4,932 matches
-
și s-a întors spre mine. Părea că vroia să-mi comunice un anumit lucru și că-și cântărea cuvintele. În cele din urmă începu: „Sunt mulțumit, domnule sculptor. Chiar foarte mulțumit. Crede-mă, mă plictiseam să disec fluturi și broaște. Doream demult să disec și inima unui om. De aceea te-am invitat aici. Am fost poate crud transformându-te în cobai, dar țineam să studiez pe viu rezistența la ispitele bolii. Am bănuit totdeauna că nu există o ierarhie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
știu că boala de care sufăr are aceeași evoluție, aceleași simptome și același apogeu. Îți mulțumesc, domnule sculptor, ai fost un cobai perfect. Mi-ai luat o piatră de pe inimă. Și, crede-mă, nu te urăsc mai mult decât urăsc broaștele și fluturii pe care îi disec. Din contră, mi-ai devenit aproape simpatic văzând cât de repede te-ai obișnuit în sala cu oglinzi. Îmi pare rău că trebuie să te sacrific; e soarta tuturor cobailor”. S-a întors și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sub diferite trucaje, în bucătărioarele lor, să vă izbiți în măciucile de cocîrț. Dar se fâstâcesc să ți-o mărturisească corect... E stânjenite... Te iau pe departe. Cică: "Te-am visat aseară cum alergam de mână prin lanurile de mătasea broaștei". Sau: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe licurici". - Ce licurici, bă? - Licurici adevărați, cărăbuși, bîzdîgănii. Tot un drac. Astea stânjenite. Care zice: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe cărăbuși"... - Există cărăbuși și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu mortăciunea de bunică-tu... Altul deschide fără cheie ușile cele mai încuiate, descleștează țâțânile cele mai fioroase. Când îl simt, yalele cele mai îmbîrligătoare se îmblînzesc și torc ca niște pisici. Nu pune decât un deget pe ele. Și broaștele cele mai nocive gem în călduri. Și își desferecă înaintea lui mecanismele, ca niște fufe, grisinele... 60 DANIEL BĂNULESCU - La ce număr zici că-i livrezi?... - Taci că-ți spun. La 245... O poartă cât o hulubărie. C-o cârcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
amenințarea cea mai babană ce-o păștea. Întâi am învățat-o cum să trimită argintul viu, prin capățînă de hârciog, despicată cu un ban de argint... - E-te a dracului!... - ...Apoi cum să descânte de îngropătură, cu pielea de la o broască, găsită între fălcile șarpelui... - Să te rupi în figuri! - ...Sau cum să șubrezească baierele inimii cu apă în care s-a oglindit luna. Ori cu pământ din călcătura piciorului stâng... De învățat au învățat-o o droaie. Dar nici o verișoară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de spaimă. Din frigidere, săreau turmele congelate de pungi de plastic (tîrtițe, gheare și gâturi de găini), formând băltoci neliniștitoare pe covorașele de iută, înainte de a o zbughi peste câmpuri, pentru a se alătura, pe malurile unor eleștee, populațiilor de broaște, șerpi și șobolani de apă. Pe etajere, cărțile cădeau în genunchi, recitîndu-și cu glasuri gâtuite, pentru început, propriile rânduri, izbucnind apoi într-un cor, pe care, dacă erai atent, îl auzeai psalmodiind: "Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
palme, desprinzîndu-și de la brăcinari, o pungă dintr-o piele lascivă, de culoarea caisei și-a nisipului. În care Țaca, scufundîndu-și, ca un cotoi într-un acvariu, gheara, și-o extrase, de-acolo, îmbrobonată, nu de-o colonie de ouă de broască țestoasă, ci de cincisprezece, douăzeci de ghemotoace, rulate și alcătuite, numai din bancnote de una sută lei. Bancnotele erau strălucitoare și-și răspândeau pretutindeni razele lor albăstrui. Erau mai mici decât mingile de ping-pong. Mai dese decât bilele într-un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
degaje de brațul lipicios al Securității, azvârlit după ei. După ce, la sfârșitul lui ianuarie '88, se îndurase, probabil, Dumnezeu și de tinerețile lui, ale Ierbii Fiarelor și iscusitul, nu mai el știa cum, crăcise, într-o noapte, toate cătușele și broaștele ce le studiase, din timp, ale blocului de arest și evadase. Căci nu există poliție pe lume, nici sistem de priponire în pușcării, care să țină, prea mult timp, o Iarbă a Fiarelor legată. Regele ascultase de Iarbă și, pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
