6,220 matches
-
pentru câteva secunde în ploaie, iar șuvițele de păr negru îi brăzdară fața. Îl văzu pe scriitor cum vorbește de unul singur și cum gesticulează, ca și cum ar fi avut în față un interlocutor pe care numai el îl putea vedea. Clătină din cap și se îndreptă către verandă, urcă treptele și intră în casă. Sticla goală de J&B îi confirmă ipoteza referitoare la o beție crâncenă, iar dozele de bere din coșul de gunoi o făcură să strângă din dinți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi permis să ajungă la destinație. Când trecu din nou prin fața benzinăriei, nu observă mașina parcată. La volan, Detectivul desfăcu o lamă de gumă și o introduse în gură. Îl urmări pe scriitor cu privirea. O umbră pe o șosea. Clătină din cap și țuguie buzele. - Prea multe coincidențe. Aici e ceva necurat... Displayul laptopului se lumină brusc. Acel fișier se deschise, iar prima frază plecă de la capăt de rând. Alineat. Times New Roman, justify, font 14. Un nou pasaj... Alte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la detergenți și fotografii color. Se freacă la ochi, fiindcă imaginea unui ziar cu cioc nu e de colo. Asta știre, nu ce scriu ăștia în fiecare zi. Împleticindu-se - pleacă și podul ăsta la plimbare după umbrele sau mă clatin eu? - coboară treptele de sticlă, mda, iată un proiect transparent, și ajunge pe malul fluviului. Linii de tren intră în apă. Sau ies din apă, cum ar fi mai bine? Acoperit pe jumătate de valurile care-l lovesc aruncând stropi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tărâmul Ipocriziei, s-ar plictisi?, își spuse zâmbind. Dar un bilet către Normalitate nu aveți? Întreb și eu așa, ca omu’, pură curiozitate... Firma asta dumneavoastră ar fi trebuit să ia în calcul și o asemenea variantă... Cel din fața sa clătină din cap. I se citea scepticismul pe chip. Scump, dragă domnule, foarte scump. Nu știu dacă vă permiteți, scuzați-mă, dar nu arătați ca și cum ați deține miliarde în cont... Au fost nababi care nu au reușit să cumpere un asemenea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din urmă, buzele/plămânii ceruseră imperativ o nouă repriză, parcă ar face dragoste cu un personaj obscur, numit Nicotină, din filmele noire, nu poate să stea fără el, fără mângâierea lui letală, fiindcă tutunul, după cum știm... dar să nu deviem...), clătinând ușor din cap, cu o șuviță de păr negru, ondulat (reflexe albastreverzui), lăsându-se pătrunsă până în străfunduri de patima aceea muzicală a instrumentistului, vibrând împreună cu fiecare trăire a sa, mișcându-și o mână pe coapsă, sus-jos, sus-jos, sus-jos, cuprinsă de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sale. Iar eu mă țin de cuvânt, după cum poți observa. Și chiar sper că ai observant. Cum ai dormit? Pardon, cum ai trăit? Înregistră același zâmbet provocator și dădu să se repeadă, cu capul înainte. Îl cuprinse, brusc, amețeala, se clătină și căzu la loc, în patul ale cărui așternuturi păreau a fi fost mototolite în timpului unui somn agitat. - Dacă dorești, îți pot face o cafea. - Ești amabil. Ce urmează după aceea, scaunul electric? - Nu, funia. Cunoști procedura, doar ai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mormântului. ”-Cât de neînsemnate sunt toate...pe lângă acest mare adevar, singurul adevăr...moartea !...Ce știm despre moarte...și despre viață ?!... Nimic !” Își zise el prin minte trecându-i cuvintele lui Avicena : ”... Taina morții nu pot s-o dezleg... Totul se clatină, judecata nu e bună de nimic, cu ce te ajută ?! Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de amăgiri pe care le-ai țesut singur cu mintea, ascunzând adevăratul chip, schimonosit al adevărului!... Continuă el să murmure în genunchi, pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bătaia vântului, o pribegie de copil al nenorocului, o poveste tristă... un apus de viață... Si ne iartă nouă greșelile noastre... Era în ziua de Sf. Apostoli Petru și Pavel... A doua zi dupa înmormântarea Vasilicăi Copacii din cimitir se clătinau în răstimpuri, la câte o bătaie slabă de vânt. O pasăre străbătu, la mică înălțime, cimitirul cu un țipăt ascuțit sfâșiindu-i pacea... Într-un vârf de copac, înalt, o ciocănitoare își scutura râsul sacadat... Soarele aluneca încet pe cer
