifice. Păi, tu nu știi că s-a scumpit benzina? Trec țigani cu mături. Țigani blonzi. Neamu’ lu’ Baltă. Cerșesc. Să dau lu’ gura să mănânce, boierule! Să-mi iau și io televezor d-ăla coloratu’! Ăștia l-au bătut pe pădurar în vară. Nu-i lăsa să fure din pădure, așa că și-a luat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]