4,786 matches
-
nouă magistrale și o cale ferată de centură de 74 km) și rutier (șapte magistrale, numeroase autogări) al țării; tot aici se află aeroporturile „Băneasa” (inaugurat în 1920 pentru traficul intern) și „București-Otopeni” (inaugurat în 1970, pentru traficul internațional). Metroul bucureștean are 3 linii magistrale, construite între 1974 și 1989, însumând circa 60 km lungime. Sistemul de transport public din București este cel mai mare din România. Este compus din sistemul de metrou de operat de către Metrorex și rețeaua transportului de
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
se întinde pe o suprafață de 350 000 m², au început în anul 1984. Construcției i se impută lipsa de unitate stilistică și proporțiile care ignoră modelul clasicist după care se orientează de fapt. Prin arhitectura și mărimea lor, hanurile bucureștene reprezentau o atracție pentru călătorii care vizitau Bucureștii. Câteva din hanurile remarcabile prin arhitectura lor: Universități de stat: Universități particulare: Printre cele mai cunoscute persoane născute în Capitală se pot enumera: Sunt 13 orașe înfrățite cu București: Transport Hărți Imagini
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
Metroul bucureștean este un sistem de metrou care deservește capitala României, București. Rețeaua este administrată de compania Metrorex și este printre cele mai folosite sisteme de transport în comun din România. A fost inaugurat de Nicolae Ceaușescu pe 19 decembrie 1979, deși
Metroul din București () [Corola-website/Science/298423_a_299752]
-
de metrou ușor care leagă zonele încă nedeservite de metrou cu restul rețelei. Totuși, integrarea între transportul subteran și și cel de suprafață este mai redusă decât ar fi de dorit. La sfârșitul anului 2013, rețeaua de transport a metroului bucureștean se întindea pe km de cale dublă, existând patru magistrale cu de stații, iar distanța medie între două stații este de 1,5 km. În același an, rețeaua de metrou deținea doar 4% din lungimea de transport public a orașului
Metroul din București () [Corola-website/Science/298423_a_299752]
-
metrou și căderile accidentale pe șine sunt bine reflectate de presă datorită perturbărilor de circulație produse, dar numărul lor exact nu este raportat oficial. O statistică din 2011 menționează 6 tentative, din care majoritatea eșuate. De-a lungul istoriei metroului bucureștean au avut loc mai multe incidente ce au provocat închiderea unor porțiuni de linie și evacuarea călătorilor: Metroul a inspirat cântecul „Trenul galben fără cai” (1984), cântat de Angela Similea. De asemenea, a fost scena unor filme documentare, precum „Copiii
Metroul din București () [Corola-website/Science/298423_a_299752]
-
28 mai 1938. Părinții săi erau intelectuali, tatăl fiind profesorul Constantin Kirițescu, mâna dreaptă a marelui om de școală Spiru Haret. După absolvirea claselor secundare la Liceul “Matei Basarab” din Capitală, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității bucureștene, al cărei licențiat a devenit în 1929. Concomitent, a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Industriale și Comerciale, pe care le-a terminat în anul 1930. Imediat după finalizarea acestor studii, a făcut practică bancară la sediul central al Băncii
Costin Kirițescu () [Corola-website/Science/307118_a_308447]
-
un fizician american evreu, originar din România, ales ca membru de onoare al Academiei Române (repus în drepturi în 1990). A absolvit Institutul Francez de Înalte Studii din București și apoi a urmat cursurile Facultății de Fizică și Matematică ale Universității bucureștene, specializându-se în fizică nucleară. În 1963 și-a susținut doctoratul cu teza „Asupra modelului cu două centre al jeturilor cosmice”, continuându-și activitatea ca profesor la Universitatea din București și ca cercetător, la Institutul de Fizică Atomică de pe platforma