subțiate ca foița de țigară, vălurite și adiind a petrosin, dar ducîndu-i-se buhul C.E.C-ului de acolo că achită cle mai impozante retrageri și mandate poștale din colțișorul acela de București. Cât Iarba gâdilă cu instrumentarul său de spărgător broaștele celor două bulbucături nemțești de metal, și Regele c-o lumânărică, în coastele lui, îi ținu bîzul, chiombindu-se să bage la cap ce înseamnă, după atâtea nefericite boli de cap, și cea mai prețioasă boală din lume, boala de mâini
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
grijă de Milly? O hemoragie intracraniană masivă, spuseseră doctorii. Nici Nick, nici nimeni altcineva n-ar fi putut să facă nimic. Fusese „doar una dintre situațiile alea“ pe care nimeni nu poate să le prevadă. Nick a întors cheia în broască, așa cum făcea întotdeauna, și-a intrat în casă. Dar, de data asta, ceva nu era așa cum ar fi trebuit să fie. Ceva era îngrijorător de diferit. Bărbatul auzea conversația frenetică de la o emisiune pentru copii, care se revărsa dinspre televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așa că Julia a optat pentru un pulover negru cu guler polo și o pereche de pantaloni din bumbac, tot negri. James putea s-o dezbrace mai târziu, ca să-și descopere surpriza. Julia a auzit clicul familiar al cheii întoarse în broasca ușii de la intrare, apoi zgomotul generat de traficul din fața casei. —Bună, dragule, a strigat ea din capul scărilor. Cobor imediat. După ce și-a netezit puloverul și a cules un fir de păr rătăcit pe umăr, Julia a coborât la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca să-și ia bentița de păr. Era sigură că salonul avea propriile bentițe, dar nu era sigură cât de curate erau, așa că prefera să o folosească pe a ei. Curățenia era una din obsesiile ei. După ce a rotit cheia în broască, femeia a deschis ușa încet, ca să nu-l trezească pe James. Dar când a pășit în antreul din afara dormitorului, l-a auzit pe bărbat vorbind. Da, e o cameră grozavă. Ce mama naibii, a fost decorată în stil feng shui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
intangibil, care le servește pentru vedere, auz, pipăit, gust, miros și pentru multe altele - un fel de aură sau emanație ce le înconjoară corpurile uriașe, tari și inutile. Ca să fim expliciți: gorfii seamănă cel mai bine dintre toate cu niște broaște enorme, lipsite de văz, cu o singură trăsătură specifică: sunt făcuți în întregime din piatră. Originile lor se pierd în negura misterului. Probabil vreo radiație care le-a distrus planeta - acum pustiită -, a cioplit în stâncă aceste capodopere de inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu îi iartă pe cei slabi. A lor. Puținătate. Am ars strălucitori ca orice stea, mai strălucitori decât orice altă strălucire, molia mea la flacăra ei, m-am ars și m-am prăbușit. Arșița este crudă cu cel călduț. Cald. Broască, a spus și eu am orăcăit. Du-te, a spus, și eu m-am dus. De groaza țâțelor. Atunci. însă. înainte. Fiică a Fiului Răsare, iar eu credeam că mă iubea. în casa plăcerii eu am plătit cu bunătate. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Klim din Nirveesu gorfic. într-o bulă mică de aer, așezat pe o stâncă întinsă și netedă. Eram analizat. Afară un soare galben lucea pe un cer negru și un număr de monoliți de piatră mă înconjurau. — Arată ca niște broaște, m-am gândit. Broaște de piatră uriașe. îEul-eu a gândit asta, nu eul-Grimus. Eul-Grimus își cruța puterile ca să poată lupta cu mine pentru Trandafir.) — Este Grimus? Gândul acesta nerostit, neformulat în cuvinte, mi-a răsărit brusc în minte. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
într-o bulă mică de aer, așezat pe o stâncă întinsă și netedă. Eram analizat. Afară un soare galben lucea pe un cer negru și un număr de monoliți de piatră mă înconjurau. — Arată ca niște broaște, m-am gândit. Broaște de piatră uriașe. îEul-eu a gândit asta, nu eul-Grimus. Eul-Grimus își cruța puterile ca să poată lupta cu mine pentru Trandafir.) — Este Grimus? Gândul acesta nerostit, neformulat în cuvinte, mi-a răsărit brusc în minte. A fost urmat de o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
retragere și o privesc liniștit, sadic, cu un firesc imperturbabil. E Baba CloanțaCotoroanța! Nasul ei lung mă enervează cumplit (azi mai mult ca oricând!): o trompă scârboasă, cojită pe alocuri. De fapt, Întreaga ei făptură e Înspăimântătoare: ochi bulbucați, de broască năucă, buze șterse, obraji scorțoși, plini de pete și păr. Mă scald În privirea ei cu nerușinare. Hârca are un aer buimac. În cele din urmă, se trage un pas Înapoi, Îmi fixează o secundă sexul, care spânzură dizgrațios, ca
