6,287 matches
-
s-a acreditat ca explicație a acestei agresiuni disproporționate cum că operațiunea ar fi fost comandată „de sus”, însăși Elena Ceaușescu fiind iritată de nurii Margaretei Pâslaru. Comodă și liniștitoare acoperire a unui act de cruzime lașă al oamenilor de cinema care s- au năpustit în haită să „omoare” dovada vie și batjocoritoare a lașității lor. Meandre (1967) sau Politică plastică — De unde vii ? — De la gară ! — Ai condus pe cineva ? — Am privit cum pleacă trenurile... — Gelu, băiatul tău, ți-a lăsat o
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mereu la pândă, anunță opțiunea încăpățânată a lui Ripu de a nu se trăda pe sine, chiar cu prețul desființării - este un tip de personaj pe care îl vom întâlni mereu la Pintilie. Duminică la ora 6 are momente de cinema antologice : plimbarea celor doi tineri sărăcuți pe lângă terenurile arenei de tenis Doherty, de unde se aud scorurile în englezește, fifteen‑love, thirty all, forty‑fifteen, sau achiziționarea „șmokingului” și rochiei de mireasă pentru „căsătoria mea cu domnișoara Niculina Vrajbă”, dar rămâne
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
simultan, melodiile formațiilor Phoenix și Romanticii care încarcă imaginile cu sensuri nebănuite, zbieretele de neuitat ale plutonierului Dumitrescu în căutarea gâștelor : Ga-ga-ga ! Ga-ga-ga ! Una dintre cele mai puternice despre absurd și grotesc în dictatură pe care le- am văzut în cinema este secvența lui Emil Botta, dr. Paveliu, privind fix raftul barului și cerând repetat sticla cu eticheta „Cremă de mandarine. Oriental”. Toate catifelările, aromele și rotunjimile de vis din aceste cuvinte : cremă, mandarine, oriental, așezate în raftul bufetului... Pescăruș de la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în vreme ce epoca Ceaușescu e lumina - este momentul în care din televizorul bufetului se aude crainicul sportiv întrebând : „Cine va juca în divizia B în anul 1961 ?”. Acest element diegetic indică actualitatea filmului, retardată cu nouă ani față de prezentul sălii de cinema. Ieri întunericul, de azi lumina... Dar întunericul vine, copleșitor, în finalul Reconstituirii. Cenzura ceaușistă s- a speriat probabil, când a interzis filmul, de imaginile în care George Constantin, Procurorul, aflat în mașina de teren pe care oamenii o împing ca
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
burghez. Spre deosebire de paragrafele dedicate presei, radioului și televiziunii, mult mai dure și aplicate, cinematograful este tratat mai „blând” pentru că măsurile, aici, se luaseră deja în bună parte. Interzicerea Reconstituirii în ianuarie 1970 este linia de start a „revoluției culturale” în cinema. Dacă din 1965 și până în 1970 nu se făcuseră decât trei filme despre lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii - Duminică la ora 6, Procesul alb, Cerul începe la etajul III, odată cu Canarul și viscolul (premiera, 21 septembrie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de un triumf al Miliției, care îi demască în final și îi arestează pe toți impostorii și escrocii. Studii de caz Mihai Viteazul (1971) sau Mihai Titus Mihai Viteazul reprezintă cea mai mare și mai profitabilă investiție în propaganda prin cinema a regimului comunist român. Realizat în 1970 (premiera pe 13 februarie 1971), filmul lui Sergiu Nicolaescu și Titus Popovici era menit să alimenteze valul de thymos național care cuprinsese România după scena balconului CC din august 1968, când Ceaușescu refuzase
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ins în haină de piele neagră. Zile fierbinți (1975) sau Locțiitorul lui Dumnezeu Realizat în 1975, la un an după ce N. Ceaușescu se „încoronase” rege roșu al României, cu sceptru, Zile fierbinți este probabil cel mai intens omagiu adus în cinemaul românesc dictaturii comuniste unipersonale. Beneficiind încă de ecourile lui august ’68 și de interesul marilor puteri occidentale, aflat pe creasta unui val al industrializării forțate a României, care nu apucase încă să se spargă, Ceaușescu era un semizeu. Toți „baronii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
despre ideile novatoare ale inginerului Virgil care se lovesc de concepțiile învechite ale unora, probând gradul de maximă deviere de la realitate la care ajunsese monarhia materialist dialectică a lui N. Ceaușescu. Practic însă, se poate afirma că propaganda ceaușistă prin cinema a luat sfârșit cu mai bine de doi ani înainte de sângerosul sfârșit al regimului. Studii de caz Ediție specială (1978), Probă de microfon (1980), Croaziera (1981), Glissando (1984) sau Ilegalism, realism, metaforită Mircea Daneliuc e un caz cu totul special
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
