6,134 matches
-
vorbesc cu Gård despre fonduri suplimentare pentru asemenea situații. Reglementările actuale nu sunt satisfăcătoare.) Baba cică ne-am complicat prea tare să cărăm până aici dispozitivul de sacrificare, ar vrea s-o taie chiar ea pe "Alexandra". Scroafa a fost botezată după prințesa Alexandra a Angliei. (Toată casa e de altfel plină de tăieturi din ziare cu membri ai familiilor regale.) Mă văd nevoit să declar că Blenheim-Ahlskog trebuie să ia parte la sacrificare. Ies la B.-A. și îi povestesc
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
și Moldovei. Bortz-Membrock, cel de-al patrulea principe cuman din ierarhia ducilor cumani (cel mai mare dintre ei, Kotian, purtând titlul de mare han), care stăpânea peste toată Cumania Neagră dintre Carpați și Nipru, veni la Milcov. Aici, după ce se boteză cu 2.000 de nobili și 15.000 de oameni, naș fiind Bela al IV-lea, depuse jurământul de vasal la sfârșitul verii anului 1227 și se închină Coroanei ungare, împreună cu fiul său Burch, botezat încă din iulie același an
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mai prezintă un pericol pentru Transilvania, dinspre Moldova și Țara Românească, izgonește, în primăvara anului 1225, pe cavalerii teutoni cu toate protestele Papei de la Roma. Cumanii, de lângă Țara Brodnicilor de pe Siret, convertiți la creștinism de către călugării din Ordinul Predicatorilor și botezați în 1227 în număr de 15.000, cu 2.000 de nobili, veniți cum am văzut mai sus, de pe dreapta Niprului, vor deveni vasalii Coroanei Ungare. În nici un caz, predenecenții din Annales Regni Franconum, așezați pe malul Dunării în Banat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
scaunul halician de la Liov, în jurul căruia am văzut că se aflau, în anii 1334 și 1335, și doi boieri moldoveni, a avut o influență foarte serioasă asupra evenimentelor din aceste părți ale Europei. Fostul principe Boleslav Troiden, duce de Masovia, botezat Gheorghe, ajuns stăpân pe scaunul halician în 1324, se căsătorise, în anul 1331, cu Eufrosina, fiica lui Ghedymin, marele duce al Lituaniei, soră cu soția lui Cazimir al III-lea al Poloniei și cu principele Lubart. Potrivit unui testament secret
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
oștirile rutene și lituaniene și mai cerând și ajutorul hanului Uzbek, care se grăbi să-și apere drepturile de suzeran, el bătu oastea polonă ușor și-și ocupă tronul oferit după o intrare triumfală în Liov. Creștinat în ortodoxie și botezat sub numele Dimitrie, Lubart a cârmuit Haliciul până în anul 1349, ajutat fiind de către boierul rutean Detko, numit de regele Ungariei în anul 1344 „capitaneus ruthenorum”, dar cunoscut, în general, cu titlul, pe care-l poartă și în anul 1347, de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
27 iulie se afla deja în Sandomir, iar puțin după aceea, în Lublin. Îmbolnăvindu-se Cazimir, Ludovic luă comanda supremă a operațiunilor și la Wladimir, prinse chiar pe Kieystut. În timpul tratativelor de armistițiu, ducele lituanian, captiv, a acceptat să se boteze și să înceteze colaborarea cu tătarii. După aceasta, cei 40.000 de arcași călăreți ai lui Ludovic au fost îndreptați în ajutorul principelui de Braslav, în contra mongolilor, pe care i-au scos din Halici. Dar, Kieystut izbuti să fugă în timpul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
c. 1.10-11). Știți prea bine, fraților, care e chemarea noastră ca și creștini. Ne-o spune apostolul neamurilor, Sf. Paul în scrisoarea sa către Romani. c. 6 - v. 3: „Nu știți voi oare că toți cei ce am fost botezați în Isus Hristos, întru moartea Lui am fost botezați? Într-adevăr, am fost îngropați împreună cu El în moarte prin botez, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin mărirea Tatălui, astfel să trăim și noi o viață nouă”. Iar viața nouă
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
e chemarea noastră ca și creștini. Ne-o spune apostolul neamurilor, Sf. Paul în scrisoarea sa către Romani. c. 6 - v. 3: „Nu știți voi oare că toți cei ce am fost botezați în Isus Hristos, întru moartea Lui am fost botezați? Într-adevăr, am fost îngropați împreună cu El în moarte prin botez, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin mărirea Tatălui, astfel să trăim și noi o viață nouă”. Iar viața nouă, la care am fost chemați prin sfântul botez
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