Erwin M. Friedländer () [Corola-website/Science/307144_a_308473]
-
cele rămase de la frații mei mai mari.”. În 1950 absolvă facultatea de matematică cu diplomă de merit. După acest eveniment se dedică învățământului universitar, parcurgând, rând pe rând toate treptele didactice, fiind asistent universitar din 1950 (un an la Politehnica bucureșteană, pe lângă profesorul Nicolae Ciorănescu, dar și la facultatea pe care a absolvit-o, la cursurile profesorului Miron Nicolescu), lector universitar din 1955, conferențiar universitar din 1964, ajungând în final în anul 1966 profesor universitar la Facultatea de Matematică din cadrul Universității
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
de animale colecțiile muzeului, permițând importante lucrări științifice. Cutremurul din 4 martie 1977 deteriorează grav clădirea și colecțiile Muzeului. Mulțumită eforturilor personalului, Muzeul se redeschide în toamna aceluiaș an. În 1984 începe primul ciclu de conferințe dedicate elevilor din școlile bucureștene. În 1988, un zoolog specialist al mamiferelor, Dr. Pr. Dumitru Murariu, este numit director al Muzeului. În 1991, mulțumită deschiderii granițelor, o nouă expediție este organizată în Indonezia. In cadrul acestei expediții, la care au participat 4 specialiști din cadrul Muzeului
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
de cartofi și porumb. În acest scop, cumpărase un teren de 20 ha în împrejurimile orașului Hațeg (jud. Hunedoara), dar nu a putut obține un credit bancar pentru demararea afacerii. Guță pune în seama crizei economice mondiale atât stagnarea agenției bucureștene, cât și eșecul proiectului agricol, comentând: „"Din păcate, nu mai merge nimic acum."” La vârsta de 16 ani, Guță a ales să trăiască alături de Mariana, pe care cântărețul o numește soția lui, deși nu sunt căsătoriți legitim. „"Noi nu avem
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
Piața Alba Iulia), al unei case în Bucureștii Noi și a celor trei vile deja amintite, ridicate în Petroșani (imobilele cântărețului sunt estimate la un total de 1,6 milioane de euro). Își dorește să aibă o reședință în cartierul bucureștean Primăverii, însă, conform unui interviu din 2006, încă nu își permite o asemenea cheltuială. În același interviu, Guță enumeră o parte din automobilele deținute: în jur de treisprezece Dacii, dar și mașini de lux, între care mai multe Mercedesuri și
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
Sibiu, pe care a absolvit-o în 1884 cu „foarte bine”, chiar dacă unele surse menționează că „"...era absorbit de pasiunile sale: lectura, muzica și desenul."” În anul 1890, la vârsta de 24 de ani, a scris o autobiografie adresată societății bucureștene Transilvania, cu scopul obținerii unei burse de studii. În aceasta, Smigelschi invocă argumentul că „"... am venit la convingerea, că aș potea încerca lupta pentru întruparea idealurilor mele; simțesc a poșede acele condițiuni, care sunt de lipsă pentru o înaintare în
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
1903, participă la expoziția de la Sibiu din sala "Thalia", prezentând în plus față de cea de la Blaj peste 70 de lucrări în ulei, tempera, acuarelă, precum și desene cu caracter profan. Succesul expoziției a fost marcat în presa vremii de către ziare ardelene, bucureștene și maghiare din Budapesta. Ștefan Gróh, profesor la Școala de arte industriale și la Școala pregătitoare a profesorilor de desen din Budapesta, membru al Comisiei Monumentelor Istorice maghiare, face o dare de seamă elogioasă în Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din Sibiu din
