5,610 matches
-
că, de cele mai multe ori, mi-e imposibil să pătrund prin cordonul strâns format din cărucioarele celorlalți pasageri. Așa că bagajul mă depășește senin și navighează prin sală de mai multe ori înainte ca eu să reușesc să-l înșfac. E un coșmar! De data asta, spre surprinderea mea, am reușit să-mi asigur un loc foarte aproape de trapă. Poate că oamenii erau mai amabili cu mine pentru că aveam un copil în brațe. Știam eu că fetița o să-mi folosească la ceva. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de idei, nici mama nu știa să gătească. Mama și plăcerile culinare nu erau cele mai bune prietene. De fapt, ar fi cinstit să spun că mama și plăcerile culinare abia dacă se salutau. Am fost inundată de amintiri de coșmar legate de cinele de familie din copilărie. Oare înnebunisem? De ce naiba mă întorsesem acasă? Chiar voiam să mor de inaniție? Data viitoare când mai trebuie să slăbiți rapid- o vacanță de două săptămâni la soare? nunta surorii? o întâlnire cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Eram sfâșiată între dorința de a nu părăsi casa și sentimentul c-aș fi putut să alerg o sută de kilometri. Și că dacă nu alerg, o s-o iau razna. Aveam putere cât zece bărbați. Pe parcursul acelor două săptămâni de coșmar aș fi putut să iau medalii de aur la Jocurile Olimpice la orice sport vreți voi. Simțeam că pot să alerg mai repede, să sar mai sus, să arunc mai departe, să ridic mai mult și să pocnesc cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Vă poate ajuta altcineva? Dezamăgirea a fost așa de dureroasă încât abia am reușit să mai bolborosesc: Nu, e în regulă. Mulțumesc. Și am închis. Am rămas pe patul maică-mii. Nu prea știam ce să fac. Fusese un adevărat coșmar să-i telefonez. Fusese așa de greu. După care, în ciuda dorinței mele, fusesem așa de nerăbdătoare să vorbesc cu el. Iar el nici măcar nu era acolo. Ce dezamăgire. Tone de adrenalină îmi curgeau în tot corpul, făcând să-mi transpire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
exasperată. Nu vrei să pleci odată? Bine, bine, am zis repede, verificând dacă interfonul era deschis. Mă duc. —Distracție plăcută, mi-a strigat mama. —O să încerc, am răspuns cu buza de jos tremurându-mi. Drumul până-n oraș a fost un coșmar. Știți că dacă asculți cu mare atenție, orice sună ca un plânset de copil? Vântul prin copaci, ploaia căzând pe acoperișul mașinii, zumzăitul motorului. Eram convinsă c-o aud pe Kate plângând după mine. Slab și aproape imposibil de sesizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aminte. Pentru că James m-a mințit. M-a mințit în legătură cu ceea ce simte pentru mine, în legătură cu esența relației noastre. Am început să mă înfurii din nou. Ceea ce era bine. Când eram furioasă, toată situația nu mai avea un aspect chiar de coșmar. Am tras aer în piept: adânc, dar fără prea multă forță. Oare ar fi trebuit să sun ca să-l avertizez pe James de sosirea mea? Sau ar fi fost mai bine să intru în casă mărșăluind în calitate de stăpână a apartamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici o împăcare, dacă înțelegeți ce vreau să spun. O împăcare care să funcționeze. Nu un compromis fără sens. Și eram tristă. După care m-am înfuriat. Iar apoi m-am simțit vinovată. Și iar m-am întristat. Era un adevărat coșmar! Un singur lucru m-a ținut să n-o iau razna de tot. Mi-am dat seama că nimic nu mă împiedica să mă întorc la James. Chiar atunci, în secunda aia, puteam să mă dau jos din metrou, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu s-a comportat în felul ăsta. Eu și James am ajuns la o înțelegere în privința apartamentului. Ne-am hotărât să-l vindem. James urma să locuiască în el până în momentul vânzării. Episodul ăsta a fost, de fapt, un adevărat coșmar. Când James a primit documentele din partea avocatului meu, a făcut foarte urât. Dar presupun că în final și-a dat seama că se terminase. Tu chiar nu te mai întorci, nu? mi-a spus el cu tristețe. Și cu toate că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era și ea bine. Dar mi-a spus că Hannah nu voia să discute cu mine. Ce oribil! am șoptit. — Da, a fost. Timp de un an de zile, n-am mai știut nimic, a zis Adam. A fost un coșmar. Nu aveam nici o putere. Atenția mi-a fost