17,484 matches
-
genială. Stai puțin! Ești cubanez, nu-i așa? Ai ceva cocaină la tine? Din fericire, nu era genul de abordare care să-i convină. S-a dovedit ulterior că unchiul lui Tomas, Paco, avusese o recoltă monstruoasă, dar Paza de Coastă Americană îl descoperise pe un yacht bucșit cu droguri. în momentul ăla, Paco lenevea într-o închisoare din Miami, iar Tomas era scos din sărite de investigația mea de rutină. —N-am spus că ești un infractor, am protestat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fișa aia albă. E o glumă, am spus eu disprețuitoare, uitându-mă cu subînțeles la fișă. Margot mi-a zâmbit conspirativ. —Rachel, și glumele spun foarte multe! N-aveam cum să verific descoperirile lui Margot. Dar pipăindu-mi șoldurile și coastele mi-am dat seama că într-adevăr slăbisem - șoldurile mele nu mai fuseseră așa de lipsite de șunculiță de când aveam zece ani. Deși constatarea asta mă umpluse de fericire, n-aveam nici cea mai vagă idee cum reușisem să slăbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
acasă după ce ieșea de la Cloisters. Rita ceruse divorțul. în sala de mese erau atâția oameni care plângeau, încât ai fi zis că te afli într-o creșă. — A întâlnit pe altcineva, se lamenta Stalin. Pe altcineva care... —Să-i frângă coastele, l-a întrerupt Angela țuguindu-și buzele mici, de Cupidon, care parcă se pierdeau în imensitatea obrajilor rotunzi. Dumnezeule! Angela fusese afectată de JNV - Justiția Nou-Veniților. Asta avea să dureze doar până la sosirea Celeilalte Persoane Implicate care avea să povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
beton și în clădirile de beton, aruncând înapoi o căldură însutită și o lumină așijderea. Atmosfera nu mai era strălucitoare. De-acum devenise malefică. —...deci în noaptea în care te vede prima dată ești mai slabă ca niciodată. Ești numai coaste și obraji supți, zicea Brigit. —Mulțam, am răspuns eu. Dar cum? Cu ajutorul chirurgiei? —Nuuuuu, a spus Brigit strâmbându-se gânditoare. Nu merge așa fiindcă ți s-ar vedea cicatricile prin rochița de șifon Dolce & Gabbana pe care o porți când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca un Milton cu o infecție a sinusurilor. — Salut, Gregory. Vivian a venit? Trebuia să... — E în L.A. O s-o sun la prânz, mi-a explicat el ursuz. În L.A? Nu-mi dădusem seama cât timp petrecea Vivian pe Coasta de Vest - încă un detaliu care o făcea să iasă în evidență fată de ceilalți publiciști. Vivian mereu bătea palma pentru contracte media pentru cărțile noastre, convingea producătorii diverselor emisiuni de televiziune să ne includă conceptele, se zbătea pentru vânzarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
salvatorul lor. Era misiunea mea, țelul meu în viață și în fiecare zi, până la sfârșitul războiului, m-am parașutat în câte un colț demolat al Europei pentru a salva băieței și fetițe care rătăceau sub amenințarea foamei. Coboram cu greu coaste de munte incendiate, traversam înot lacuri ce explodau, îmi făceam loc cu mitraliera prin pivnițe umede și, de fiecare dată, descopeream încă un orfan, luam un copil de mână și îl conduceam până la hotelul Existența. Nu avea importanță în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am putea să ne întâlnim și te-aș duce într-un club. De fapt, aș putea să-ți fac cunoștință cu restul membrilor distribuției, inclusiv producătorul. E de treabă. Tatăl lui e pe jumătate irlandez, ca aproape toți americanii de pe Coasta de Est. Și mie îmi pare rău că nu merg. Îmi place Bostonul, dar să mă văd cu Adam în New York ar fi pur și simplu incredibil. Vă închipuiți cum ar fi să le spun piloților și celorlalți membri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Știu că probabil Încă suferi destul de mult, spune cu Înțelegere. Dar mă gândeam. Se oprește pentru un moment care mie mi se pare că durează cât o eternitate și simt că inima Îmi bubuie tare, aproape lipindu-mi-se de coaste. Poate accepți să luăm masa Împreună În oraș, la un moment dat ? M-a invitat În oraș. M-a invitat În oraș. Aproape că nu-mi mai pot mișca gura. — Da, zic Într-un final. Da, mi-ar face plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fundul ochiului un tablou impersonal: un câmp negricios de floarea-soarelui care prilejuiește vecinilor de compartiment comentarii docte despre agricultură, o pădurice de corni cuprinsă de pojar, o casă cu ghirlande din frunze de tutun, iar pe ultima linie a orizontului - coaste de deal învinețite de hectare de vie... Fuga mea de acasă în căutarea inspirației îi pare lui Tanger firească, după ce a lămurit treaba cu fata, cu femeia. Nici eu n-aș putea să trăiesc altfel, mă vezi că mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