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
istoria luptelor romanești. În anul următor a devenit vicecampion mondial. Nu a putut să-și apere titlul olimpic la ediția din 1964 de la Tokyo, mulțumindu-se cu bronzul. După ce s-a retras din activitate competițională a devenit antrenor la cluburile bucureștene Progresul, Vulcan și Steaua. Printre elevi săi s-au numărat campionii olimpici Constantin Alexandru și Vasile Andrei. Pentru realizările sale a fost numit maestru emerit al sportului și a primit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer. A murit
Dumitru Pârvulescu () [Corola-website/Science/308119_a_309448]
-
nevastă, care l-a confundat, mai întâi, cu Gheorghe Gruia, pe care Birtalan îl consideră cel mai mare handbalist român din toate timpurile. În anul 1970, a ajuns la HC Steaua București, după ce a fost curtat și de marea rivală bucureșteană, Dinamo. A ales Steaua pentru a scăpa de stagiul militar și a rămas la formația bucureșteană până în 1985 (cu o singură întrerupere, între 1981 și 1983, când a evoluat pentru „satelitul” Stelei, Independența Carpați Mârșa. La clubul militar, a reușit
Ștefan Birtalan () [Corola-website/Science/308148_a_309477]
-
mai mare handbalist român din toate timpurile. În anul 1970, a ajuns la HC Steaua București, după ce a fost curtat și de marea rivală bucureșteană, Dinamo. A ales Steaua pentru a scăpa de stagiul militar și a rămas la formația bucureșteană până în 1985 (cu o singură întrerupere, între 1981 și 1983, când a evoluat pentru „satelitul” Stelei, Independența Carpați Mârșa. La clubul militar, a reușit succese importante, cum ar fi câștigarea de nu mai puțin de douăsprezece ori a titlului de
Ștefan Birtalan () [Corola-website/Science/308148_a_309477]
-
îmbrțișat-o pe cea de antrenor. Mai întâi, în Islanda, apoi a urmat o scurtă pauză, timp în care s-a ocupat cu afaceri, iar apoi a revenit la meseria de antrenor la Steaua. La doar doi ani de la preluarea echipei bucureștene, Vasile Stîngă a cucerit cu aceasta Cupa Challenge, învingând în finală formația portugheză SC Horta. A părăsit Steaua în 2006, revenind în antrenorat la începutul anului 2008, când a preluat una din rivalele Stelei, HCM Constanța. Nu a stat decât
Vasile Stângă () [Corola-website/Science/308153_a_309482]
-
publicată în 1944. A realizat un număr însemnat de fotografii având ca temă socială situația evreilor în România. Printre reportajele sale cele mai cunoscute se pot menționa "Aspectele vieții de provincie", "Iașul, cetatea umbrelor", "Târgul Moșilor", "Insula Ada Kaleh", "Nopți bucureștene", "Trenul fantomă", "Leproșii" (despre „Infernul de la Lărgeanca"), " Unde am să nasc?". A mai scris intre altele, despre tulburarile antievreiesti de la Borșa, Sighet șiOradea, și despre "Evreii din Maramureș" (în revista „Adam”). De asemenea a scris evocări ale unor personalități politice
Filip Brunea-Fox () [Corola-website/Science/308237_a_309566]
-
cu poezii șăgalnice. Un mănunchi de 22 din cântecele sale a fost publicat de Editura Muzicală în 1962 în broșura intitulată "Cântece populare din repertoriul lui . A desfășurat o bogată activitate de solist popular permanent al mai multor instituții muzicale bucureștene: Teatrul de revistă „Constantin Tănase” (1951-1954), Orchestra „Barbu Lăutaru” a Filarmonicii de Stat „George Enescu” (1954-1961 și 1967-1970) și Ansamblul „Rapsodia Română” (din 1970). A participat la turneele acestora în țară și străinătate: U.R.S.S., Cehoslovacia, R.D.G., Austria, Iugoslavia, Grecia
Emil Gavriș () [Corola-website/Science/307615_a_308944]
-