distrasă de la situația amărâtă a lui Adam din cauza sunetului de pași bocănind în sus pe scări. După care Helen a dat buzna în cameră. S-a uitat de la mine la Adam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rostul vieții. Greu de spus dac-am căutat o noimă acestei lumi pentru a mă salva, cred că n-am făcut decît s-o descriu ca să-ncerc să mă salvez. Știți cum e, fragile cititoare, abia aștepți să-ți povestești coșmarul a doua zi, la micul dejun, te eliberezi, te simți din ce-n ce mai bine, În special dacă-l povestești cu mîna pe genunchiul fierbinte al iubitei, are douăzeci de ani, e-atît de proaspătă, te ascultă cu ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eliberezi, te simți din ce-n ce mai bine, În special dacă-l povestești cu mîna pe genunchiul fierbinte al iubitei, are douăzeci de ani, e-atît de proaspătă, te ascultă cu ochii mari, ca un copil. Pe urmă mîna urcă, coșmarul se destramă, ceașca cu cafea se sparge, se răstoarnă scaunul și după 9 luni apare-un nou-născut. Puterea de redempțiune a cuvîntului... zice Ștefan. În sens religios, am dubii că te poți mîntui prin cuvînt, mai ales dacă-l obligi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
putut fi recuperate de sub bătătoare, le-am Întins În dormitor În diagonală. Mariana mi-a spus că mă iubește și s-a ras din nou În cap. M-a rugat să plecăm nu știu unde. N-am plecat. După care a-nceput coșmarul. A Început de la Împrumuturile pe termen lung Însoțite de privirile nu tocmai prietenoase ale unor oameni pe care-i consideram prieteni, sau prietenoși, doar Îmi aranjaseră casa, mi-au dat banii cam În silă, pe palier, fără să mă invite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
culme a blîndeței. Sintagma deja găurită „Revoluția continuă” ar trebui Înlocuită cu Iluzia continuă (titlul unui volum de versuri al lui Radu Sergiu Ruba), deși nimic nu este mai departe de poezie decît ce se Întîmplă azi. Această senzație de coșmar total. Am visat și În decembrie ’89 și aflăm că nici măcar nu era visul nostru. S-au reinstaurat teama și frustrarea. Printre atîtea scenarii, coborînd În avalanșă, provocînd lumii un nesfîrșit dezgust. ZÎmbetul de aur al securității. Recuperat. În neputința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vorbe, decupaje, bobine. Iar filmul nostru e culoare. Să vă povestesc totuși story-ul, așa cum mi-a rămas Într-o memorie paralelă. Savage sosește din Vietnam (iar), Își regăsește iubita (Nastassja Kinski) puțin debusolată de așteptare, proaspăt sositul la vatră are coșmaruri cu șobolani ce-i intră-n gură vezi pentru documentare Orwell și Cimino , o ia totuși de nevastă așa cum e, dar pentru c-o iubește prea tare, nu-i poate face nimic În plan erotic. Rezultatul: țipete, explicații, tăceri, masturbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noi cunoaștem În adevărul grozăviei așa ceva? Nu mă gîndesc aici la Fane spadasinul ninja, care cunoaște, da’ păcat că nu scrie avînd altceva de manevrat cu mîna. Tot din capitolul anterior, tulburări mintale, afli că extrem de puțini oameni care visează coșmaruri au ca temă principală a acestor coșmaruri Închisoarea. De regulă visăm urît lucruri mai ușoare, că ni s-a furat automobilul, c-am alunecat pe gheață, c-a venit tatăl ei. Și, cum spuneam, Radu Ciuceanu era acolo, În emisie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă gîndesc aici la Fane spadasinul ninja, care cunoaște, da’ păcat că nu scrie avînd altceva de manevrat cu mîna. Tot din capitolul anterior, tulburări mintale, afli că extrem de puțini oameni care visează coșmaruri au ca temă principală a acestor coșmaruri Închisoarea. De regulă visăm urît lucruri mai ușoare, că ni s-a furat automobilul, c-am alunecat pe gheață, c-a venit tatăl ei. Și, cum spuneam, Radu Ciuceanu era acolo, În emisie. Numai el știe cîte a pătimit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Charlotte Rampling, despre care vom vorbi mai departe, și chiar i se scoate. Pentru că și SF, și cu blană și cu piele fină și cu Petrică și fără inimă, romanul deconcertează, este o trilogie cosmică, debordează de fantezie, intră În coșmar. Din care ieșim doar dacă citim În aceeași revistă thriller de bibliotecă un alt mare scriitor subliniat de Morgan Freeman, și