personale un film de propagandă nu comunistă, dar ceaușistă, în favoarea dictaturii personale, nu a proletariatului. Totuși, numărul și deschiderea supapelor prezente în acest film sunt un simptom, acum limpede, al presiunii sociale în creștere, resimțită de Partid. Secvențe (1982) sau Cinema contra cinema - seria a doua În cinematografia română sub comunism am identificat doar două filme îndreptate împotriva propagandei comuniste în cinema. Nu împotriva realităților sistemului comunist, cum e cazul Reconstituirii sau al Croazierei, ci împotriva temelor propagandistice din cinema. Primul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
film de propagandă nu comunistă, dar ceaușistă, în favoarea dictaturii personale, nu a proletariatului. Totuși, numărul și deschiderea supapelor prezente în acest film sunt un simptom, acum limpede, al presiunii sociale în creștere, resimțită de Partid. Secvențe (1982) sau Cinema contra cinema - seria a doua În cinematografia română sub comunism am identificat doar două filme îndreptate împotriva propagandei comuniste în cinema. Nu împotriva realităților sistemului comunist, cum e cazul Reconstituirii sau al Croazierei, ci împotriva temelor propagandistice din cinema. Primul este Un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în acest film sunt un simptom, acum limpede, al presiunii sociale în creștere, resimțită de Partid. Secvențe (1982) sau Cinema contra cinema - seria a doua În cinematografia română sub comunism am identificat doar două filme îndreptate împotriva propagandei comuniste în cinema. Nu împotriva realităților sistemului comunist, cum e cazul Reconstituirii sau al Croazierei, ci împotriva temelor propagandistice din cinema. Primul este Un film cu o fată fermecătoare (1967), în care cheia de receptare e dată de replica unui personaj : „Ai văzut
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
sau Cinema contra cinema - seria a doua În cinematografia română sub comunism am identificat doar două filme îndreptate împotriva propagandei comuniste în cinema. Nu împotriva realităților sistemului comunist, cum e cazul Reconstituirii sau al Croazierei, ci împotriva temelor propagandistice din cinema. Primul este Un film cu o fată fermecătoare (1967), în care cheia de receptare e dată de replica unui personaj : „Ai văzut prea multe filme cu ingineri !”. Al doilea, Secvențe (1982) de Alexandru Tatos. După ce echipa de filmare l-a
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
capul către șoptitorii din stânga și din dreapta lui. Securitatea e și ea întruchipată, de tinerii în combinezoane negre care supraveghează grupul de tovarăși și dinamitează pădurea. Firește că toate acestea au stârnit mici râsete satisfăcute și chiar aplauze în sălile de cinema ale toamnei 1982, deloc pline însă la Concurs. Lumea nu s- a înghesuit să vadă pildele metaforic-antidictatoriale produse de Dan Pița, deși situația socială era deja gravă. Filmul pare, ca și Glissando al lui Daneliuc doi ani mai târziu, făcut
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Popa scos din sărite, agitându-și mâna cu degetele rășchirate prin fața ochilor lui Vasile : „Mă, băiete, tu vezi ceva ?”. Funcționează aici o regulă care transcende comunismul, enunțată de secole în relația omului cu diavolul și reluată de nenumărate ori în cinema. Ucigă- l toaca nu e un simplu ucigaș, un călău, un torționar care îți poate face rău când și cum vrea el. Ca să devii vulnerabil în fața puterii întunericului trebuie să semnezi pactul cu Ăla. Ceea ce înseamnă, înainte de orice, să‑i
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
aceea pe care i-o pune dicționarul Modorcea : „Film psihologic. Fiind în concediu la mare, doctorului Theodor și logodnicei sale, Cristina, li se fură lucrurile lăsate pe plajă”. Secretul lui Bachus (1984) sau Miliția în sacou alb Realismul socialist în cinema este un generator de lumi artificiale, având slabe legături cu realitatea. Problema lui etico- estetică este că pretinde, spre deosebire de fantastic sau SF, alte generatoare de universuri artificiale, a reprezenta zisa realitate. Contractul de ficțiune încheiat corect între creatorul și consumatorul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
20, Kuleșov, Eisenstein, Pudovkin, Vertov, Dovjenko, comuniști convinși, au revoluționat arta cinematografică din dorința de a servi ideologia prin desprinderea de trecut. Începând cu 1928, două evenimente - câștigarea puterii absolute de către Stalin și apariția sonorului - vor duce la un alt cinema de propagandă sovietic, bazat pe realismul socialist, dogmatic ca fond și formă. Acest tip de cinema a fost „Biblia” cineaștilor români în anii ’50. Cu excepția superproducției Independența României (1912), regimurile politice din România primei jumătăți de secol XX nu au
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
servi ideologia prin desprinderea de trecut. Începând cu 1928, două evenimente - câștigarea puterii absolute de către Stalin și apariția sonorului - vor duce la un alt cinema de propagandă sovietic, bazat pe realismul socialist, dogmatic ca fond și formă. Acest tip de cinema a fost „Biblia” cineaștilor români în anii ’50. Cu excepția superproducției Independența României (1912), regimurile politice din România primei jumătăți de secol XX nu au fost interesate aproape deloc de cinematograful de ficțiune ca instrument de propagandă. Nu putem vorbi nici