orice altă asociație de pietate; - fuga de luxul exagerat și de petrecerile păcătoase asigură membrilor Ordinului cel mai mult nevinovăția sufletească la care s-au angajat atât de solemn când au primit sf. Botez: (nu zice oare cel ce se botează: Mă lepăd de satana și de toată trufia și de toate lucrurile lui? Și care sunt cele mai plăcute lucruri ala satanei dacă nu balul, luxul, moda, desfrâul și necumpătarea mai ales în băutură?): - Grija de familia proprie ferind-o
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
răniții de război, într-un spital, pe un ger năprasnic, Florentina a făcut o pneumonie puternică, stingându-se din viață la nici 18 ani. Părintele Tălmăcel i-a dedicat o carte, „O floare rară” (1942, Săbăoani). Copiii din familia Bartic (botezați de părinte) participau în vacanțe la biserica din Bacău, la activități educative și de binefacere. Cuvintele au forță, ele aduc roade, ca și semințele; ele pot transforma pe oameni în monștrii sau îngeri. Cuvintele fac și desfac o prietenie, căsnicie
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
lord (conte) de Beaconsfield (1804-1881). Om politic și de stat britanic, membru marcant al Partidului Conservator, a fost la origine un evreu sefard, provenit dintr-o familie de evrei sefarzi veniți din Portugalia. La vârsta de 12 ani, a fost botezat în confesiunea anglicană. A fost prim-ministru al Regatului Unit în perioadele: 27 februarie 1 decembrie 1868 și apoi 20 februarie 1874 21 aprilie 1880. În perioada 1868-1874 a fost liderul opoziției în Parlament. A fost un scriitor foarte prolific
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
va păstra ani de-a rândul o "amintire dezgustătoare" despre acesta. Totuși, de obicei aceste flirturi îi provoacă tinerei Marie o plăcere pe care nu și-o ascunde. Își începe curând ucenicia în arta atingerilor echivoce, pe care ea le botează "alibiuri mondene". Senzualitatea sa este atât de exaltată, încât uneori resimte un "șoc electric" atunci când un bărbat îi atinge mâna sau o strânge de mijloc în timpul dansului. Și cel mai neînsemnat contact chiar și unul efemer și fugar cu trupurile
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
afectează întreaga Europă. Imperiile austro-ungar, german și rusesc se prăbușiseră în urma războiului. În est triumfase revoluția bolșevică. În ceea ce privește Germania, aceasta își trăiește înfrângerea într-un climat de crize politice interne și de inflație galopantă. Acesta este momentul în care francezii botează deceniile dinaintea războiului cu numele de Belle Époque. Perioada aceea marcată de obsesia decadenței li se înfățișează retrospectiv ca o vârstă de aur. Căci pe atunci Franța era bogată, puternică, stabilă, măreață... și mai credea încă în cultura sa. Ceea ce
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
România, unde, după vindecare au continuat să rămână. Au stat mai bine de zece ani, el fiind un bun meseriaș s-a angajat și a lucrat la o fabrică din orașul Brașov, perioadă în care au avut și un copil, botezat cu numele de Tache, urmând școala aici până s-a înapoiat în Grecia. În timp cât am stat la familia Krețus, am aflat că Tache, fiul, terminase liceul și lucra la o Soc ietate Electrica, se deplasa pe linii de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
lung pînă acolo: TGV-ul, adică trenul de mare viteză pînă la Perpignan face cinci ore. Dreptu-i că e plăcut, traversarea întregii Franțe este deosebit de spectaculoasă, confortul este maxim, restaurantul excelent, așa că ajungem destul de relaxați în "centrul lumii", cum a botezat Dali gara din Perpignan, nu se știe de ce. De la autogara din spatele gării, pleacă autobuze în întregul departament: vestitele autobuze de 1 euro pe orice distanță, puse la dispoziția cetățenilor de Consiliul Regional. Cu un asemenea bus, urcăm, vreme de două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
38 de ani în Coasta de Fildeș, dintr-o numeroasă familie musulmană. Dar, la 15 ani, după ce citise, gîndise și discutase cu mulți din jurul său, și-a dat seama că se simte mai apropiat de religia creștină și s-a botezat. Aceasta l-a facut să se certe cu familia și a găsit găzduire la o familie creștină din Abidjan, care l-a ajutat să-și termine studiile și să se înscrie la Seminarul Teologic unde a făcut doi ani. Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
preț de patru galbeni mari și patru găini plocon. Pădurea a fost repede scoasă și în loc repede plantată vie, care mai târziu, după moartea bunicului, a fost împărțită între cei patru feciori și o fată mătușa Irina, care m-a botezat pe mine femeie înaltă, frumoasă și foarte energică. Bunicul Vasile a fost și un bun meșter de instrumente pentru gospodăria podgoriilor: ciubere, butoaie, dejuri, teascuri și altele. În timpul iernii, acest fecior de răzeși a înzestrat lucrând multe vii și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
