6,712 matches
-
normal. După chipul și asemănarea acestei crescânde izolări care sufoca orice inițiativă, faraonica siluetă a "Casei Poporului" părea un monstru menit să înghită și ultimele fărâme de energie ale națiunii și să invadeze definitiv peisajul urban desfigurat de acest mamut. Bulevardul care culmina cu uriașul palat al lui Ceaușescu a fost repede botezat de bucureștenii furioși "Victoria Socialismului asupra întregului popor". Discursul naționalist creștea și el pe măsura giganticului palat. Istoria națională nu mai era de mult un răspuns la aspirațiile
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
orașe, în primul rând în București, o agitație neobișnuită devine tot mai vizibilă. În soarele aproape călduț al amiezii de decembrie, grupuri răzlețe de participanți fugiți de la mitingul lui Ceaușescu se opresc în Piața Universității și, la celălalt capăt al bulevardului, în Piața Romană. Zeci, apoi câteva sute chiar de manifestanți cei mai mulți tineri, dar curând și adulți ieșiți de la birou li se alătură, formând o masă foarte diversificată: elevi din ultimele clase de liceu, grupuri rock primul căzut al acestei tragice
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ale Institutului de Arhitectură, pe soclurile de statui și pe alte clădiri din spațiul bucureștean al revoluției, cuprins între Piața Universității și Piața Romană. Despre unele dintre aceste inscripții (de exemplu, despre cea din afara spațiului central, din apropierea intersecției dintre fostul Bulevard al Republicii, azi Pache, și str. Traian, "Jos ciaușescu", sic!) s-au emis ipoteze variate, inclusiv cea potrivit căreia, avînd în vedere greșelile de ortografie, ar fi fost opera unor agenți străini. Indiferent de atare ipotetice atribuiri, critica internă a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de apă pe străzile din centru ca să spele sângele de pe caldarâm. Cu toate astea, încă de pe la 6 dimineața, se aude că muncitorii de pe marile platforme industriale din marginea orașului au pornit către centru, și curând o mulțime nemaivăzută inundă marile bulevarde, enormă, fără precedent, fără oprire. În drum, mulți li se alătură după ce dau în grabă telefon unei rude sau unui prieten să-i spună ce se întâmplă. Orașul află astfel această incredibilă informație, odată cu cealaltă, difuzată pe toate posturile oficiale
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de ancheta Parchetului Militar, desfășurată sub conducerea generalului Dan Voinea începând din 199731. Cercetările în acest dosar par a dovedi, de exemplu, că, în ciuda închipuirilor care au făcut din Vasile Milea un personaj eroic, demn să dea numele unor mari bulevarde, acest general, care comandase personal masacrul nocturn de la București, s-a împușcat fiindcă înțelesese că, dacă Ceaușescu scăpa, îl va omorî fiindcă nu reușise să împiedice ocuparea esplanadei din fața CC de către masele de bucureșteni revoltați în dimineața de 22 decembrie
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nou-nouț destinat oamenilor de afaceri, potrivit sitului internet -, într-un cartier în tranziție. Cuvântul este foarte potrivit pentru acest cartier din secolul al XIX-lea, în curs de demolare și nesfârșită reconstrucție. O stradă lungă, foarte lungă, Calea Moșilor, traversând bulevardul Carol I, pentru a se îndrepta spre cartierul popular Obor. De o parte și de cealaltă, case cu fațade deteriorate și dărăpănate, cu un etaj sau două. De ani de zile, aceste foste proprietăți, care au aparținut, în mare parte
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de drept comun sînt amestecate cu actele teroriste pe care le recomandă Neciaev, totul fiind înecat în obișnuita frazeologie revoluționară. Ravachol căutat pentru asasinat urmat de furt și complicii săi aruncă în aer diferite clădiri: cea de la numărul 136, de pe bulevardul Saint-Germain, unde locuia consilierul Benoît care prezidase curtea cu juri cu ocazia condamnării a doi anarhiști, Decamps și Dardare; cea de la numărul 39, de pe strada Clichy, unde locuia substitutul Bulot. Ravachol va fi condamnat la moarte la Montbrison de către Curtea
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Najin Allouche, părea a fi unul dintre fondatorii Acțiunii-Fatah și era autorul atentatelor împotriva companiei El-Al la Istanbul în ianuarie 1982 și a unei cantine israeliene la Berlin, în ianuarie 1982. Pe 7 decembrie 1985, două mari magazine de pe bulevardul Haussmann la Paris fac obiectul atentatelor, soldate cu 35 de răniți dar o bombă nu explodează. Explozibilul este analizat: un amestec de octogen și de hexogen: C14. Pe 12 decembrie 1983, același explozibil fusese folosit în mașina capcană din fața ambasadei
