4,545 matches
-
is becoming the Whole, și rock-n-rollul de întreținere, și yoga învățată la botul calului de străvezia generație flower-power, de la șira spinării pornește totul, Eart Light, Water, Wind and Fire, și Joe Cocker ca un paralitic transpirat mimând a fi o chitară cu What do I do în pantofi din steagul patriei, with a little help from my friends, would you believe in a love of a saint? Și au venit norii, vântul, ploaia, dar bărboșii și fetele tot n-au plecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
ain’t no time to wonder why, Whoopee we’re all gonna die silabisea pe înțelesul tuturor Country Joe McDonald. Da, a fost și rahat și halleluiah igienă, full of shit, trupuri curățindu-se în lac în timp ce Santana ajungea prin chitara electrică la un orgasm în toată regula, și Janis Joplin cu răgușeala ei nevrotică aproape căptușindu-i părul, wanna take it higher? Dormind pe pături, pe mese, pe capota mașinilor, pe iarbă, portable chemical toilets și vidanjorii maturi cu zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
oarecum ar putea apărea vreo legătură între noi. A urmat o altă întrunire, dar mi s-a părut prea rece, prea static. De obicei se prezenta că un om de lume, care citise mult, călătorise în străinătate și cântă la chitară. Pe scurt, nu mi se părea bărbatul cu care era bine să fiu văzută în lume. Esență lui era ceva mereu în tranzit, niciodată total lângă tine. Inițial am crezut că e din cauza vârstei, poate nu s-a maturizat încă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
contează e rezultatul. Iar acesta ține foarte puțin de audio-tehnica modernă și mai mult de frumusețea melodică (meritul compozițieiă, de armonia ansamblului, de tușeul claviaturiștilor și, prin extensie, de feeling-ul tuturor instrumentiștilor. Și ca în destule alte înregistrări de concert, chitara lui FZ - un Gibson Les Paul Deluxe - seamănă (ca sonoritate soloă cu vioara Guarnieri a lui Paganini, așa cum a fost descrisă de martorii epocii. Puneți-vă un sistem 5.1 decent în cameră, reglați cu atenție egalizatorul de frecvențe și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
nu umblăm teleleu ca bezmeticii după casele cu fado. Evident că seara ne-am rătăcit, evident că am umblat ca bezmeticii, până am hotărât să ne oprim pur și simplu unde se aude ceva muzică. Așa că în clipa când niște chitare au părut că susură, ne-am uitat repede pe geam, ne-a plăcut priveliștea și-am intrat. Abia la plecare ne-am dat seama că era chiar Sao Miguel. Deci, cine? În afară de noi, răsfirați singuratici la mese, bărbați și femei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Vulpoi desăvârșit, David Bowie a mirosit imediat talentul imens, disponibilitatea stilistică, anvergura necunoscutului chitarist. Intuind că poate exploata în folos personal „descoperirea“, l-a invitat să cânte împreună. A primit doar un gest de complezență. SRV a făcut partea de chitară pe discul (oarecare) Let’s Dance, dar i-a refuzat lui Bowie contractul de turneu. În sângele său vibra altfel de muzicalitate, pusă imediat pe disc la invitația lui Jackson Browne, în studiourile californiene. Privind retrospectiv, ce mi s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
talentul cu care SRV a fost hărăzit de Creator. Eric Clapton, auzind aprecieri bune despre texanul uimitor, s-a dus la un concert. Tot timpul, mărturisea apoi, s-a gândit că el nu poate să scoată ce scoate SRV de pe chitară. Și nici nu va încerca, își spunea în drum spre casă. Dar nu trecuseră nici 20 de minute de când băgase mașina în garaj, că îl și dureau falangele din cauza strădaniei de a prinde „secretul“ americanului... Că fiecare chitarist are secrete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
cu mult mai bine decât Jimi chiar piesele acestuia! Pun discurile lui SRV în fiecare săptămână. Nu știu ce mă încântă cu deosebire. Vocea n-are un timbru impresionant; da, dar ce dulceață de lămâie macerată în miere și diluată cu whiskey!... Chitara... Hai să nu exagerez. În relația cu vreun muzician sau cu vreo formație rock, eu n-am și gimnastica intelectuală! Pentru că această muzică nu se simte la nivel cerebral; iradiază-n alte părți ale corpului, pe care nu le mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