anume Mircea Micu. Versurile ce pun de la-nceput pe gînduri și pot da cheia asasinatelor sînt cele În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca să facă lumea. Ar fi putut-o isprăvi mai repede. Deoarece rezultatul din țărînă, creația de vîrf pentru care-au fost modelate celelalte, e destul de deprimant. Ori ne-a mințit ? Și Adam și Eva locuiesc la aceeași adresă? Atunci sîntem coșmarul Tatălui. Creația diavolului, că ăsta umblă cu șerpi și mere, Îi plac fructele, unora le place jazzul, „mă uitam la televizor, ca contribuabil”, aud la radio În timp ce scriu și nu mă mir. Nu mai Înțeleg nimic din ce se-ntîmplă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cred. Sau și mai simplu, cred. Sau englezește, nu știu. Oricum, Întrebarea mă face să mă simt ca Iliescu din celebra emisiune, să mi se curbeze surîsul de om cinstit sub pălăria căruia s-a născut toată această Românie de coșmar. I.M. Probabil te afli Într-un moment bun al scrisului tău. Cum Îți domini spaimele și depresiile? R.P. Nu mi le domin. Nu mă aflu Într-un moment bun. Încerc uneori să le țin sub control. Citesc. Ascult sonatele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
șmecheriile, i-a ascultat povestea și i-a sugerat cum să facă să-și omoare năduful. Pe babac s-ar putea să nu-l găsească niciodată, dar dacă Îi altoia pe ăia de-și băteau nevestele, putea să-și alunge coșmarurile din creier. Bud a ales un prim caz: o reclamație de violență conjugală, reclamanta fiind de multă vreme pe post de sac de antrenament, iar arestatul un ratat care o mai Încasase de trei ori. Abătîndu-se de la drumul către secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și cu promisiunea că va pleca liber dacă va Învinge. Individul a fost de acord. Bud i-a făcut nasul și falca zob și i-a provocat o ruptură de splină cu un șut tras cu sete. Dick avusese dreptate: coșmarurile au Încetat. Iar reputația lui de cel mai dur bărbat din LAPD s-a consolidat. Bud și-a Întreținut-o, neslăbindu-și victimele. Dacă nemernicii erau achitați, le dădea telefoane de amenințare sau Îi primea acasă În pumni dacă, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-o la identificarea celor trei arestați. Doi: vînzătorul de ziare care a identificat mașina de la Nite Owl spune acum că s-ar putea să fi fost un Ford sau un Chevy, așa că verificarea mașinilor Înmatriculate s-a transformat Într-un coșmar. Dacă te gîndești că mașina a fost plantată acolo la derută, cred că n-are nici un sens. Cum putea să știe cineva că e bine să o așeze acolo? Trei: echipa de pe Strada 77 Întoarce toată zona de sud cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Cuvîntul „bărbați“ Îi făcea pe toți să rîdă În hohote. Făceau mare haz de polițiști și se jucau de-a ghicitul Într-o casă cumpărată de căpitanul Ed Exley. Toate meritele Îi reveneau lui Inez. După uciderea negrilor el avusese coșmaruri: dacă erau nevinovați? O furie neputincioasă fusese cea care Îl făcuse să apese pe trăgaci. Spectaculoasa rezolvare a cazului făcuse ca poliția să iasă cu o imagine atît de bună, Încît detalii de genul „neînarmați“ și „neprimejdioși“ nu vor ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o jumătate de noapte și o zi Întreagă. Se frecă la ochi: Spade Cooley se uita În ochii lui. Simți miros de fum de țigară și Îl văzu pe Dudley În cadrul ușii. — Vise urîte, flăcău? Te-ai cam zvîrcolit. Un coșmar: Inez chinuită de presă - din vina lui, pentru ce făcuse ca să-l doboare pe Exley. — Flăcău, cînd dormi, Îmi amintești de fiicele mele. Și știi că țin la fel de mult și la tine. Transpirase. Făcuse leoarcă așternutul. — Care e misiunea? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
probabil neștearsă a ochelarilor, mărunțind din buze de parcă ar fi psalmodiat. Dar toate astea erau ca și cum nu le-ar fi văzut și doar târziu și gândindu-se insistent și le-ar fi putut aminti, pentru că era prins de imaginile de coșmar ale sfârșitului inundațiilor, încă pline de grozăvie: câmpuri întinse acoperite cu apă învolburată, arbori și arbuști smulși din pământ cu rădăcinile incredibil de încâlcite împiedicate în trunchiurile altor arbori, și ei smulși, sau stâlpi de telegraf doborâți, case mărunte, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]