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Eliberare a Palestinei (FEP) a lui Georges Habbache, care a devenit FARL cu convingeri marxist-leniniste. În ianuarie 1982, acest grup părea responsabil de tentativa de asasinare a lui Christian Chapman (diplomat american), de atentatul cu o mașină capcană instalată pe bulevardul Bourdonnais, în august 1982, și, mai tîrziu în septembrie, pe bulevardul Malesherbes. De fapt, Georges Abdallah urma să fie eliberat, trimis în Algeria, în schimbul unui funcționar francez al Ministerului Culturii, răpit pe 23 martie 1985 și repus în libertate pe
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
FARL cu convingeri marxist-leniniste. În ianuarie 1982, acest grup părea responsabil de tentativa de asasinare a lui Christian Chapman (diplomat american), de atentatul cu o mașină capcană instalată pe bulevardul Bourdonnais, în august 1982, și, mai tîrziu în septembrie, pe bulevardul Malesherbes. De fapt, Georges Abdallah urma să fie eliberat, trimis în Algeria, în schimbul unui funcționar francez al Ministerului Culturii, răpit pe 23 martie 1985 și repus în libertate pe 2 aprilie în același an. Poliția descoperă un sediu al Forțelor
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
din cartierul La Defense; pe 14 pe Champs-Elysées, și pe 15, în fața poliției din Paris; o alta explodează în fața magazinului Tati din Montparnasse, făcînd 5 morți și 60 de răniți, dintre care doi au murit la spital, magazinul Tati de pe bulevardul Barbès fiind cruțat. Aceste atentate sînt revendicate de un "Comitet de solidaritate cu prizonierii politici", un nume printre atîtea altele. Acești prizonieri erau Anis Neccache, de 35 de ani, condamnat la închisoare pe viață pentru tentativa de asasinare a lui
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
sînt Nathalie Menigon, 31 de ani, și Joelle Aubron, de 28 de ani, cu complicitatea a doi bărbați: Jean-Marc Rouillan, de 36 de ani, și Georges Cipriani, de 38 de ani. După crima lor, cele două tinere femei pleacă înspre bulevardul Raspail și împrăștie manifeste pe scările stației de metrou, obișnuita chemare la Revoluție, semnată: "Commando Pierre Overney", un nume ca multe altele, emanație, se pare, a "Acțiunii directe" un alt nume. Această crimă este cu atît mai semnificativă cu cît
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Fără s-o îndrume, că nu-i modern, și timpul costă bani; putea să-i spună să meargă în piață, unde sunt niște magazine mici cu tot felul de articole de menaj. Merge băbuța vreun sfert de oră pe acel bulevard, privind în stânga și în dreapta. Peste tot bănci și iar bănciB.R.D., Banca Comercială, a Transilvaniei, Banca de Credit etc. În fine, ajunge la o intersecție cu semafor, vede pe partea cealaltă alte vitrine "Lola", "Solar gym" și altele, tot atât de ermetice
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dacă s-ar transforma astfel toate spațiile vagi care se învecinează cu bisericile, orașul s-ar înfrumuseța și curăța cu cheltuieli minime, pentru că majoritatea edificiilor religioase sunt bine înzestrate. Palatul prințului nici nu merită amintit; cea din urmă casă de pe bulevardul Strasbourg lasă mult în urmă locuința, mai mult decât mediocră, a stăpânului a patru milioane de suflete. Monumentele vechi lipsesc; nu știm de ce descrierile Bucureștiului amintesc de ruinele Turnului Colței, construit de un inginer suedez în timpul prizonieratului lui Carol al
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tematică. Cea din urmă este evaluativă. Obiectivul este de a comunica cunoașteri, dar și de a convinge. Persuasiunea apare prin punerea-în-cuvînt (un ritm plăcut, un stil ce reflectă valoarea obiectului de descris, de exemplu un stil "bogat" pentru a descrie bulevardul Champs-Elysées) și prin conținuturi; persuasiunea apare de asemenea prin alegerea sub-temelor valorizate tradițional, ca și prin adăugarea predicatelor evaluative. Chiar și atunci cînd un număr de metafore este inclus într-o asemenea descriere, construcția textului continuă să urmărească principiul contiguității
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
falsul librar și au trecut două săptămâni până ce am plecat spre Abrud, timp în care am rătăcit de dimineață până seara prin marele oraș fără să-l cunosc, trăind doar sub fascinația vitrinelor lui, a clădirilor lui înalte, a marilor bulevarde, a vieții lui secrete din care veneau spre mine doar strălucirea și mișcarea vie a reclamelor orbitoare și frumusețea fetelor și femeilor. Ne-am urcat într-un accelerat și falsul librar mi-a spus că mi-a făcut rost de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