văd ca niște țestoase uriașe, care se târăsc de-a lungul marginii pământului. Fluviul Galben curge prin oraș și apele lui tulburi își croiesc leneș drumul spre mare. De când China a pierdut Războiul Opiului în 1858, orașele și provinciile de pe coastă au fost ocupate de armate străine - mai întâi germane, și acum japoneze. China se prăbușește și nimeni nu acordă atenție plânsetelor fetei. Fata nu va putea uita niciodată durerea, chiar și atunci când devine Doamna Mao, cea mai puternică femeie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
4 Nu am mai navigat, nu mi-am închipuit nicicând că navigatul poate fi atât de groaznic. Am rău de mare și vomit întruna. Acum zece zile m-am îmbarcat pe vasul Biluța, un vapor cargo ieftin, care merge în josul coastei, de la Shan-dong la Shanghai. Nu am mai fost la Shanghai. Simțeam că trebuie să fac ceva ca să scap din situația în care mă aflu. Ce am de pierdut? Când nu vomit peste bord, privesc marea. Îmi interzic să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o eroină la fel de populară și respectată ca și el. Când el era un bandit, Zi-zhen s-a răsculat împotriva familiei care o stăpânea ca să-l urmeze. Avea atunci șaptesprezece ani. Era cunoscută pentru frumusețea și curajul ei. Are gloanțe sub coaste de pe vremea Marșului cel Lung din 1934. I-a născut șase copii, dar numai unul, o fată, mai e în viață. Separarea lor a început atunci când ea a devenit îngrozită la gândul unei noi sarcini. A refuzat să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
rolul negociatorului sârguincios. Din orașul său capitală, Nan-jing, el i-a trimis lui Mao telegrame în care imploră o negociere de pace. Între timp, a tot încercat să-i facă pe occidentali să intervină. Marea Britanie a trimis fregata Ametist pe coasta din apropierea fluviului Yangzi, unde forțele lui Mao sunt în plină acțiune. Au fost uciși douăzeci și trei de englezi, iar fregata a fost un pește mort pentru o sută una zile. Din Rusia, Stalin cere ca Mao să înceapă negocieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lasă un sentiment de disperare. În ciuda chemării lui Mao de a lupta împotriva dezastrului - Voința omunlui e cea care hotărăște, nu voința Cerului - sute și mii de țărani își părăsesc satele de baștină în căutare de hrană. De-a lungul coastei, mulți dintre ei sunt forțați să-și vândă copiii, iar unii dintre ei își otrăvesc toată familia pentru a pune capăt disperării. Până în iarnă, numărul morților se ridică la douăzeci de milioane. Rapoartele s-au strâns teanc pe masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mult, întervine soția lui Lin. Doctorul lui l-a rugat insistent să stea în pat. Însă știm cu toții că se dă peste cap când aude chemarea tovarășului președinte. Respiră pentru dumneavoastră, tovarășe președinte. Ce amabil, ce amabil. Mao pune două coaste de porc prăjite pe farfuria lui Lin și apoi își umple paharul cu vin. Ye Qiun, trebuie să ai mare grijă de bărbatul tău. Este singurul pe care-l avem - trebuie să conducă afacerea după ce mor eu. Premierul Zhou pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ediții Freud ale bunicului. Nu era bibliofil, dar și pentru el a contat Întâlnirea cu biblioteca acelei case, din Germania nu s-a Întors În Kansas City, ci a mers să facă studii de psihologie Într-o universitate de elită de pe Coasta de Est. Cel puțin așa preferă să creadă Christa. Arăta ca abia ieșit din adolescență În fotografia pe care Christa a scos-o din dormitor, de pe noptieră, după prima lor noapte de dragoste, și a mutat-o Într-un album
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