concert filmat în august 1974. Formația care susținea legendarul „performance“ trebuie consemnată, fiind printre cele mai izbutite componențe din rock: Ruth Underwood, percuție, vibrafon; George Duke, claviaturi; Chester Thompson, baterie; Tom Fowler, bas; Napoleon Murphy Brock, vocal, saxofoane, flaut; Zappa, chitară, vocal. Oricare alt șef de producție ar fi mixat câteva secvențe inspirat alese, efecte de studio și instantanee din viața de turneu a trupei. Zappa însă e un artist care descoperă, sub orice banalitate, ceva interesant. Aflat în elementul său
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
se Întâmplă În căsnicie, conflicte sunt și vor fi, zidul are mereu umbră, dar lumina lunii este minunată, dacă ai răbdare să cauți vibrația inefabilă. Nu vedeți ce frumos e peisajul, ce minunat sună flautul, cu inflexiunile sale celtice, ori chitara, cu armonii transcrise parcă din preclasici? Dar mai ales ce frumoasă e vocalista!? Și dacă o urmăresc lupii sau fantomele, tot găsește tihna și iubirea, printr-o atingere magică, În castelul situat la nordul extrem... Păreau nelipsiți din apartament doi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
spațiile ei goale, te roagă să transcrii acolo versurile, așa cum le-ai auzit tu. Găselnița mi se pare extraordinară. Chiar dacă entuziasmul e În pericol de-a fi copilăresc, mai adăugați, vă rog, la povestea asta cu sensul, un falsetto, o chitară la care se cântă cu arcușul, ca și cum ar fi violoncel, și impresia, atunci când ascultați Olsen Olsen, că vă puteți face cafeaua din zbor, plutind aproape de tavan, cu ochii pe jumătate Închiși, și credeți-mă pe cuvânt. FILM Roșu Iulia BLAGA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
ai Început, de ce n-ai curajul să mărturisești cinstit? Ce vreți să spuneți ? — Știi foarte bine. Am deschis radioul, privindu-l pe individ cu coada ochiului. Înțepenise de parcă-l lipise cineva de scaun. O voce ca de copil, acompaniată la chitară, cînta o melodie suavă: Ce bine ! Ce bine ! Ce bine că Te-am visat! TÎnărul Tashiro oftă din rărunchi și apoi șterse geamul aburit cu palma. Aveam impresia că vrea să spună ceva. Nori plumburii se adunaseră undeva dincolo de calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Început alta mi-a străpuns urechile și ultimele cuvinte ale fetei au aruncat o umbră asupra Întregului bar precum aripile unei păsări uriașe. Cei doi bărbați de la masa de la intrare au privit Înspre noi, surprinși. Următoarea melodie era interpretată la chitară și atmosfera din jurul nostru părea mai lîncedă. Nu mă mai simțeam deloc izolat de restul barului. Mi-am terminat băutura din pahar pe cînd coboram de pe scaun. — Plec. Mi-am amintit că am o treabă. Peste cele două bancnote de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
The Who, geci cu franjuri lungi și ciucuri, un fluture metalic pe piept sau un scarabeu pe lănțișor, chitările rotindu-se ca moriștile, ba și cruci la gât, sindicaliștii ăștia deloc limpezi, tobele bubuind cu microfonul aruncat în aer și chitara ruptă-n bucăți pe scenă ori azvârlită publicului, tuleiele și baticurile de preerie, cămăși de cowboi și outsideri, fără machiaj, fără ruj, părinți care cred că ai lor copii vor merge în iad și adolescenți care cred că părinții lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
degajă în interviuri și-n concerte, invitațiile acceptate pe discurile colegilor sau la spectacolele altora mi se par dovezi ale unei generozități fără ipocrizie. Dar și altfel se vede firea bună a artistului, anume în felul cum cântă el la chitară: cald, luminos, plăcut, fără să fie leșios, fără asperități de rocker (gen Jimmy Page), fără subtilități de menestrel (gen Ritchie Blackmore). Sigur, nu e comparabil cu Hendrix, cu Steve Vai sau alt virtuoz al grifului. Pe Clapton nu-l asculți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
participării nu este umbrită de nimic, până și polițiștii acceptă familiaritatea cu presupuși turbulenți. Peste toți și toate domină spiritul pacifist, umanitatea și înțelegerea. Provocatori sunt doar vreo câțiva dintre artiști: The Who își distrug instrumentele, Jimi Hendrix dă foc chitarei... Astea nu scutură indiferența publicului, care nu-i deloc ignorant. Dovada? Reacția de exaltare generală indusă de Raga Bhimpalasi - piesa lui Ravi Shankar. Vă întrebați poate - ce-i cu iarba? SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Cu Silvestri, înainte Zvonit a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