celelalte reacții, de aversiune, simpatie sau dușmănie. Mă uitam totdeauna departe, peste capul omului, când nu coboram privirea în jos, fără să mai văd nimic în jur ore întregi. Cutreieram orașul... Nu mă interesa nici numele străzilor, nici al marilor bulevarde. Nu intram în magazine, nici în librării și nici la cinema. Nu mă uitam la vitrine. Singură viața străzii îmi plăcea. Când seara începeau să țâșnească luminile reclamelor, aș fi vrut să intru într-un cinematograf dar nu vedeam bine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe care până atunci nu le observam, expresia grabei la unii, picioarele fetelor, murdăria de pe trotuare. Vedeam numerele tramvaielor (mare minune), până atunci trebuia să întreb ca și când n-aș fi știut să citesc: "ce tramvai e ăla care vine?", adâncimea bulevardelor, cerul limpede și înalt, de un albastru metalic, numerele străzilor... Nilă a făcut așa hî, când m-a văzut, adică așa, ca pentru sine, să nu te superi că rânjește de tine, e și el vesel din când în când
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la stânga, uitase să-mi precizeze. Era să renunț, când am dat peste un puști, un vagabond cu genunchii goi pe vremea aceea rece; m-a dus foarte sigur pe strada pe care o căutam. Era departe de stație și în afara bulevardului principal, spre câmpie, doar cu câteva case, plină de gropi, hârtoape... - Na, mă, și ție, i-am zis băiatului, și i-am dat niște mărunțiș. Dobrinescu era acasă și în mod bizar singur. Nu era o casă, ci un fel
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dacă el sau eu aveam dreptate. Păstram în amintire neștearsă prețuirea profesorului meu de română Iustin Salanțiu, din Cristur-Odorhei, care îmi dăduse totdeauna zece, atât la astfel de teme libere cât și la gramatică. Între timp ieșisem cu Dobrinescu pe bulevard. Începuse sa se înnopteze. Pașii lui largi erau neșovăitori. - Unde mergem? l-am întrebat. Mi-a făcut un semn cu mîna: undeva! - Domnul Iordache, zic, dacă mai îmi dă și de-aici înainte trei... - Ei, da, ce puteam să-i
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aici nici un pantalon nu poți să-ți iai cu o mie de lei. O pereche de pantofi costă șase sute, tu vrei și cămașă!... Hm!... Hî... Râdea de mine, dar totuși avea el ceva în cap, dacă o pornise... Străbăturăm marele bulevard până la piața Brătianu, cu statuia pe care o ocoleau tramvaiele și intrarăm spre Sfântul Gheorghe. Acolo Nilă o luă la stânga și curând dădurăm de niște străzi pline de prăvălii deschise și lume care forfotea; parcă era un bâlci. - Ce e
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și cu mâinile în buzunarele pantalonilor, îndoindu-se, îmi repetă: - Stai nabii aci! In clipa aceea zgomotul bizar pătrunse prin poarta de la intrare: ta-ta-ta-ta! Apoi imediat: ta-ta-ta-ta! Ta-ta-ta-ta! O luai spre ieșire și Nilă nu mai putu să mă oprească. Bulevardul era aproape pustiu. Tramvaiele numeroase care treceau pe-aici pieriseră. începui să merg aiurea, la dreapta, în paltonul meu ale cărei pulpane fluturau împinse de genunchii care se ridicau repede în mers. Îmi cunoșteam acest mers care parcă mă târa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
stradă laterală. Mă uitam îndărăt spre omul mort lângă statuie. Cine îl omorîse? Ce se întîmpla în oraș? "Un om mort seamănă cu un animal mort", gândeam. Văzusem cai morți cu dinții rânjiți. O luai tot la dreapta. Pe marele bulevard pe care ieșii, printre blocuri, zării în depărtare reclama Jawohl. Mersesem în cerc. Un restaurant luxos era deschis, se vedeau prin geam oameni stând la mese, rași, eleganți, cu cravatele la gât... Intrai înăuntru și căldura mă învălui. Tremuram. Trecui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
În acest timp trupele române se apropiau de Odesa. Războiul era încă pe-aproape, dar nu ne interesa. Singurul efect în București era faptul că apăruse pâine amestecată cu mălai; când era proaspătă, era bună. Adesea întîlneam nemți pe marile bulevarde, totdeauna în grupuri, în linie de patru sau cinci, în ținută impecabilă, rași, uniforme gri-bleu, frizați, descheiați la gât, cu boneta pe-o parte, în același pas, automate bizare într-o lume pestriță, care se dădea la o parte din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aflu curând că era violent antisemit) și polemici și cu alte reviste literare și chiar cu scriitori despre care știam prea puțin. După vreun ceas Geo Dumitrescu a dat semnalul de plecare. Am ieșit toți patru pe Brezoianu, apoi pe Bulevardul Elisabeta și la a doua sau a treia la stânga grupul nostru a luat-o pe strada Elie Radu și am intrat într-adevăr într-o tipografie. Am coborât trepte și la intrare am dat într-un mic birou. De după el
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]