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Biblia” cineaștilor români în anii ’50. Cu excepția superproducției Independența României (1912), regimurile politice din România primei jumătăți de secol XX nu au fost interesate aproape deloc de cinematograful de ficțiune ca instrument de propagandă. Nu putem vorbi nici de un cinema de ficțiune constituit - în afară de O noapte furtunoasă (1943) și Manasse (1925), nu s-au produs decât scheciuri și melodrame rudimentare. Utilizarea lui politică sistematică începe cu 1950. Odată cu instalarea puterii populare, statul preia controlul total și finanțează cinematografia în scopul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pelicule ale perioadei comuniste, aproximativ 222 (adică 40%) pot fi considerate ca având caracter politic, propagandistic, restul fiind divertisment, comedie muzicală, filme pentru copii - proporția lui Lenin (60% propagandă, 40% divertisment) fiind totuși inversată. Cu prea puține excepții, propaganda din cinema a urmat cu fidelitate liniile politice de evoluție ale PCR. A fost mai întâi prosovietică, internaționalistă, antiromânească, apoi național-comunistă, anticitadină, antiintelectuală, antioccidentală, vehicul al cultului lui Ceaușescu. Temele de propagandă observabile pe toată perioada comunistă sunt : - Rezistența anticapitalistă și antifascistă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mai a Comisiei Ideologice a CC al PCR, prezidată de N. Ceaușescu, se ia hotărârea utilizării sistematice a filmului de ficțiune ca mijloc de propagandă al regimului. Ca primă măsură, Reconstituirea (regia Lucian Pintilie, 1970) este retras din difuzare. În cinema, „revoluția culturală” nu a început în 1971, cu „tezele din iulie”, ci în 1968. Întrucât la începutul deceniului 8 sunt semnate o serie de acorduri culturale cu țări vestice pentru a se proba „deschiderea” comunistului „liberal” antimoscovit Ceaușescu, se importă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fântânilor (regia Virgil Calotescu), ultimul film cu spioni imperialiști în 1985 - Racolarea (regia George Cornea), ultimul film cu comuniști ilegaliști în 1987 - A doua variantă (regia Ovidiu Ionescu). Din vara anului 1987 și până în decembrie 1989, propaganda aproape dispare din cinema, ca și cum regimul s-ar fi temut și de umbra lui. Dar, deși au dispărut din cinema, ideile vehiculate propagandistic vreme de decenii s-au regăsit în viața reală începând cu 1989. La capătul filmelor cu spioni se află „agenturili” străine
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
film cu comuniști ilegaliști în 1987 - A doua variantă (regia Ovidiu Ionescu). Din vara anului 1987 și până în decembrie 1989, propaganda aproape dispare din cinema, ca și cum regimul s-ar fi temut și de umbra lui. Dar, deși au dispărut din cinema, ideile vehiculate propagandistic vreme de decenii s-au regăsit în viața reală începând cu 1989. La capătul filmelor cu spioni se află „agenturili” străine invocate de Ceaușescu drept cauză a dezastrului României și în care cred și astăzi o mulțime
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
R.: Misterele organismului (W.R.: Misterije organizma) (1971) 175 Z Z (1969) 174 Zbor planat (1980) 243-244 Zidul (1975) 192-193, 215-216, 240, 286 Zile de vară (1968) 112 Zile fierbinți (1975) 192, 196-197, 220 Ziua Z (1985) 241 În colecția Cinema au apărut : Alex. Leo Șerban - 4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc Andrei Gorzo - Bunul, răul și urâtul în cinema Tudor Caranfil - Istoria cinematografiei în capodopere. Vârstele peliculei (ediția a II- a), vol. I : De la „Stropitorul stropit
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Zile de vară (1968) 112 Zile fierbinți (1975) 192, 196-197, 220 Ziua Z (1985) 241 În colecția Cinema au apărut : Alex. Leo Șerban - 4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc Andrei Gorzo - Bunul, răul și urâtul în cinema Tudor Caranfil - Istoria cinematografiei în capodopere. Vârstele peliculei (ediția a II- a), vol. I : De la „Stropitorul stropit” la „Rapacitate” (1895‑1924) Tudor Caranfil - Istoria cinematografiei în capodopere. Vârstele peliculei (ediția a II-a), vol. II : De la „Ultimul dintre oameni” la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
tuturor timpurilor stabilite prin votul a 40 de critici Tudor Caranfil - Istoria cinematografiei în capodopere. Vârstele peliculei (ediția a II-a), vol. IV : De la „A noastră‑i libertatea” la „Pe aripile vântului” (1931‑1939) Cristina Corciovescu, Magda Mihăilescu (coord.) - Noul cinema românesc. De la tovarășul Ceaușescu la domnul Lăzărescu Cristian Tudor Popescu, Filmul surd în România mută. Politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune (1912‑1989) în pregătire : Tudor Caranfil - Istoria cinematografiei în capodopere. Vârstele peliculei (ediția a II-a), vol
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]