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Chinez, Începută, după unii, cu aproape două mii de ani Înainte de Hristos. Civilizația chineză, care atingea atunci un nivel de dezvoltare foarte Înalt, era uimitoare prin faptul că inscripțiile oraculare descoperite se făceau pe oase și, mai ales, pe carapacele de broască țestoasă. Uimitor, nu ?! O dinastie fenomenală, care a numărat vreo treizeci de regi, fiecare Însetat de putere și cu mari tendințe expansioniste. Nu lipsesc din acea vreme nici practicile sacrificiilor umane (care s-au prelungit prin unele locuri, după cum se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mea doarme, așa cum Îi place ei, goală ca un nou-născut. (Hainele, dacă nu pui la socoteală rochiile de mireasă sau de prințesă, constituie pentru ea o sursă continuă de enervare.) Când o Învelesc cu plăpumioara, picioarele-i zvâcnesc ca unei broaște de laborator. Încă de când era bebeluș, Emily nu suporta să fie Învelită. I-am cumpărat un sac de dormit din acelea cu fermoar, dar atât s-a zvârcolit În el și și-a umflat obrajii precum zeul vânturilor din colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acele strănepoate ale imperiului care sfârșesc prin a fi mai englezoaice decât englezii, cu gesturi curtenitoare și delicate și gramatică impecabilă. Cu niște ochi superbi În formă de frunză, care privesc calm prin ochelarii cu ramă de culoarea carapacei de broască țestoasă și o siguranță de sine de pisică, Momo Gumeratne este atât de drăguță, Încât ar trebui să intre În Square Mile1 numai Însoțită de o gardă de corp Înarmată. Stagiarii mă privesc la rândul lor cu admirație. Mă Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În al tău castel Unde tu vei putea să-mi gătești, Să-mi speli hainele, să-mi porți urmașii În pântece, Și pe veci să fii recunoscătoare și fericită făcând acestea. În acea seară, luând cina constând În piciorușe de broască făcute soté, Prințesa râse În sinea ei și se gândi: Nu, mulțumesc, lua-te-ar dracu’. Bărbații din ziua de azi nu pot decât să fie tați mai buni decât au fost tații lor. Simplul fapt că știu să schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dar după ce mă apropii cu câțiva pași Îmi dau seama că e Momo. Nu suport să văd pe cineva de la serviciu. Nu acum. —Orice-ar fi sunt sigură că putea să aștepte până mâine dimineață, Îi spun Înfigând cheia În broască. — Îmi pare rău, Kate. Scuzele nu sunt de-ajuns, mă tem. Tocmai m-am Întors cu Ben de la spital. L-au ținut sub observație. Am avut o noapte lungă. Mă doare-n cur dacă Hang Seng a scăzut cu 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
înnotam La insula cea verde. Din lut acolo am zidit, Din stuful des și mare, Cetate mândră la privit, Cu turnuri mari de tinichea, Cu zid împresurată. Și frate-meu ca Împărat Mi-a dat mie solie, Să merg la broaște ne-mpăcat, Să-i chem la bătălie - Să vedem cine-i mai tare. {EminescuOpIV 75} Și împăratul broaștelor, C-un oacaca de fală, Primi - porunci oștilor Ca balta s-o răscoale. Și am pornit război. Vai! multe broaște noi am prins
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la privit, Cu turnuri mari de tinichea, Cu zid împresurată. Și frate-meu ca Împărat Mi-a dat mie solie, Să merg la broaște ne-mpăcat, Să-i chem la bătălie - Să vedem cine-i mai tare. {EminescuOpIV 75} Și împăratul broaștelor, C-un oacaca de fală, Primi - porunci oștilor Ca balta s-o răscoale. Și am pornit război. Vai! multe broaște noi am prins - Îmi pare chiar pe rege - Și-n turnul negru le-am închis, Din insula cea verde. Spre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să merg la broaște ne-mpăcat, Să-i chem la bătălie - Să vedem cine-i mai tare. {EminescuOpIV 75} Și împăratul broaștelor, C-un oacaca de fală, Primi - porunci oștilor Ca balta s-o răscoale. Și am pornit război. Vai! multe broaște noi am prins - Îmi pare chiar pe rege - Și-n turnul negru le-am închis, Din insula cea verde. Spre sar-am făcut pace Și drumul broaștelor le-am dat. Săltau cu bucurie, În balt-adînc s-au cufundat Ca să nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]