timp. Ceva îl avertiza că în curând, mai curând decât și-ar fi dorit, această felie îi va fi luată și că trebuia, încă de pe acum, să-și „cumpere” o altă felie de viață. Simți o mișcare între cotul și coastele lui. O căutare nesigură, oarbă, molatică. Doar pisoii de o zi se pot mișca așa. Dar știa deja că nu era decât mâna iubitei sale mici. În cămășuță lungă, Gaiané îl privea cu ochii ei foarte mari și foarte negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la școala Normală din Orhei. Desigur, după studii, În Mana noastră avea să se Întoarcă, deci la școala lui muncise la curățatul terenului (cu tot cu bojdeuca În care mă născusem), la săpatul temeliei, la făcutul cochileților. Și la scos piatră din coasta unui deal din apropiere... ...Simțindu-se vinovat de moartea băiatului - doar el Îi băgase În cap să se facă Învățător - tata oprise lucrările și-și ceruse mutarea (după ce i se refuzase demisia). Însă oamenii din sat, În frunte cu părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gustare, pe serie... Școală, domnule! O adevărată școală! Îi zice Moș Iacob: - Toate bune, domțător’: da dacă vrei totul, de la-nceput, te-alegi cu nimica goală. Cărămidă, zici - de unde, cărămidă? Tre’ s-o aduci de la târg, de la Or’ei și coastă cât nu face; vrei oale - de unde oale, că coastă, -n târg, la Or’ei - de tablă nici nu mai deschidem vorba! Când omul vrea să-și facă casă, se uită primprejur, chitește, socotește, prubuluiește: Măi, ce am eu la-ndămână, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zice Moș Iacob: - Toate bune, domțător’: da dacă vrei totul, de la-nceput, te-alegi cu nimica goală. Cărămidă, zici - de unde, cărămidă? Tre’ s-o aduci de la târg, de la Or’ei și coastă cât nu face; vrei oale - de unde oale, că coastă, -n târg, la Or’ei - de tablă nici nu mai deschidem vorba! Când omul vrea să-și facă casă, se uită primprejur, chitește, socotește, prubuluiește: Măi, ce am eu la-ndămână, pe loc, În sat, În pădure? Am ce am, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din „discuțiile” lui cu Sapșa, aveam să deduc: nici rusește... Dar vorba lui Sapșa: ce contează? Așa, ne-știutor, era perfect În uniforma NKVD! Știa un cuvânt rusesc: «Davai!»; și știa al dracului de bine să-mi bage pușcoacea În coaste, În burtă, În ceafă și să ragă, să mugească mai degrabă: necheze pe limba lui. La un moment dat, Îi zic lui Sapșa - făcuse, În mijlocul casei, un morman de cărți, Îmi cerea saci: «Ce vă mai osteniți cu căratul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Orhei. Are botul bont, teșit, de parc-ar fi căptătat un pumn În mordă. Dacă păpușoiul ar fi Înspicat, roțile Rusului, crăcănate, ar atinge spicele. Uite-i și steaua, de zicea careva să și-o pupe-n cur. Una pe coastă - În cărțile lor, cu litere ca păianjenii, avea și pe aripi, Însă aici, deasupra lanului, numai pe-o parte. Mama caută cu mâna liberă după mine, să mă tragă de-acolo, ori să mă trântească iar la pământ, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că eu, cu soră-sa mai mare, mă țin după nu știu ce al ei... În fine, cam așa. Iar acum Emilia (nici În gând nu-i mai zic Mili) mă pișcă de picior; Îmi varsă paharul cu apă; mă lovește În coaste cu cotul ei ascuțit de copil tâmpit! Pentru că Doamna, după ce tușește, zice cu glas că vine-vine vărguța, ea devine foaaarte... cuminte: Își pune amândouă mâinile pe masă, Își ține capul drept, Însă cu degetele piciorului descălțat, sub masă, mă pișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
11 Departe, pe o coastă a dealului, umbla femeia responsabilă cu hrana lui Sampath, o siluetă micuță la marginea pădurii de cercetare a universității, care dispărea și reapărea printre copaci, ieșind la iveală în locul unde pădurea și câmpul de învecinau, parcă să verfice starea capcanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
trecu mult până când trupa din Shahkot, prezidată de Maimuța de la Cinema, se transformă într-un oaspete regulat al câmpurilor și pădurilor ce înconjurau livada. Rareori se aventurau afară din oraș și oamenii se întrebau de ce făcuseră această călătorie sus, pe coasta dealului - oare chiar și comunitatea de primate primise vești despre Sampath și organizase o vizită? Maimuțele, când veniseră prima dată, îl priviseră pe Sampath, ciudatul membru sedentar al altei specii, pe care îl zăriseră pe domeniul lor obișnuit, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]