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Vasilica s-a prăpădit, pașii îl purtau singuri, zi de zi, pe aleile cimitirului, la mormântul ei să aprindă candela, să ude florile și să se închine. Era în ajunul Sf. Mucenic Dimitrie... Când, se trezi în fața mormântului. Copacii se clătinau încet-încet unduitor. - Sunt toti aici!... murmură el... toti, mama, tata, bunicu, veteranul de la Oituz si Vasilica... acum si ea este aici!... Vorbea el nu numai cu sine, ci si cu cei care erau într-însul. Iarba, desișurile înecau mormintele si
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rămas din tine, bătrâne!... Ce-a mai rămas!... Părea a nu-l mai interesa nimic... nu-l mai tenta nimic. Oare, murise omul din el?!... -... Viața trece, anii se crestează pe scoarța copacului care îmbătrânește, ca pe răboj!... murmură el clătinând din cap. Răbojul timpului, nu iartă!... mai adăugă el, cu glas tare, în fața oglinzii, surprins de contemplarea propriei înfățișări Cocoșul vecinului a cântat demult de miezul nopții. O neliniște nestăpânită plutea în aer... O pasăre de noapte, foșni plutind ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un șarpe de foc se zvârcoli în nori, și un tunet zgudui tot cuprinsul. În miezul tunetului el desluși o liniște tainică... Toate amintirile și durerile lui, erau cuprinse în tăcere. Frunzele copacilor din cimitir, atinse de rugina toamnei, se clătinară în bătaia vântului care se iscă și începu să se întețească. Umbrele nopții se întindeau... și, liniștea venea din Ceruri... Apele vieții rareori îs netede... La lumina lunii... Iorgu stătea de-o vreme, întins pe pat, cu ochii ațintiți în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a mers la cimitir, la Vasilica, să aprindă candela și să roage la mormânt pentru iertare și pentru liniștea ei veșnică. Nimic nu l-ar fi putut împiedica să se ducă într-o zi la cimitir... Copacii din cimitir se clătinau în răstimpuri, la câte o bătaie de vânt... O pasăre străbătu, la mică înălțime, cimitirul cu un țipăt ascuțit sfâșiindu-i liniștea. Către amiază, a început din nou să plouă, și vântul se porni să sufle. Înspre seară, după ce a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de vorbă cu cineva, din întunericul de afară... - Uite-i, cum vin!... Si blocul din fată... cum vine!... murmură el. Cu ochii la fereastră, se uita la mulțimea de copaci desfrunziți dintre blocuri... Umbrele lor ca niște stafii negre, se clătinau pe luciul lunii de pe alee. Luna strălucea rece undeva, sus... peste blocuri. Uite-i, cum vin spre fereastră... și, luna vine! Își zise el. ... O mulțime de lume tăcută umplea strada fin fața Bisericii... Cotropit de somn și de boală
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu atât mai perfid cu cât călăii neamului românesc veneau ca prieteni, ca eliberatori. Îmi amintesc că pe Valea Frumoasei (defileul râului Sebeș), oierii, obișnuiți din vremuri străvechi să citească În natură semnele unui nou an, primiseră Începutul lui 1948 clătinând din cap cu mare Îngrijorare. Semnele nu erau deloc bune. Într adevăr, pe măsură ce se desfășurau lunile anului, se confirmau profețiile făcute de natură. Mi-a fost dat să văd eu Însămi două dintre aceste semne, cu totul neobișnuite” (pag. 10
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu mâncăruri suculente și cu pâine caldă, aburindă, binecuvântata pâine de care nu aveam să mă mai satur În lungi ani de zile. Eram atât de slăbită că, atunci când mă ridicam de pe scânduri (căci pat nu era În celulă), mă clătinam și vedeam negru În fața ochilor: bare late negre, insuportabile. Când eram scoasă la anchetă, căutam să merg pe linia mozaicului ca să nu mă balansez. Dar bieții băieți?” Ca timpul să treacă mai repede Își va face program zilnic de activitate
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
o oferea ca o binecuvântare.” Cam la jumătatea drumului ce duce de la gara Câmpina la satul Mislea (unde se află Închisoarea omonimă), uneia dintre studentele arestate (Sica) i se făcu rău. Și, pentru că toate fetele erau prea ostenite și slăbite, clătinându-se În picioare, gardienii consimt să dea o scurtă pauză de odihnă. În vremea asta o bătrânică localnică, putând să se apropie de grupul, bizar pentru dânsa, oferi câteva nuci proaspete. Apoi, mirându-se, o Întrebă pe Pazi astfel: „Ce