aranjat florile în el. — Îmi plac mult narcisele, a spus Midori. În liceu am cântat și eu o dată la o serbare cântecul Șapte narcise. Îl știi? — Da, bineînțeles. Pe atunci exista și o formație în școală și eu cântam la chitară. Midori a cântat Șapte narcise în timp ce punea mâncarea în farfurii. Mâncarea lui Midori a fost mai grozavă decât mi-aș fi putut închipui. M-a răsfățat cu o gamă largă de feluri, toate preparate delicios, având gustul specific bucătăriei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fi fost cină... — Ei, hai, lasă... Să vedem cum evoluează lucrurile și până una-alta, să cântăm. Dacă se îngroașă gluma, vedem atunci. — Să cântăm? Midori a adus două perne de pus pe jos, patru cutii cu bere și o chitară. Am băut și am privit fumul negru ridicându-se spre cer. Midori a zdrăngănit ceva la chitară și a cântat. Am întrebat-o dacă atitudinea ei nu o să-i supere pe vecini. Nu mi se părea cel mai potrivit lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Dacă se îngroașă gluma, vedem atunci. — Să cântăm? Midori a adus două perne de pus pe jos, patru cutii cu bere și o chitară. Am băut și am privit fumul negru ridicându-se spre cer. Midori a zdrăngănit ceva la chitară și a cântat. Am întrebat-o dacă atitudinea ei nu o să-i supere pe vecini. Nu mi se părea cel mai potrivit lucru din lume să stai să privești cum se înalță fumul și între timp să bei bere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu ce. — Se intitulează N-am nimic, m-a anunțat Midori. Erau îngrozitoare și versurile, și melodia. În timp ce ascultam cântecul acela jalnic, mă gândeam cum va sări casa în aer dacă se aprinde și benzinăria. Obosit\ de cântat, Midori puse chitara la o parte și se rezemă de umărul meu, ca o pisică la soare. Ți-a plăcut cântecul meu? m-a întrebat ea. — Unic, original și foarte potrivit personalității tale, am răspuns eu, alegându-mi cu grijă cuvintele de apreciere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o s\ fac așa ceva. — Deci, nu e nici o problemă. Stai la noi și o să putem trăncăni pe îndelete. E cel mai comod așa. Cu siguranță o să ne cunoaștem și o să ne înțelegem mai bine. Eu vă pot cânta și la chitară. Să știi că mă cam pricep. Chiar nu vă deranjez? Reiko și-a aprins a treia țigară Seven Stars, după ce și-a țuguiat buzele în stilul ei. — Am discutat deja cu Naoko problema asta de nenumărate ori. Noi două te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vouă! am zis. Reiko a scos o sticlă de vin alb din frigider, a deschis-o cu tirbușonul și a adus trei pahare. Vinul avea un buchet plăcut și părea natural. După ce s-a terminat discul, Reiko și-a scos chitara de sub pat și după ce a acordat-o, privind-o cu ochi drăgăstoși, a început să interpreteze o fugă de Bach. A mai avut, pe ici, pe colo, mici scăpări, dar a fost un Bach adevărat - cald, personal, interpretat cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și după ce a acordat-o, privind-o cu ochi drăgăstoși, a început să interpreteze o fugă de Bach. A mai avut, pe ici, pe colo, mici scăpări, dar a fost un Bach adevărat - cald, personal, interpretat cu mult suflet. — La chitară am început să cânt aici, spuse Reiko. Nu există piane în camere, bineînțeles. Sunt autodidact și nu am degete pentru chitară, așa că n-o să fiu niciodată suficient de bună, dar îmi place mult să cânt la acest instrument. E mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe ici, pe colo, mici scăpări, dar a fost un Bach adevărat - cald, personal, interpretat cu mult suflet. — La chitară am început să cânt aici, spuse Reiko. Nu există piane în camere, bineînțeles. Sunt autodidact și nu am degete pentru chitară, așa că n-o să fiu niciodată suficient de bună, dar îmi place mult să cânt la acest instrument. E mic, simplu și ușor de mânuit... îl simt ca pe o încăpere mică, intimă. Reiko a mai interpretat o melodie scurtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în societate, dar până la urmă se pare că am reușit. Nu i-am mărturisit că plecam cu el la agățat, scoțând în evidență doar faptul că era singurul individ din cămin cu care îmi petreceam vremea. Între timp, Reiko, cu chitara în brațe, ne-a mai interpretat o dată fuga de Bach, f\când câteva pauze pentru o înghițitură de vin și o țigară. — Ciudat individ, a remarcat Naoko. Este foarte ciudat, am spus eu. — Dar îți place, nu? Nu știu cum să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]