cărora se aflau, deseori, chiar autoritățile, iar cruciații, în drumul lor spre Țara Sfântă, își făceau mâna omorând evrei, indiferent de sex, vârstă etc. În Spania, în 1492, s-a ajuns până la expulzarea tuturor evreilor care au refuzat să se boteze; cu vreo două secole mai devreme aceștia fuseseră expulzați și din Anglia. Spre cinstea lor, unii papi luminați au încercat să stopeze aceste crime, dar n-au reușit mare lucru; alții, însă, nu numai că n-au încercat, dar învinși
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
sub influența hotărâtoare a episcopului Ambrozie ("La Milano se destăinuie Augustin am venit la Ambrozie, episcopul cunoscut de toată lumea ca cel mai bun om, un slujitor devotat, iar eu am fost impresionat de dulceața discursului său"), care l-a și botezat, în noaptea de Paști a anului 387. În 389 revine la Tagaste, unde întemeiază o comunitate monahală. Se dedică studiului Scripturilor, combaterii Maniheismului și a altor erezii. În 391 devine preot la Hippo Regius, iar în 395 Episcop. Moare în
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
mama sa, Flora, era casnică, ambii proveniți din familii de evrei. Sub presiunea vicisitudinilor timpului, ei și-au schimbat însă religia, tatăl devenind catolic, iar mama protestantă. Georg a fost cel mai tânăr dintre cei șapte copii ai familiei Simmel, botezat în religia evanghelică pentru ca, după Primul Război Mondial, să părăsească formal și această confesiune religioasă. În 1874, în timp ce era încă elev la liceul din Berlin, moare tatăl său. Georg a fost încredințat unui prieten de familie care i-a devenit
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
spune: „...trebuie să vii urgent încoace din cauza societății noastre”. Același Maiorescu, la 26 martie 1864 - stil vechi - o întreba într-o scrisoare pe sora sa Emilia „...ți-ar displăcea dacă traducerea ar apărea ca publicațiune a societății (încă n-am botezat-o)”... Traducerea în discuție era drama Walenștein. Din cele de mai sus rezultă că botezul societății Junimea ar fi avut loc pe la sfârșitul lunii martie 1864. Există un document care vorbește despre anul 1863 ca an în care s-a
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Negruzzi ne spune că în focul discuțiilor s-a auzit glasul lui Th. Rosetti: Măi băieți, vreți să vă dau eu un nume fără pretenție, care să vă placă la toți, fiindcă nu zice mare lucru? Vorbește! Hai s-o botezăm <<Junimea>>... Foarte bine! strigarăm cu toții. Atunci Pogor, ridicându-se de pe canapeaua pe care se aruncase, începu să cânte ca un preot pe nas, și întrebă de trei ori: S-a lepădat copilul de Satana pedantismului? De trei ori răspunserăm cu toții
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Atunci Pogor, ridicându-se de pe canapeaua pe care se aruncase, începu să cânte ca un preot pe nas, și întrebă de trei ori: S-a lepădat copilul de Satana pedantismului? De trei ori răspunserăm cu toții: S-a lepădat. În numele Domnului, boteze-se dar <<Junimea>>! Exclamă Pogor, și Junimea a rămas până în ziua de azi”. Fondatorii Junimii - după cum ne informează Z. Ornea - „Proveneau - cu excepția lui Titu Maiorescu - din societatea înaltă a Moldovei. Th. Rosetti era cumnatul domnitorului A. I. Cuza, Negruzzi, fiul unuia
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
a reactualizat doar această idee. După ce se convenise înființarea unei reviste literare, întrebarea care se punea era: cum să se numească și cine să fie directorul ei? În „Amintiri din Junimea” Iacob Negruzzi povestește că, în seara când s-a botezat revista, ședința se ținea în casa lui Pogor. Era pe la începutul lunii ianuarie 1867. După mai multe propuneri care de care mai ciudate, Iacob Negruzzi, care se retrăsese într-un colț, a spus: „Poate o denumire potrivită ar fi Convorbiri
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
fapt confirmat de unele detalii din Ovidiu care reamintesc Fântâna Blanduziei : darurile lui Ibis pentru Corina, incapabile să-i aducă favorurile femeii iubite (I 1), seamănă cu cele oferite, tot zadarnic, de Postum lui Getta (III 2) ; bârfitorul Clevetius este botezat de Ovidiu cu numele mediocrului versificator invidios pe faima lui Horațiu drept un Zoil de strade, un rău invidios (II 5) ; hârjoneala dintre Cotta și Actea la ospățul din ultima noapte a lui Ovidiu la Roma este socotită o parodie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]