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și Maicii Domnului În limba românească; noi credem că este bun tot ce am moștenit și nu vrem să fie aruncate la gunoi obiceiurile noastre strămoșești. Of, că friptă o mai fi inima mumelor voastre! A oftat și a plecat, clătinându-și a jale capul. Cu puteri refăcute am pornit din nou la drum.” La prima prăvălioară din satul Urleta, arestatele primiră permisiunea să cumpere câte ceva pentru potolirea foamei tot mai chinuitoare. Cu puținii bani pe care-i aveau, unele fete
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
asemănĂtoare celei pe care i-o jucase viața fetei Ăsteia. Șaman 55 — Poezia e o minciună sfruntată, o gogoașă cât mine de mare, nu ? ! Spune-mi ! am strigat eu la Carmina, apucându-o de mână și zgâlțâind-o. Da, a clătinat ea din cap, Încleștându-și strâns gheara pe brațul meu, da, da, a continuat ea cu frenezie, luându-mă În posesie, Îmbrățișându-mă, acoperindu-mi fața cu mâinile ei fierbinți, pri- vin du-mă În ochi cu nebunie, legându-mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Într-o bună zi, poate chiar pe acest laptop, vei scrie povestea iubirii noastre, mi-a spus el, mângâind Încuraja- tor tastele, ca pe un aliat de nădejde, În timp ce eu m-am cutremurat de fiorul viitorului, ca și cum cineva ar fi clătinat din greșeală, nepermis de mult, cortina foarte fină care desparte trecutul de prezent. Într-o zi, Jan, partenerul meu de la cursul de tango la care mă Înscrisesem la centrul sportiv din campus, mi-a dat urmă- toarea problemă de logică
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Întâlni- rea cu fostul meu iubit a făcut un fel de punte Între trecut și prezent. Da, Încă Îl mai iubesc. Pe neașteptate, În secunda următoare am fost luată pe sus și izbită de podeaua deck-ului. m-am ridicat clătinându-mă și Șaman 167 am văzut că Îmi curgea sânge din nas. Nu Îmi dădeam prea bine seama ce s-a Întâmplat. — Nu faci decât să sabotezi toate eforturile mele de a salva iubirea noastră, a izbucnit Jean-Claude lovindu-mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
liniștit. VĂzând privirea mea neîncrezătoare, Șaman 219 ivan izbucni În râs. Abia aici și-a scos sticla de vodcă, pe care o purta, cum bănuisem, Într-unul dintre buzunarele interioare ale canadienei. — Vrei ? m-a Îmbiat el cu sticla. Am clătinat din cap. — iartă-mă, dar trebuie neapărat să trag o dușcă, să mă Încălzesc. Zgârcomanii Ăștia nu Încălzesc niciodată hotelul ca lumea. mai trase o dușcă, pe care o plimbă tacticos prin toate colțurile gurii. Nu se grăbea, știa că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
farsă uriașă, asemănătoare celei pe care i-o jucase viața fetei ăsteia. — Poezia e o minciună sfruntată, o gogoașă cât mine de mare, nu ? ! Spune-mi ! am strigat eu la Carmina, apucându-o de mână și zgâlțâind-o. Da, a clătinat ea din cap, încleștându-și strâns gheara pe brațul meu, da, da, a continuat ea cu frenezie, luându-mă în posesie, îmbrățișându-mă, acoperindu-mi fața cu mâinile ei fierbinți, privin du-mă în ochi cu nebunie, legându-mă cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
că într-o bună zi, poate chiar pe acest laptop, vei scrie povestea iubirii noastre, mi-a spus el, mângâind încurajator tastele, ca pe un aliat de nădejde, în timp ce eu m-am cutremurat de fiorul viitorului, ca și cum cineva ar fi clătinat din greșeală, nepermis de mult, cortina foarte fină care desparte trecutul de prezent. Într-o zi, Jan, partenerul meu de la cursul de tango la care mă înscrisesem la centrul sportiv din campus, mi-a dat următoarea problemă de logică : — Un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
însă întâlnirea cu fostul meu iubit a făcut un fel de punte între trecut și prezent. Da, încă îl mai iubesc. Pe neașteptate, în secunda următoare am fost luată pe sus și izbită de podeaua deck-ului. m-am ridicat clătinându-mă și am văzut că îmi curgea sânge din nas. Nu îmi dădeam prea bine seama ce s-a întâmplat. — Nu faci decât să sabotezi toate eforturile mele de a salva iubirea noastră, a izbucnit Jean-Claude lovindu-mă din nou
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aerul cuiva liniștit. Văzând privirea mea neîncrezătoare, Ivan izbucni în râs. Abia aici și-a scos sticla de vodcă, pe care o purta, cum bănuisem, într-unul dintre buzunarele interioare ale canadienei. — Vrei ? m-a îmbiat el cu sticla. Am clătinat din cap. — Iartă-mă, dar trebuie neapărat să trag o dușcă, să mă încălzesc. Zgârcomanii ăștia nu încălzesc niciodată hotelul ca lumea. mai trase o dușcă, pe care o plimbă tacticos prin toate colțurile gurii. Nu se grăbea, știa că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]