ani, știam un „pelerin” care își purta - prin Moldova și Maramureș, prin București și pe drumurile lungi ale țării - acasele prin cântecele Floricăi Ungur, că atunci când scria, un om de litere asculta, în surdină cântecele Floricăi Ungur, că un sculptor bucureștean asemenea muzele cu cântecele Floricăi Ungur.” (Miron Blaga, „ sau autenticitatea cântecului”). A înregistrat primul disc Electrecord în anul 1970, la vârsta de 31 de ani. A mai înregistrat încă nouă discuri, cinci casete audio și un CD. „A colaborat cu
Florica Ungur () [Corola-website/Science/307616_a_308945]
-
Botoșăneni ( 2001). Colaborează cu versuri, grafică, articole, eseuri și cronici la revistele: Amfiteatru, Caiete botoșănene, Cronica, Tribuna, Convorbiri literare, Contemporanul - ideea europeană, Timpul, Intertext, Art Panorama, Colloquium, Hyperion ,Lumină Lină ș.a.. Din timpul liceului este membru corespondent al cenaclurilor literare bucureștene „Amfiteatru” și „Săgetătorul” (1971-1973),apoi conduce cenaclurile dorohoiene „Ion Păun Pincio” (1975-1985) și „Septentrion” (1985-1987). În anul 1999 a primit titlul de Cetățean de onoare al municipiului Dorohoi. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști (1990), al Uniunii Artiștilor Plastici (1994
Augustin Eden () [Corola-website/Science/307681_a_309010]
-
la petreceri populare (nunți, botezuri), care i-au afectat organismul măcinat de tuberculoză - cânta cu vocea nepermis de mult. Fiind un virtuoz recunoscut, a fost solicitat să apară și în câteva filme. Regizorul Francisc Munteanu, transpunând atmosfera dintr-o mahala bucureșteană (evocată în piesa „Domnișoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu) în pelicula "Dincolo de barieră" (1965), îl invită pe Fărâmiță Lambru să animeze viața unei cârciumi bucureștene din 1925, alături de actorul Ion Dichiseanu. Succesul este atât de mare încât Francisc Munteanu apelează
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
solicitat să apară și în câteva filme. Regizorul Francisc Munteanu, transpunând atmosfera dintr-o mahala bucureșteană (evocată în piesa „Domnișoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu) în pelicula "Dincolo de barieră" (1965), îl invită pe Fărâmiță Lambru să animeze viața unei cârciumi bucureștene din 1925, alături de actorul Ion Dichiseanu. Succesul este atât de mare încât Francisc Munteanu apelează la lăutarul bucureștean și în filmul următor, "Tunelul" (coproducție româno-sovietică), turnat la Moscova (1966) în compania lui Ștefan Bănică, Margareta Pâslaru, Florin Piersic și, din
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
piesa „Domnișoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu) în pelicula "Dincolo de barieră" (1965), îl invită pe Fărâmiță Lambru să animeze viața unei cârciumi bucureștene din 1925, alături de actorul Ion Dichiseanu. Succesul este atât de mare încât Francisc Munteanu apelează la lăutarul bucureștean și în filmul următor, "Tunelul" (coproducție româno-sovietică), turnat la Moscova (1966) în compania lui Ștefan Bănică, Margareta Pâslaru, Florin Piersic și, din nou, a lui Ion Dichiseanu. În 1971 apare și în filmul "Facerea lumii", în regia lui Gheorghe Vitandis
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
Serviciului Muncii) și Ansamblului Aviației, iar din anul 1964 la Ansamblul „Ciocârlia”. A fost colaboratoare a Radioteleviziunii Române. Face prima imprimare în 1964, la Radio București, iar în 1966 lansează primul disc la casa de discuri Electrecord. Cântă la restaurantele bucureștene Cina (din 1964), Athénée Palace și Balada (al Hotelului Intercontinental). Face numeroase turnee în țară și în străinătate, mai ales în Israel. Este prezentă la numeroase emisiuni ale Radioteleviziunii Române și își imprimă cântecele la casa de discuri Electrecord și
Ileana Sărăroiu () [Corola-website/Science/306501_a_307830]